140 matches
-
perspectiva laturii sale umane, un eminescolog avizat și pe deplin credibil e încă și mai tranșant: "Eminescu nu era decât scribul neglijent și grăbit al propriului său geniu"233. Afirmația, seducătoare pentru un cititor lipsit de prejudecăți, dar inflamantă pentru festiviștii noștri ocazionali, se întemeiază pe un studiu lucid, judicios, aprofundat al manuscriselor lăsate de Maiorescu la Academia Română și concretizat prin editarea ultimelor volume din ediția de opere complete eminesciene. Simptomatic pentru modul cum se edifică astăzi mitul modern al poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
autoritatea unor personaje mitice care își asumă răspunderea de a ocroti viața socio-cosmică a omului. În aceste condiții, individul, aflat în punctul inițiatic de maximă tensiune sufletească și transformare, se întîlnește, „într-adevăr”, cu sacrul; sărbătorescul năvălește în interiorul său. Alura festivistă propriu-zisă se presupune doar în privința primelor două secvențe ale complexului existențial, nașterea și nunta, fie și cu unele momente de agitație și de frenezie. De prim interes, însă, mi se pare faptul că sărbătoresul intră și în compunerea riturilor funerare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
greci și, mai mult, pentru filosofia modernă, existențialistă), nevoit să întîmpine moartea prea devreme. Așa și este, dovadă că mentalul folcloric a încercat să găsească o soluție reparatorie, adică i s-a înscenat dalbului de pribeag o nuntă fictivă și festivistă. Se alătură ambiguități meșteșugite și convenții poetice, justificate fie de „specificul” textului folcloric (în cazul Mioriței: colind-cîntec-baladă, „amestec de genuri”), fie de exigențele construcției romanești (Sadoveanu). Anonimul a decis că este mai profitabil, pentru calitatea emoției și sensibilizarea ascultătorului, să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
decanilor, avertizându-i - Într-un stil intimidant - să nu Întindă coarda În sesiunea de examene, ca replică la revendicările lor juste. tonul amenințător nu putea să nu trezească frisoane. Au coborât În stradă și studenții din Italia, Spania, Grecia. Tonul festivist al responsabililor europeni este umbrit și de constatarea crudă că universitățile europene nu prea contează În clasamentele internaționale. Se Înregistrează, fără Îndoială, un contrast Între trecutul glorios și prezentul mediocru. Universitățile europene sunt În declin, chiar În criză. Analiștii au
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
întrucât „tinde fie să o inventeze, atunci când nu există ca literatură autentică, fie să existe, ea însăși, cu mijloacele literaturii futile”. Corupția critică (a scrie despre un scriitor sau a nu scrie dintr-un interes anume), „parazitismul cultural”, uzanțele culturale festiviste și găunoase (De la efort Procust la confort Sisif) devin ținta unor autentice „exerciții de balistică”. SCRIERI: Livada Röentgen, Timișoara, 1994; Ușor, deasupra lumii, Bistrița, 1999; Factorul Șarpe, postfață Mihai Dragolea, Botoșani, 2000; Nicolae Steinhardt. Comentarii literare, Iași, 2001; Memorial cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
intime ale unui sistem totalitar, cu particularitățile lui generate de modelarea sa Într-un spațiu cultural specific. * ** I. Anul 1977 era unul cu o serie de evenimente cu un mare potențial simbolic, În afară de sărbătorile anuale, mai ales Într-un context festivist tot mai pronunțat al noului regim avându-l ca lider pe Nicolae Ceaușescu, desemnat președinte În 1965. Acesta depășise faza inițială de consolidare a puterii, atingând un nivel de popularitate nesperat 6 pentru un membru al partidului neremarcat până atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
din poezia populară aduc un plus de culoare și o versificație clară, muzicală (Dac-ar fi, Șade astru lângă astru..., Cântec de dragoste și dor), iar tensiunea lirică se amplifică în erotică, extinsă în această carte. În spiritul vremii, timbrul festivist, convențional, străbate însă numeroase volume - Om pentru oameni (1973), Cu trainică iubire (1979), Prin timp suind (1984), O carte (1985), Creștem în lumină (1989) -, în timp ce sentimentele umanitariste implică accente exortative sau gnomice. Mai puțin schematice, versurile din Eu sunt ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
și arătate participanților), I.C. Brătianu susținuse un discurs în care insista asupra motivelor pentru care trebuia ales Carol în fruntea statului român, printre care, nu în ultimul rând, sprijinul de care beneficia din partea lui Napoleon al III-lea376. În ciuda acestor aspecte festiviste, în rândul guvernului începeau să apară mai multe neînțelegeri. Situația prelungită de provizorat nu avea cum să nu lase urme. Având viziuni și temperamente diferite, membrii executivului se acuzau acum de cele mai diverse lucruri, printre care dorința unora de
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
