84 matches
-
urmase curios. Ce văzuse îl uimise. Copila frecase mieluțul încetunel cu ierburile pe la botic și încheieturi și, cât ai zice miau, animăluțul dădu semne de zviduire. Întâmplarea îi aminti de juruința răposatei. Înghiți în sec, tupilând iar în suflet taina fetișoarei sale dragi, de-atunci luând mândru seama la puterile acesteia, pentru a cărei naștere uimitoare mamă-sa plătise cu viața. La scurtă vreme, farmecele Nataliei se arătară iar. Era la vremea Babelor într-un an. Și-ntr-o zi, merse
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
prințul Iubirii. Taurii lui Lúvah să calce Grînele-n picioare și harabaua plină s-o tragă În Hambar în vreme ce copiii-adună Spicele din jurul ușii. Atunci își ridica-vor mîinile neprihănite și-i mîngîia-vor înfuriatul nas, Iar el va linge gîtul dalb al fetișoarei și pește capul ei 705 Va răspîndi mireasma răsuflării sale; în vreme ce din ai săi munți înalți Al groazei leu jos coborî-va, și-ncovoindu-și luminoasă coama Și ghemuindu-se pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului cîrlionțat mînca-va
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe supt picioarele cailor călăreților ce era așezați pe la colțul fiecăriia uliți ca să păzească a nu se împiedica trecerea norodului. Între aceste june și elegante femei pe care atât cochetăria cât și curiozitatea le aduseră pe la balcoanele Toledei, o fetișoară de cinsprezece ani cel mult se deosebea prin toaleta sa de o întreagă simplitate și foarte cu gust, și mai cu deosebire prin serbezimea feței sale, ce dovedea vreo durere prematurată în năuntrul sufletului ei. Părul cel negru ce îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era aiurea și căutătura-i se pironea fără încetare în piața palatului regelui. În sfârșit, un păscar napolitan plin de tărie despică valurile zgomotoase ce se împotrivea {EminescuOpVIII 580} trecerii lui, se îndreptă către ospelul ambasadei englezești și peste curând fetișoara părăsi balconul... Într-același minut tunul castelului Neoga răsună în port; fanfarele războinice vestiră înfățișarea regelui de Neapol, soldații rânduiră norodul de amândouă părțile stradei și cortegiul înaintă cu mare cuviință cătră biserică. Era alcătuit de câte o deputație din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că mis Henrietta nu se va supăra pe mine căci în locu-i am făcut o faptă bună! Trimisul plecă capul și nu răspunse nimic... - Dar ce ai? îi zise Pergoleze cam supărat. - Ce am!! strigă Henrietta în obidă, și glasul fetișoarei se vădi îndată printr-un țipăt sublim în care fără voia-i își descoperea tot amorul. Pergoleze rămase ca împietrit... Atâta fericire la dânsul, ce se credea părăsit de lumea întreagă! Of! prea multă generozitate, zice el, căzând la picioarele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se înturna în grabă. Pergoleze îi jură pe Madona ce singură împodobea umilita lui lăcuință că o va respecta și o rugă a se odihni puțin mai înainte de a se înturna la Neapol. Glasul lui era așa de încredințător încît fetișoara nu putu a i se împotrivi. Intră și, zărindu-și mantilia asupra clavirului, se roși; încă, ca să-și ascunză de Pergoleze turburarea sa, îl întrebă ce motiv compunea, rugîndu-l s-o facă să auză acea nouă compoziție încă nesăvârșită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alt fragment al majorității grupat pe lângă acest drapel, fragment care n-are ridicola pretenție de-a fi virtuos. Din contra, unde găsește ceva pus rău, el pune bine. Iată deci două centre de atracțiune dintre cari unul virtuos, "fețișoara mărită fetișoara"; altul mai puțin virtuos dar "sutele mărită slutele". Atât virtutea de zile mari a unora cât și cea mai de zile de lucru a celorlalți arată opoziție în contra Vizirului. Nu e îndoială nici pentru unii nici pentru alții că d.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ușor cu degetul colțul eșarfei. Cine-ar fi crezut? Tata Încă nu-și poate lua ochii de la copil. Și-a băgat un deget În pătuț, iar fetița i l-a prins și i-l strînge În mînuța minusculă. — Ia zi, fetișoară dragă, zice, cum să-ți spunem noi ție? — Nu ne-am hotărît Încă, zic. E foarte greu! — V-am adus o carte! spune mama, scotocind prin rucsac. Ce ziceți de „Grisabela“? — Grisabela? o Îngînă tata. — E un nume superb! spune
