2,832 matches
-
care înlocuiește cu prisosință orice talent. Jocul se manifestă și la nivelul narării; povestea Riquet cel Moțat are un sfîrșit ambiguu: nu se știe prea bine ce anume a pricinuit preschimbarea cocoșatului într-un bărbat frumos, zîna cu darul ei fermecat, sau privirea de îndrăgostită a prințesei și atunci ni se propun mai multe versiuni prin cuvinte ca “Unii susțin că...”, “Alții spun că...”. Aceeași incertitudine marchează și sfîrșitul lui Degețel: după unii acesta ar fi furat bogățiile Căpcăunului, după alții
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
în comentariu alunecarea în frivolitate, de care Sadoveanu e aproape întotdeauna străin. În Hanul Boului, boierul Dumitrașcu povestește cum s-a rătăcit la vânătoare, în tinerețea lui, și a ajuns, în ceață și noapte, epuizat, la un han ce părea fermecat și pustiu, până ce "deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric" (p. 33). Erau ochii hangiței ce se întorsese târziu de la târg, găsindu-și soțul beat și adormit și pe acest străin uimit, pentru că
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
intelectualilor, în speță a scriitorilor, victime constante ale unui politicianism semidoct, ale unui arivism pe cît de brutal pe atît de acefal: "în viața popoarelor luptătoare, scriitorii au fost și vor rămîne avangarda care deschide bătaia. Scrisul lor e trîmbița fermecată prin care se propagă aspirațiile unui neam. Ei sînt reprezentanții celei mai avansate credinți și din ținuta lor trebuie să se desprindă idealitatea unui popor. Ei sînt apostoli, nu vameși. Ei predică, nu fac tîrg". La fel, în chip salutar
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
Domenico Scarlatti, în timp ce-și perie pe gânduri aripa dreaptă vopsită într-un albastru Giotto, ultima modă de pe malurile Senei. Așa că, auzindu-l doar, e ca și cum m-aș uita într-o oglindă; pot să spun, în acest caz, una fermecată... După cum dreapta se face stânga, în procesul oglindirii, se schimbă și sensul imaginii propriu-zise, - întâi chipul, ființa ta, cu instincte cu tot, bestială, eventual, uneori, pentru o supraviețuire oarbă, potrivit legilor naturii; apoi imaginea cealaltă, reflectată, inversată, produsul educației, nu
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
Fiecare opt zile e un altul", conchidea cel care contempla rapida translație. Care era sensul acestei remarci? însemna ea un verdict negativ sau o aprobare? în mod curios nu a fost o respingere, insul cumpănit și reținut s-a lăsat fermecat de cel intrat vijelios pe scenă, și-a depășit alergiile, l-a îmbrățișat. A fost o confruntare între două temperamente inegale, ambii trecuseră prin experiențe acute, de o durată însă diferită, unul ajunsese în pisc, de acolo domina netăgăduit ambianța
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
maximă înțelegere și dispreț. Este un sentiment chinuit, dar care nu lasă niciodată loc indiferenței. Iar cât privește obiectul iubirii, la fel ca celelalte femei din viața prozatorului, Roma suferă o modificare după ciocnirea cu Moravia: se privește în oglinda fermecată ținută de mâna care scrie, se cunoaște mai bine și învață să conviețuiască cu această imagine care nu este întotdeauna măgulitoare și niciodată comodă. Și învață atât de bine această artă a conviețuirii, încât ajunge să fie dependentă de ea
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
gratii, alcool cu etichete cunoscute, cutii, dulciuri, îmbrăcăminte, jucării. Nu era încă târziu, dar magazinul era închis. Se forță să descifreze tăblița cu programul. Înțelese că magazinul ar fi trebuit să fie deschis, dar era totuși închis. Privea prin vitrină fermecat. Cum stătea astfel, trecu pe lângă el un om care ducea un brăduț. Spuse ceva către profesor și râse. Profesorul îi răspunse cu același gest, dar omul îl depăși și dispăru. Era un anumit fel de om, profesorul nu știa ce
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
Albu se deschidea toată priveliștea spre Dunăre, cu șantierele navale și vasele lunecând alene pe apele vieților noastre, că numai cine a trăit Într-un port și a băut din Dunăre știe ce Înseamnă botezul dragostei eterne pentru locurile acelea fermecate. Apele Dunării noastre parcă făceau transcendența dintre toate continentele lumii și toate secolele purtându-te imaginar prin câteva dimensiuni În acelaș timp. Dacă am fi adunat toți vecinii de pe strada Ștefan cel Mare, numai de la Dunăre până la strada Primăverii, puteam
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