a mijlocirii relației dintre scara orizontală și verticala divină. Forme ale discursului subversiv Ideologia totalitară implică la nivelul manifestării sale o retorică păguboasă, contraproductivă a discursului. Întreaga ei utopie s-a axat pe dimensiunea unei practici sui generis a discursului festivist, triumfalist, urmărindu-se, cu orice preț, impunerea unei noi ordini. Instalarea retoricii totalitare a culminat, efectiv, cu schimbarea de paradigmă. Fenomenul aplicării discursului subversiv se întâlnește la noi, în cadrul spațiului recluzionar, unde comunicarea între deținuții politici anticomuniști se derula sub
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cultivă o poezie a firescului, participă la balul naturii, caută „ceas de mulțumire”, ascultă ecourile muzicii copilăriei, cu miturile ei, se joacă cu „rime în in”. Tonul predominant este cel elegiac, poetul fiind un retractil, căruia nu îi plac larma festivistă și nici versurile encomiastice, încorsetarea de orice fel fiindu-i străină. În Muncă și sacrificiu, vituperează încercările de înregimentare în turmă: „Ritmic, vei trăi, vei mânca, vei iubi”, la fel în Bucolică: „Armură grotescă e versul când se prăvale/ lângă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
așa cum sîntem obișnuiți, ca sărbătoarea recoltei. Partea a doua Însă are grijă să dea o replică antifestivistă primei interpretări, recoltele menționate nefiind deloc Îmbucurătoare. Substantivul compus redevine astfel o sintagmă În care părțile componente nu mai sînt solidare, iar sensul festivist este drastic amendat. Recolta este luată În răspăr căci recoltarea este mereu mai curînd negativă. Mai reputat pentru această tehnică este poemul lui Șerban Codrin: de ziua muncii - la soare uscându se pielea unui cal În care ziua muncii ca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
E momentul care, fără să-mi dea o direcție clară, m-a precipitat spre un posibil poem. Am cochetat ca prim vers cu Anul Nou și am Încercat mai multe formule, dar menționarea Anului Nou mi s-a părut prea festivistă și am ales În final o sintagmă mai neutră: prima zi din an. Prima dintr-o numărătoare oarecare lipsită de orice prestigiu. Doream apoi să evoc, vizualizînd, zăpada care se cernea de pe o creangă, și ea oarecare, pentru că, evident, ceea ce
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Liviu Rebreanu și a nuvelelor lui Ion Agârbiceanu. Dar și că este un autor familiarizat în egală măsură cu tăietura frazei și cu articulațiile gândirii narative din romanele lui William Faulkner (unul dintre prozatorii lui preferați). Nimic din romanul social festivist nu există în proza densă, economic croită și minuțios șlefuită. Spovedania, Adolescent sau OZN au ca decor lumea măruntă, periferică, ternă a celorlalți optzeciști, unde totul fierbe la foc mocnit, cu flacără mică. Este lumea mizeră, sordidă, lipsită de orizont
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
incapacitatea părții basarabene de a concepe și a organiza - riguros și sobru - un eveniment cultural. Conducerea Uniunii Scriitorilor din Moldova a tratat foarte superficial obligațiile sale de gazdă și organizator al unui simpozion literar. S-a mers pe tipicul vechi, festivist, bine rodat în anii din urmă: excursii turistice, dezveliri de plăci comemorative, recitaluri de poezie patriotică, serate jubiliare înecate în alcool și muzică populară, degustări la Cricova etc. Un model, cum bine se observă, care imită în parte „strategia de
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
precădere asupra unor benzi desenate sosite de peste Ocean (arătând moravuri mai libere în comparație cu austeritatea italiană impusă prin decret), cărți de călătorie și aventuri sau chiar cântece italienești exprimând vise modeste de fericire și bunăstare, având puterea de alternativă la cultul festivist al eroilor atât de drag propagandei fasciste. Oricum marcat, Yambo își redescoperă feluritele și posibilele măști induse copilului de școală și educația publică, totul pe fundalul unei Italii schizofrenice, macabră și frivolă, megalomană și mimetică, duplicitară și frustrată. Evenimentul prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
neamul, supradimensionând virtuți pe de o parte, vinovății pe de alta, T. trimite epistole lirice în cele patru zări: Scrisoare deschisă către toate conștiințele lumii (pavană pentru chimval, clopote și porumbei). Nu altfel se poate caracteriza publicistica lui, unde impulsul festivist coexistă cu o vehemență pamfletară de nestăvilit, îndeobște de un subiectivism extrem, ceea ce a declanșat reacții puternice în lumea literară și politică. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Epistole vieneze (50 de poeme de dragoste), București, 1979; Poeme de dragoste, ură și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
comuniste, a fost și ea respinsă. Pentru că trebuia, totuși, să se ofere ceva, niște firimituri, s-a adoptat doar o rezoluție de condamnare a violării drepturilor omului de către regimurile totalitare. De asemenea, s-a votat o altă nuanță minimalistă și festivistă, aceea ca victimele să fie omagiate. Ultimele două chestiuni nu sunt însă decât gesturi retorice și răsuflate din partea Consiliului Europei: mă îndoiesc că victimele vor fi omagiate în mod real, atât timp cât călăii lor nu sunt sancționați măcar teoretic. Este doar
