85 matches
-
S. M.: Pe cine? Și de ce să întreb, ca să mă bată? Păi, cum să întrebi!? Că după proces, după ce ne-au condamnat, ne-au dus la grefieră și ne-au luat amprentele, că așa se făcea. Și era grefieră acolo o fetișoară frumoasă tare. Polițaiul ne-a zis: "nu vorbiți cu ea!" Dar eu, cât mi-a luat aceea amprentele, am întrebat-o: "ești gălățancă?" Polițaiul a văzut, probabil pe geam, în crucea mamii lui!, că atunci când am ieșit mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la două sulițe de asfințit și ciocîrlia s-a înălțat ca să-și prezinte repertoriul. Era semnalul că oamenii se pot odihni pentru cîteva minute. Dumitru, cocoșos ca de obicei, povestea cum era el Sfarmă-Piatră și Strîmbă-Lemne, Voinicul Voinicilor, Eroul Eroilor. Fetișoara îl asculta admirativ. Era înfofolită cu o broboadă groasă, ca să nu o ardă soarele. Dorea și ea să fie albă la față ca femeile ținute în puf de soții lor mai avuți. Cum cei trei prășitori își recuperau forțele, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că nu! Ce ar mai fi scris un as al condeiului, ca mine de exemplu, fără o crimă, acolo, fără niște hoți, fără un viol, ceva? Dar filmele? Dar televiziunile? Credeți că am mai fi văzut pe ecranele TV vreo fetișoară super care să-și tremure fundulețul aproape gol și să o facă pe-a cîntăreața?! Pe micile ecrane am fi văzut peisaje, rîulețe clipocitoare, pești colorați, corali, căluți de mare, crapi, știuci. Pardon, știucă nu, pentru că înghite alți pești și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chelios deschide laptop-ul și lucrează. Din cînd în cînd se scobește în nas, absorbit de micul ecran. Face biluțe, le privește și apoi, fără discreție, le dă pe jos. Un grup de elevi de 12-13 ani este foarte vesel. Fetișoare în creștere sînt foarte gălăgioase și se împing în băieți. Aceștia nu par interesați și mai degrabă vor să fie lăsați în pace. Un latino-american, brunețel bine, își dovedește precocitatea și-și arată interesul. Este un șmecheraș și fetele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o vizită vicinală cătră garsoniera vasiliuană (a lui Lucian Vasiliu n. red.) de pe Corabia Nebunilor din Cartierul Popular al Nicolinei. De pe atunci poseda Aurel o mulțime de cunoștințe, masculine + feminine, platonice sau intelectuale, și coresponda cu o groază de lume: fetișoare, eleve de liceu, studente, gagici experte, nanas à haut risque, doamne coapte, dramaturgi, romancieri, universitari, critici literari, simpli prozatori, sportivi, artiști. Umblase prin multe locuri. Era viu, mobil, colecționar, [e]pistolar și dăruitor. Rapid a acceptat, ca și Adrian Alui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu ai cum să-l cunoști. Cu aceste gânduri păși pentru prima oară singură în casa lui. E. Cea mai fericită zi! Astăzi este cea mai fericită zi! Astăzi m-am îndrăgostit. Da, m-am îndrăgostit. Nu așa ca o fetișoară căreia un băiat îi surprinde privirea sau îi istorisește cine știe ce poveste nebunească, nu așa cum se întâmplă în adolescență. Astăzi m-am îndrăgostit și voi fi soția „acestui Valentin” atât de „galanton” și atât de „curtenitor”. Tot astăzi, cerul râde cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu mult peste medie. Vraja minunată se risipi ca un nor de fum în fața unei realități aprige, atunci când Alin reveni în țară pentru un timp scurt și o găsise în compania unui alt bărbat cu o situație financiară după gustul fetișoarelor din perioada aceea, după revoluție, prin anii ’94. Alin era pus pe harță și avea de gând să iște o bătaie de proporții carcteristică băieților înșelați. Bunul lui prieten Vas, un fost sportiv de performanță, reuși să aplaneze situația ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
este, trebuie să o trăim așa cum putem mai bine. Să avem grijă de ea. - Trebuie doar să ne temem de forța prostiei și să avem curajul înțelepciunii și al adevărului despre ea. În adolescență, Nicky avea un șarm extraordinar iar fetișoarele îl adorau. Ochii îi avea expresivi și mari ca atunci când era copil. Pielea îi era neașteptat de albă, iar părul de un negru sălbatic. Îi plăcea să trăiscă în extreme, arzând ca o torță, iar somnul îi era cel mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vorbă profundă cu intelectualii satului și rar când nu avea dreptate. Preotul Costișei Părinții mi-au spus că m-au botezat la casa parohială a preotului Sbiera