unde tu exiști Se naște Paradisul Miraculos miraj, petale mari Ce îmi aduc doar visul .... Se cerne așa frumos și fin O ploaie ca de aur Și Paradisu-i infinit Te voi găsi, te caut. Acolo unde tu exiști Sunt pajiști fermecate Sunt drumuri parfumate-n flori Și nu există noapte. Se aude așa frumos și lin Pâraie murmurânde Te voi găsi, tu vis fugar Oricând și oriunde. Eu azi sunt ploaie... Eu azi sunt ploaie, mâine nor Și mă scufund în
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
ai înlăturat de pe semenul tău caracterul de obiect, care-l acoperă, care-l îngustează, care-l strâmbă, care ți-l face neinteresant și-ți mărginește bucuria de el; numai când ai pătruns în încăperile minunate și intime ale palatului lui fermecat, ești plin de o încântare negrăită. Entuziasmul acesta este un extaz, o ieșire din tine, dar el fiind în același timp însoțit de trezvie, de o supremă luare-aminte la minunile pe care le ai cunoscut, nu înseamnă o uitare de
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
spre împărtășirea de strălucirea ei”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P.G. XLIV, col. 768 B; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 594. footnote>. Proverbele reprezintă sufletul imatur, care primește sfaturi de la părinți Și care e ca un tânăr fermecat de frumusețea Înțelepciunii - sophia, identificată cu Hristos. Tânărul este invitat să devină mirele Sophiei, iar binecunoscutul pasaj de la sfârșitul Proverbelor, care descrie mireasa ideală, reprezintă căsătoria sufletului cu cea pe care Sfântul Grigorie o descrie ca „femeia bărbătoasă”, înțelepciunea după
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
1948. Iată dovadă, un program de sală al Filarmonicii care anunța reluarea spectacolului: Cânticlu ali Leanca și Joc din Oaș, lucrare scrisă în anul 1949 este prezentată în ziua de 15/16 noiembrie 1952 la Ateneul Român tot sub baghetă fermecata a lui Constantin Silveștri. În anii care au urmat Constantin Silveștri abordează în permanență lucrările prietenului sau Paul. Astfel la 10/11 Ianuarie 1953 au fost prezentate la Ateneu în primă audiție sub baghetă lui Constantin Silveștri 4 Fabule în
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
certificată de marele preot și printr-o procedură magică. în consecință, liniștit, Brigbelu își sărbătorește încoronarea și nunta. La ceremonia nupțială participă ca invitați conducătorii țării - "voevozii, boiarii după treaptă" - și zeii panteonului dacic: Zamolxis, Soarele, Luna; toți comesenii ascultă fermecați faptele mitice ale strămoșilor cântate de un aed, orb, asemenea lui Homer - "când spune cântărețul povești din alte vremuri/ de regi de-a căror fapte te miri și te cutremuri" -, sau râd de giumbușlucurile "ghidușului". în plină petrecere se produce
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
țări se vor desprinde urmându-te pe tine în valuri să s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și lacuri liniștite cu lanuri presărate, cu neamuri, cu dumbrave zvârlind măreața umbră în apele trândave s-urmeze fermecate divina ta cântare și insule rămâie în infinita mare chiar marea te urmeze cu undele-i senine de cântece-ndrăgită, înamorată-n tine." Până aici nimc deosebit, doar o versificare a forței magnetice cu care este înzestrat cântecul orfeic, adică pur
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
mai mare nevoie de Maharajah, întrucât, obosită peste poate, îl puneam să îmi povestească la nesfârșit patru istorii din O mie și una de nopți, în ordinea următoare: Sindbad Marinarul, Ali Baba și cei patruzeci de hoți, Aladin și lampa fermecată și Povestea lui Abu Hassan. Apoi, lesne de bănuit, îi puneam în gură povești pe care le improvizam în funcție de diferite personaje sau entități reale, care îmi ieșeau în cale: era, de pildă, Povestea brotacilor (o istorie cu o familie de
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Iată: “Treceai singură pe strada mea/ și fluierau steluțele după tine/ mă grăbeam să te ajung din urmă/ dar nenorocitele alea de blocuri/ se tot îndeseau înaintea mea/ de parcă ți-ai fi aruncat în spate pieptenul/ tău albastru din plastic fermecat/ și ca și cum n-ar fi fost de ajuns după un colț/ mai că a dat peste mine/ o mașină de pompieri groaznic de roșie/ iar apoi era să cad/ într-o gaură de canal chestii/ pe care le-am luat
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
Stârnind plâns După raza cea purpurie, După grația frunzei Toată în cutremure, După glasul ce se rupe În așchii tot mai Mărunte, Și iarna ce vine din urmă, Negreșit vine! Truda aceasta a Trupului frumos De a luci - O cumpănă fermecată... Sudoarea nu se Deosebește de lună, Încet culcatul în iarbă Și neașteptata osteneală A brațelor Fiind prea mult, Ca pentru hoțul de cai Desfăcutul pripoanelor. Cu toată nerăbdarea lui, Răsuflarea tot se rupe - O tulpină fragedă. * Plângere - Sarea părăsindu-și