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
bucluc, îi apare în 1955. În volumele de reportaje ale lui P. - Lauda tinereții. Cronică de reporter de pe șantierul Salva -Vișeu (1956), Paralela 45 (I, 1958; Premiul Academiei RSR, II-III, 1970-1981), Anul 15 (1959) sau Ore calde (1962) -, cu stilul festivist și neobosit entuziast al speciei în epoca socialistă, se înfățișează realitatea din perspectiva propagandei oficiale. Paginile dovedesc totuși verva publicistului atent la cotidian, ca și acuitatea prozatorului capabil să reconstituie dimensiunea morală sau simbolică a evenimentelor și să schițeze profiluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
Hoțului, azi Dolinskoe, Ucraina - 9.VII.1976, Moscova), poet. După absolvirea Institutului Pedagogic din Tiraspol, a fost redactor al gazetei „Moldova socialistă” (1953-1963), ministru al Culturii (1963- 1967), redactor-șef al gazetei „Sovietskaia kultura” (1968-1976). Versurile lui D. sunt idilice, festiviste, dezarmante prin simplism și platitudine (Cântări primăverii sovietice, 1948, Drumuri luminoase, 1951, An cu zări de aur, 1962 etc.). Ideologizată până la refuz, publicistica lui este scrisă preponderent în rusește. SCRIERI: Cântări primăverii sovietice, Chișinău, 1948; Drumuri luminoase, Chișinău, 1951; Cuvântul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286689_a_288018]
-
e salvată printr-o imprevizibilă (și deloc facilă) soluție: apariția unui individ în pieptul căruia nu bate o inimă, ci toate clopotele din București (Biserica de pe maidan). La fel, într-o manieră insolită, este prezentată și revoluția din 1989. Nimic festivist, nimic „eroic”, totul fiind privit din perspectiva unui biet om năuc, victimă inocentă a unui coșmar, despre care crede că înseamnă revenirea la adevărata viață. În Doctorul de pe comoară, pe lângă microromanul care dă titlul volumului (unde sunt narate întâmplările zguduitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
1 să dăm mici (și spectaculoase) articole inedite Ibrăileanu, în vederea centenarului din mai, făcînd astfel campanie înaintea tuturor și mai ales lovind (loial) indiferența Iașului conservator și impasibil la amintirea marilor valori după care se ascunde la ocazii festive sau festiviste pentru a da impresia că și azi este extraordinar! Pentru ianuarie, la Breviar (zic eu), un mic articol despre C. Hogaș (cum ți-am spus, și dacă vrei o scrisoare Vladimir Streinu către Ibrăileanu !). Nimic din ceea ce am în mape
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Nisa"), cea mai fastă perioadă a omului de cultură Corneliu Sturzu, ce i-a oferit inclusiv fertile sugestii poeticești (a se vedea împlinitul poem "Camera de recuzită"). Atunci și acolo a început lupta poetului cu sine, întru abandonarea compromisului ocazional festivist căruia îi mai plătise tribut din când în când; versul a câștigat evident în substanță și-n altitudine. N-a rezistat prea mult în fotoliul lui Sadoveanu (teatrele sunt directorofage). I-am obținut postul de redactor șef (transformat, cu timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a existat o continuitate a negării, mai fiecare generație înscriindu-și contribuția barem la șubrezirea soclului, dacă nu la dărâmarea statuii. Frumos drapată în fraze de necontrazis, prin care se cere legitima și necesara scoatere a poeziei eminesciene de sub zodia festivistă a solemnității de carton, contestarea contemporană derapează din când în când, trecând dincolo de onorabila intenție declarată și, uneori, coborând până la jalnic ("poezia lui Eminescu nu-mi spune nimic"). Iată și un episod mai puțin cunoscut din veacul trecut: în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
legitimeze existența bănuitului "spiritus loci", dacă nu chiar și a unui "genius loci", precum și înduioșate rememorări din tinerețea locuitorilor urbei. De curând lansată, antologia "Iașii de aproape și de departe", gospodărită de criticul Al. Dobrescu, e-o reală surpriză: tonul festivist și firesc-edulcorat al unor contribuții este echilibrat imediat de intervenții deloc entuziaste, chiar, s-ar putea zice, cu tentă negativistă. Cum bine observa cineva, de departe, Iașul se vede seducător, iar de aproape... detestabil (probabil, fiindcă nimeni nu-i profet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să și le respecte. Nimeni și niciodată nu s-a gândit, în Ungaria, să-i aplice lui Petöfi tratamentul pe care românii i l-au rezervat lui Eminescu ("poezia lui nu-mi spune nimic"!) și nici unul dintre reproșurile aduse "receptării festiviste", demodării totale etc. (în mare măsură întemeiate, dar duse dincolo de limita realului și, adesea, coborâte la nivel mărunt șicanator) nu s-au aplicat vârfurilor literaturilor vecine. Lui Eminescu, român neaoș, i s-a pus mai întâi la îndoială apartenența la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]