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cartea pe care o scriu și, cu toate giumbușlucurile textualiste, nu mă scriu pe mine sau pe altcineva. Trăiesc doar. Privesc. Cercetez. Citesc. Sau, mai ales, aștept. Ca în această dimineață când ies din Biblioteca Facultății de Medicină. Trec pe lângă fetișoara care îi trimitea bilețele băiatului. Are în față un atlas anatomic, deschis la o pagină cu un cap secționat, din profil. Cu un creion galben, fata urmărește niște linii de pe chipul acela desenat. Murmură încet, ca o rugăciune, cuvinte numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dăduse coate cu asistentele, zicând: —Cum o fi drogata? M-am simțit profund neînțeleasă. Fetița aia mă judeca doar pentru că eram internată la Cloisters, dar înțelesese totul complet greșit. Eu nu eram una dintre ei. Chicotind fără prea multă discreție, fetișoara mi-a dat să completez un formular. — Nota de plată o trimitem la, ăăăă, CLOISTERS? m-a întrebat ea cu o discreție prefăcută. Toți oamenii din sala de așteptare au tresărit, animați de un interes brusc. Da, am bolborosit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care te tot invită să ieși cu ei? m-a interogat Nola după o oră în care mă lamentasem în fața ei. —Of, nu știu, am ridicat eu din umeri iritată. Ori sunt plicticoși, ori sunt cam tâmpiți, ori au altă fetișoară care le dă târcoale privindu-i cu ochi de văcuță sau au senzația că sunt darul lui Dumnezeu pe pământ, ori... Cu toate că unii dintre ei arată bine, am recunoscut. Conlith arată foarte bine, dar cu toate astea... Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o pădure în care se sperie copiii; spre dimineață mi-am dat brusc seama că în însemnările supraîncărcate de atunci nu prinsesem sfârșitul poveștii mele de planetoid orbitând în jurul soarelui. Cred că ultima dată când am mai întâlnit-o pe fetișoara oacheșă (pot să-i zic Anca, deși acolo nu i-am dat nume, dar parcă așa o strigase o dată băiatul de la toneta vecină) a fost în iarna de după moartea tatei, când am găsit-o la taraba ei dând foc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu ce mai rămâi, dacă ți-o ham-ham și hap-hap? Mă gândesc eu ce mă gândesc. - Asta cam așa-i, zic. Atunci te mușc și eu de puță, cu ce mai rămâi? - Asta-i drept, zice și Tecla. Numai că fetișoarele au mai multe decât băieții - ai să le afli tu, când ți s-or deschide ochii... - Uite ce deschiși sunt!, mi-i arăt, holbați. - Până să și vezi cu ei, uite cum facem: mănânci singur... - Nu mănânc! - Atunci uite cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
descântase de-râie, mama zicea că su-per-sti-ții! - dar n-o oprea pe babă să mă descânte: de ce? De-aceea! Ieri a fost cu asta - cu descântecul și cu Rusoaica cea mare; parașutista - cu devușka, bre! C-așa-i zice la fetișoară, zice Moș Iacob că se zice, la ei, la Ruși. Ieri: Stau În calidor. Aud, dinspre spatele casei lui, glasul cunoscut de Moș Iacob vorbesc. Cum o tot cheamă pe Mătușa Domnica, aflată la noi, În calidor - dar nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întreabă mama, indiferentă. - I-o luat tătului-tăt... - Cui?, Întreabă mama. - ... o lăsat-o-n chel’cica goală... - Pe cine, femeia lui Dumnezeu?!, ridică mama tonul. Mătușa Domnica s-a speriat. Își scuipă de trei ori În sân - apoi: - Pe-o fetișoară. Că de-amu ne trimăt și fetișoare, păgânii! - Cine trimite, ce? - mama tot nu Înțelege (las’ că nici eu). - Păgânii iștea di Ruș’! De-amu leagă-n harașuta lor șî fetișoare! ȘÎ ni le trimăt! - Adică... parașutiste? - mama e uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cui?, Întreabă mama. - ... o lăsat-o-n chel’cica goală... - Pe cine, femeia lui Dumnezeu?!, ridică mama tonul. Mătușa Domnica s-a speriat. Își scuipă de trei ori În sân - apoi: - Pe-o fetișoară. Că de-amu ne trimăt și fetișoare, păgânii! - Cine trimite, ce? - mama tot nu Înțelege (las’ că nici eu). - Păgânii iștea di Ruș’! De-amu leagă-n harașuta lor șî fetișoare! ȘÎ ni le trimăt! - Adică... parașutiste? - mama e uimită (dar eu!) - Cum Îți spui! Ș’ tâlharii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