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
un nou prieten: Ciupici. Nu știu de ce dar el are aceeași prieteni ca mine:un ursuleț, o albinuță, un măgaruș și o bufniță. Mama lui Ciupici îi dă suc de morcovi când este cuminte. Intru în fiacare seară în lumea fermecată a basmelor și toți prietenii mă așteaptă... iar mama e cu mine. Bîtă Ioana clasa I B
Lumea copiilor. In: Alabala by Bîtă Ioana () [Corola-journal/Imaginative/573_a_716]
-
trăiește într-un turn construit de el însuși pentru a scăpa de demonii lumii, dar unde nu reușește să scape de demoni proprii. Singur în mijlocul unui decor fabulos, Thiérrée pune în mișcare toate mașinăriile teatrale, care dau naștere unei lumi fermecate. Zic criticii: Frumos și tulburător precum confesiunea unui om singur în inima vieții.- Le Monde Singur pe scenă, James Thierrée ține sală cu sufletul la gură prin vechea magie a spectacolului complet.- Le Figaro James Thiérrée, este incarnarea iluziei, inventatorul
Teatru, magie, dans și nebunie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82508_a_83833]
-
are o inteligență care înfioară și un ignorant, este cult atât cât să simți că ți-l dorești drept model știind însă că n-ai să reușești vreodată măcar să-l ajungi din urmă, poartă nume de rege (neverosimil), are mâini fermecate pentru că mângâie fără să-ți dai seama că te atinge și...a furat sărutul. Vă spun eu, cu adevarat l-a furat pentru că după ce cunoști sărutul lui îți dai seama bine, oricare alt sărut, de la oricine altcineva...e doar un
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
de taină din altar, îl ține Duhul Sfânt în faguri de cleștar. Pâinea și sarea slovei, ca poamele pe ramuri, împart în miezul rumen sufletu-a zeci de neamuri. Și-ndestulând flămânzii și setea din cetate Deschid sub arcul pleoapei tărâmuri fermecate. O, Cartea luminată de raza mâinii Lui E adăpost și cântec și pâinea orișicui. Cărarea Cum mă uitam, domniță, în urma-ți pe cărare, Și mă-ntristam, răzleț, că umbra ta dispare. Azi mă răstesc la soare ca la un zeu
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
avut privilegiul să o cunosc în urmă cu unsprezece ani, când pregăteam monografia închinată soțului ei, Dinu Pillat. Am petrecut multe după-amieze în apartamentul primitor din Drumul Taberei, înțesat de fotografii, de flori și de trilurile canarilor. Am ascultat-o fermecată ore în șir, uitând adesea să mai iau notițe, vorbind molcom despre o lume dispărută, o lume a tihnei și a normalității pe care încerca să o învie pentru cei care nu o cunoscuseră. Deși totul pornea de la Dinu și
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
scara lui Iacob care coboară din cer }ara singurătății Stă singură sprijinindu-se pe ea însăși cum se sprijină între ei frații de cruce cum se rezemă în ură unul de altul dușmanii Da. Stă singură și în singurătatea ei fermecată îi crește iarbă pe prag ca pe viitorul mormînt are mentă și flori verzi de grîu pînă-n ușă ciucuri roșii de plop îi foșnesc la ferestre Ea a ajuns de vorbește cu seva din flori cum vorbești cu-o regină
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
încolțit SECȚIUNEA Creație literară Premiul l: Rașcu Antonia, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Cartea care se scrie singură” - proză Premiul ll: Creța Cezara, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Darul florilor” - proză Premiul lll (ex.aequo): Mărginean Nicola, Blaj (Alba), pentru lucrarea „Pădurea fermecată” - proză Simu Daria, Blaj (Alba), pentru lucrarea „Căsuța din pădure” - proză Mențiune: Puiu Octavian, Filipeștii de Pădure (Prahova), pentru lucrarea „Primăvara” - poezie Achim Amalia, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Primăvara” - poezie CATEGORIA 10-14 ani SECȚIUNEA Creație plastică Premiul l: Vasilache Andrei
REZULTATELE CONCURSULUI PENTRU TROFEUL ARIPI DE PRIMĂVARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380695_a_382024]
-
al orașului, Lacul Pagodei Sabiei Restituite. Lacul este destul de mare pentru noi, deși e cel mai mic din Ha Noi. Un viteaz din secolul XI a luptat împotriva dușmanilor care voiau să cucerească zona. După ce a învins, cu ajutorul unei săbii fermecate, a urcat în barcă pentru a se relaxa puțin pe acest lac. Din apa a apărut o broască țestoasă uriașă care i-a luat sabia: semn că lupta s-a terminat și trebuie să se apuce de construit în pace
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]