Ștefan, pe care nu l-am mai prins eu, când m-am ridicat fetișoară în sat. Fiind bătrân și bolnav, a plecat la cele veșnice și la parohia din Costișa a venit să slujească preotul Arcadie Repta. Acesta era mai tânăr, absolvent al Facultății de teologie de la Cernăuți, unde a susținut și teza de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cum le era obiceiul, temeinic și bărbătește, că au și zbughit-o în sat. Că, de, îs mărișori și au început să umble după fete, amândoi îs premilitari . „Trebuie să fim atenți cu ei, să nu se încurce cu vreo fetișoară, înainte de a-și face armata. Mai cu seamă că acum e timp de război și, doamne ferește, se pot întâmpla multe nenorociri” își continuă gândurile Ileana. întorcându-se în odaia unde dormise, aruncă o privire asupra lui bărbatu-său care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mierță de semințe de mac de una de nisip mărunțel, cu ajutorul furnicilor, apoi trebuie să o păzească pe fata împăratului Roșu. Astfel, amenințările de tipul: iar de nu, ce-i păți cu nime nu-i împărți curg. La miezul nopții fetișoara împăratului le trage butucul, se transformă într-o pasăre măiastră și zboară ca săgeata pe lângă ceilalți și se ascunde după o stâncă într-un vârf de munte, apoi tocmai după lună; Ochilă o vede, Păsări-Lăți-Lungilă se întinde și o ia
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
urm. 22 Spre deosebire de haide, interjecție primară, familiară, a cărei valoare directivă este mult mai puternică. 23 Cf. DA: 39 "Formulă exclamativă prin care se atrage atenția asupra celor ce urmează a se spune. Uite ce-i treaba! Mai am o fetișoară nemăritată. BĂNUȚ, T.P., 159. Uite ce-i, domnișorule. Hm! Aș vrea să știu dacă ceasornicele mor ca și vietățile. SADOVEANU, O. IX, 412. Mătușă... uite ce ieste, îmi place fata. TDM II: 522. 24 Spre deosebire de alte categorii dialogice, în comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
prințul Iubirii. Taurii lui Lúvah să calce Grînele-n picioare și harabaua plină s-o tragă În Hambar în vreme ce copiii-adună Spicele din jurul ușii. Atunci își ridica-vor mîinile neprihănite și-i mîngîia-vor înfuriatul nas, Iar el va linge gîtul dalb al fetișoarei și pește capul ei 705 Va răspîndi mireasma răsuflării sale; în vreme ce din ai săi munți înalți Al groazei leu jos coborî-va, și-ncovoindu-și luminoasă coama Și ghemuindu-se pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului cîrlionțat mînca-va
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Conachi” a ajuns curînd ușor de recunoscut. Frapează de asemenea preferința pentru diminutive, preferință ce a dus la discreditarea ulterioară a acestei maniere de a-și apropria erosul, în aria semantică a căruia întîlnim: surioară, ochișori, veriguță, sărmănel, guriță, țîțîșoare, fetișoară, copilaș, floricică, inimioară, umbreluță, obrăjel, frumușel, suflețel etc. O anumită subtilitate dobîndită prin îndelungat exercițiu ridică însă textul, pe neașteptate, la altitudini nebănuite. În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în treacăt de figurile poetice, Conachi analizase metafora (numită chiar așa
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
națională sau pe bune, s-ar fi scris o nouă balada, preluată și de lăutarii bruneți în diverse ocazii și chiar și pe la bâlciuri... Și cum te-ai dus, tu Vasilica, Vasilicăăăă, of și iar of, bărbățelul mamii, feciorașul cu fetișoara că spumă laptelui, cu ochii că mura, of și iar of, unde te duseși și ne lașași cu pungă goală, goluța. Vasilică-al tații, Vasilică-al mamii... s.m.d. * N-a fost să fie. N-a fost, și gata. Istoria noastră sinceră, desi
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
alt fragment al majorității grupat pe lângă acest drapel, fragment care n-are ridicola pretenție de-a fi virtuos. Din contra, unde găsește ceva pus rău, el pune bine. Iată deci două centre de atracțiune dintre cari unul virtuos, "fețișoara mărită fetișoara"; altul mai puțin virtuos dar "sutele mărită slutele". Atât virtutea de zile mari a unora cât și cea mai de zile de lucru a celorlalți arată opoziție în contra Vizirului. Nu e îndoială nici pentru unii nici pentru alții că d.