scuipă de trei ori În sân - apoi: - Pe-o fetișoară. Că de-amu ne trimăt și fetișoare, păgânii! - Cine trimite, ce? - mama tot nu Înțelege (las’ că nici eu). - Păgânii iștea di Ruș’! De-amu leagă-n harașuta lor șî fetișoare! ȘÎ ni le trimăt! - Adică... parașutiste? - mama e uimită (dar eu!) - Cum Îți spui! Ș’ tâlharii de Măneni - alde Morcov, blăstămatu - i-o luat tăti lucrușoarele, o lăsat-o cum o făcut-o mă-sa - și unde, doamnă?! Taman În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Măneni - alde Morcov, blăstămatu - i-o luat tăti lucrușoarele, o lăsat-o cum o făcut-o mă-sa - și unde, doamnă?! Taman În stuhării, la Curchi! O mâncat-o di jie lichitorile ș’ țânțarii ș’... Poate ai ceava di-mbrăcat, pintru fetișoară... - Cum de nu!, zice mama. Ad-o-ncoace! - Oi aduce-o, da p’in dos, să n-o vadă lumea cum Îi... O-nvălit-oIacob al meu În surtuc, da, dă! N-o acopere pisti tăt... - Atunci ad-o prin spate, pe la bucătărie! Stau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În surtuc, da, dă! N-o acopere pisti tăt... - Atunci ad-o prin spate, pe la bucătărie! Stau În calidor și mă uit drept În față. Și dac-aș putea eu să dau vremea-napoi: să fiu, acum, cum eram ieri, cu „fetișoara”, dar În locul ei să fie altă parașutistă, altă rusoaică, una mai pe potriva mea - care, orișicâtuși, nu-s tare mare... Și ieri stăteam În calidor. Stau și mă uit, așa, drept În fața mea, Însă cu urechea trag spre spate, unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stăteam În calidor. Stau și mă uit, așa, drept În fața mea, Însă cu urechea trag spre spate, unde a rămas deschisă fereastra spre antreu și deschisă ușa bucătăriei - ceastălaltă. I-am cerut mamei să mi-o arate și mie pe fetișoară, că nu-i fac nimica. Mama a râs cu voie bună, m-a mângâiat pe cap și a zis să mai aștept - În două puncte: unu - să se spele, ea; doi: să mai cresc, eu. Aștept punctul unu. Așteptăm - dimpreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă nu le-am spus de-o mie de ori... Spune ori nu spune ce le-a spus tâlharilor de Măneni de-o mie de ori, nu contează. Bine le face, tal’arilor de Măneni - i-or fi făcut ceva fetișoarei. Un copil. Iese pe calidor și mama. Și Mătușa Domnica la călcâiele ei. Bătrâna tresare, Închide ușa, Îi șoptește mamei: - Ș’ dacă fuge pin dos? Îi tare mare, nimeni n-o poate opri dacă... - Nu fuge, zice mama, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai știe, i-a ieșit din minte... Zic: Mă socotesc eu cu tine mai târziu pentru hainele de-uniformă ș-articolele-statului de le-avea asupră-i - acuma hai s-o căutăm! O căutăm, strigăm: Devușka!, Devușka! - c-așa-i zice la fetișoară, În limba lor... Și numa ce m-aud că strig singur! Morcov o tulise - da las’, că pun eu mâna pe el, Curtea-marțâială-l Înghite! Ce să fac: caut singur - caut și strig: Devușka!, devușka!... Ș’ numa ce-o văd... Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i... - Moș Iacob!, Îl trezește mama. - Măi fimèi!, strigă, la rându-i, Moș Iacob la Mătușa Domnica. Ian du-te ș’adă niște oțăt cu bureni de-ale tăli, s-o ungem, c-o ucis-o țânțarii și lichitorile! Pe fetișoară! - Aduc, aduc... Numa vreme s-avem - l-ai chemat pe blăstămatu de Grabenko? - I-am trimăs vorbă - da păn-să vie...Până să vină blăstămatul de șef de post, ne adunăm cu toții la noi. Devușca nu-i chiar fetișoară: rochia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lichitorile! Pe fetișoară! - Aduc, aduc... Numa vreme s-avem - l-ai chemat pe blăstămatu de Grabenko? - I-am trimăs vorbă - da păn-să vie...Până să vină blăstămatul de șef de post, ne adunăm cu toții la noi. Devușca nu-i chiar fetișoară: rochia pe care i-a dat-o mama o strânge tare, de peste tot, gata-gata să pocnească la cusături, copcile de deasupra șoldului nu s-au putut Închide, n-o ajung, i se vede pielea: rozovă. O fi umflată de țânțari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
eu pe amândoi, crucea cu omul ei În spinare, din mișcarea Înghețată. Îi șterg de pe tablă - de spaimă oprită inima mi s-a urcat ea În gât. Șterg tabla, desenez altceva - pe calidor. Din calidor le văd pe toate: Fetițele, fetișoarele, fetișcanele, fetele-mari, fetele-și-mai-mari (și mai mici) cu care m-am avut eu bine În viața mea, de la Mana. O văd mereu, mereu, din calidor pe. La scăldat o văd. Numai la scăldat, Într-o știoalnă de pârâu În jos, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]