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe supt picioarele cailor călăreților ce era așezați pe la colțul fiecăriia uliți ca să păzească a nu se împiedica trecerea norodului. Între aceste june și elegante femei pe care atât cochetăria cât și curiozitatea le aduseră pe la balcoanele Toledei, o fetișoară de cinsprezece ani cel mult se deosebea prin toaleta sa de o întreagă simplitate și foarte cu gust, și mai cu deosebire prin serbezimea feței sale, ce dovedea vreo durere prematurată în năuntrul sufletului ei. Părul cel negru ce îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era aiurea și căutătura-i se pironea fără încetare în piața palatului regelui. În sfârșit, un păscar napolitan plin de tărie despică valurile zgomotoase ce se împotrivea {EminescuOpVIII 580} trecerii lui, se îndreptă către ospelul ambasadei englezești și peste curând fetișoara părăsi balconul... Într-același minut tunul castelului Neoga răsună în port; fanfarele războinice vestiră înfățișarea regelui de Neapol, soldații rânduiră norodul de amândouă părțile stradei și cortegiul înaintă cu mare cuviință cătră biserică. Era alcătuit de câte o deputație din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că mis Henrietta nu se va supăra pe mine căci în locu-i am făcut o faptă bună! Trimisul plecă capul și nu răspunse nimic... - Dar ce ai? îi zise Pergoleze cam supărat. - Ce am!! strigă Henrietta în obidă, și glasul fetișoarei se vădi îndată printr-un țipăt sublim în care fără voia-i își descoperea tot amorul. Pergoleze rămase ca împietrit... Atâta fericire la dânsul, ce se credea părăsit de lumea întreagă! Of! prea multă generozitate, zice el, căzând la picioarele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se înturna în grabă. Pergoleze îi jură pe Madona ce singură împodobea umilita lui lăcuință că o va respecta și o rugă a se odihni puțin mai înainte de a se înturna la Neapol. Glasul lui era așa de încredințător încît fetișoara nu putu a i se împotrivi. Intră și, zărindu-și mantilia asupra clavirului, se roși; încă, ca să-și ascunză de Pergoleze turburarea sa, îl întrebă ce motiv compunea, rugîndu-l s-o facă să auză acea nouă compoziție încă nesăvârșită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Frumos, i-ai luat muierea și fata la Suceava. Și rău ai făcut că au zîs unii să nu te mai facă sfânt. “Credeți că Ștefan cel Mare a fost sfânt dacă i-au plăcut femeile?”, l-a întrebat o fetișoară pe logofătul Ion Ungureanu de la Chișinău. “Păi, ce-ai fi vrut, drăguță, să-i placă bărbații?” Și iarăși mă-ntorn și zîc - bine ai făcut că i-ai luat muierea, că văru’ Radu se înțelegea mai bine cu Mahomed al II
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cercul ei de prietene, a trecut pe lîngă el cu nasul pe sus și s-a prins în sîrba care tocmai începuse. Peste cîteva zile, mama lui Mihai i-a spus: Am vorbit cu cumătra Zînica; mi-a spus ca fetișoara ei a zis că stăteai lîngă perete, ca un mototol..." Apoi, ca o sentință, mama lui a adăugat: "N-ai ce căuta la horele de-aici. Hora ta e-acolo, sus..." Dar lui Mihai i-a fost ciudă; mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu ce mai rămâi, dacă ți-o ham-ham și hap-hap? Mă gândesc eu ce mă gândesc. - Asta cam așa-i, zic. Atunci te mușc și eu de puță, cu ce mai rămâi? - Asta-i drept, zice și Tecla. Numai că fetișoarele au mai multe decât băieții - ai să le afli tu, când ți s-or deschide ochii... - Uite ce deschiși sunt!, mi-i arăt, holbați. - Până să și vezi cu ei, uite cum facem: mănânci singur... - Nu mănânc! - Atunci uite cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
descântase de-râie, mama zicea că su-per-sti-ții! - dar n-o oprea pe babă să mă descânte: de ce? De-aceea! Ieri a fost cu asta - cu descântecul și cu Rusoaica cea mare; parașutista - cu devușka, bre! C-așa-i zice la fetișoară, zice Moș Iacob că se zice, la ei, la Ruși. Ieri: Stau În calidor. Aud, dinspre spatele casei lui, glasul cunoscut de Moș Iacob vorbesc. Cum o tot cheamă pe Mătușa Domnica, aflată la noi, În calidor - dar nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întreabă mama, indiferentă. - I-o luat tătului-tăt... - Cui?, Întreabă mama. - ... o lăsat-o-n chel’cica goală... - Pe cine, femeia lui Dumnezeu?!, ridică mama tonul. Mătușa Domnica s-a speriat. Își scuipă de trei ori În sân - apoi: - Pe-o fetișoară. Că de-amu ne trimăt și fetișoare, păgânii! - Cine trimite, ce? - mama tot nu Înțelege (las’ că nici eu). - Păgânii iștea di Ruș’! De-amu leagă-n harașuta lor șî fetișoare! ȘÎ ni le trimăt! - Adică... parașutiste? - mama e uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]