KorAP: Find »[drukola/base=fetiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...513 >

12,816 matches

Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071

în stoluri și plecau spre țările calde. Alexia se întrista de fiecare dată când plecau... Acum, rândunelele erau aici... Oare a venit Primăvara? - Țup, țup, a venit Primăvara! - exclamă un iepuraș chiar lângă ea. Vrei să ne jucăm? - Da, răspunse fetița! Când se îndreptau spre poieniță, la joacă, în fața lor a apărut o zână asemănătoare celor din povești. - M-ați chemat? întrebă femeia cu chip de înger. Am venit! Cei doi priviră mirați spre ea. - Sunt Primăvara! Voi cine sunteți? - Eu

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
patru zâne, fiicele lui: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Ca să nu existe supărare, Împăratul a dat poruncă, ca fiecare dintre fiicele lui să domnească pe rând câte trei luni pe an, îmbogățind pădurea, fiecare cu darul ei; explică zâna ca fetița să priceapă cum stau lucrurile. - Eu sunt zâna cea mică, Primăvara! Eu vin însoțită de flori, de păsărele, de soare și veselie... Pe unde trec, lumea se bucură, iar natura se trezește la viață. Când ai să vezi copacii înflorind

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
spus toate astea, că se și făcu nevăzută. Crezând că se joacă, Alexia o căuta după trunchiul copacilor, strigând-o pe nume: - Primăvară, primăvarăăăăăăăăă...!? - Da, îi răspunse o altă zână, la fel de frumoasă ca și prima. - Cine ești tu? O întrebă fetița supărată. Nu te-am chemat pe tine! - Chiar de nu m-ai chemat, am venit! E rândul meu să domnesc! - Cine ești tu? insistă fetița... - Sunt Vara! Hai să ne răcorim, nu vezi ce cald este... - Nu știu să înot

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
îi răspunse o altă zână, la fel de frumoasă ca și prima. - Cine ești tu? O întrebă fetița supărată. Nu te-am chemat pe tine! - Chiar de nu m-ai chemat, am venit! E rândul meu să domnesc! - Cine ești tu? insistă fetița... - Sunt Vara! Hai să ne răcorim, nu vezi ce cald este... - Nu știu să înot! Și nici n-am chef, răspunse mâhnită fetița. - Unde sunt florile din poieniță? - Cum, unde? Au plecat odată cu Primăvara. Privește, au înflorit lăcrămioarele, s-au

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
Chiar de nu m-ai chemat, am venit! E rândul meu să domnesc! - Cine ești tu? insistă fetița... - Sunt Vara! Hai să ne răcorim, nu vezi ce cald este... - Nu știu să înot! Și nici n-am chef, răspunse mâhnită fetița. - Unde sunt florile din poieniță? - Cum, unde? Au plecat odată cu Primăvara. Privește, au înflorit lăcrămioarele, s-au copt frăguțele și zmeura. Hai, gustă! Vara îi întinse un coșuleț cu tot felul de fructe, aromate și dulci. Așezându-se la umbră

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
Unde sunt florile din poieniță? - Cum, unde? Au plecat odată cu Primăvara. Privește, au înflorit lăcrămioarele, s-au copt frăguțele și zmeura. Hai, gustă! Vara îi întinse un coșuleț cu tot felul de fructe, aromate și dulci. Așezându-se la umbră, fetița mâncă pe săturate. - Acum mi-e sete! Vreau apă! Unde ești? Dar Vara dispăruse precum apăruse, pe nesimțite...După plecare Verii, soarele s-a ascuns după nori iar pădurea a început a se agita. Din senin, se stârni vântul și

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
copaci începură să cadă primele frunze îngălbenite. Mergând pe cărare, vedea cum frunzele galben-ruginii se desprind din copaci, cum dansează în aer, apoi se aștern lin pe potecă. O frunză ruginie i se prinse în păr, lângă buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i se făcuse frig, zări o făptură misterioasă, lângă trunchiul unui copac despuiat de veșminte. Bănui că este Toamna, după trena de frunze ce

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
trena de frunze ce-i împodobea veșmântul. Pentru că a început să plouă iar vântul să bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă a bătrânului arbore. - Doamne, ce frig e! exclamă fetița supărată. De ce ești așa de furioasă?! E frig, ai alungat păsările și ai scuturat frunzele copacilor. -Eu ador frigul și zilele mohorâte, nu-mi place căldura! îi răspunse zâna. Chiar de mai apare și Soarele uneori, nu mai are puterea

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
scuturat frunzele copacilor. -Eu ador frigul și zilele mohorâte, nu-mi place căldura! îi răspunse zâna. Chiar de mai apare și Soarele uneori, nu mai are puterea din vară. Și asta mă bucură nespus de mult, hohoti Toamna spre disperarea fetiței. Când apar eu, însoțită de frig și ploaie, frunzele copacilor se îngălbenesc și cad. Păsărelele și fluturii au plecat dar au înflorit crizantemele, s-au copt strugurii iar livezile sunt încărcate de fructe. Bunica ta abia așteaptă să vin, ca să

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
copt strugurii iar livezile sunt încărcate de fructe. Bunica ta abia așteaptă să vin, ca să-și umple cămara cu dulcețuri și magiun pentru voi, nepoții ei... Simți mirosul gutuilor coapte și al perelor parfumate? - Ei, chiar așa și este, zise fetița, înseninându-se. Dar Toamna dispăruse, iar ei nu-i răspunse decât ecoul: „Ei, chiar așa și esteeeeeeee...” Alexia nu știa ce să mai creadă. Afară se făcuse și mai frig. Atât de frig, încât începu să ningă. Din cer cădeau

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
pregătea să frământe cozonacii. Micuța era derutată... îi era din ce în ce mai frig... de ea se apropiase, pășind neauzită, Iarna. Zâna i s-a adresat cu vocea caldă a bunicii: - Ce faci aici, puișor? Vocea blândă, a mai încălzit-o puțin pe fetiță. Zâna semăna atât de mult cu bunica... Fetița s-a apropiat cu sfială de ea, zicându-i: - Ești atât de frumoasă și de blândă! De ce este atât de frig? Îmi poți spune unde mă aflu? Unde este Dimi? Dar bunica

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
era din ce în ce mai frig... de ea se apropiase, pășind neauzită, Iarna. Zâna i s-a adresat cu vocea caldă a bunicii: - Ce faci aici, puișor? Vocea blândă, a mai încălzit-o puțin pe fetiță. Zâna semăna atât de mult cu bunica... Fetița s-a apropiat cu sfială de ea, zicându-i: - Ești atât de frumoasă și de blândă! De ce este atât de frig? Îmi poți spune unde mă aflu? Unde este Dimi? Dar bunica? Mi s-a părut că i-am auzit

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
alb... nici urmă de copaci sau de cărare. Alexia s-a trezit suspinând... Deasupra sa, era bunica care o mângâia pe frunte; a învelit-o ușor, apoi i-a șoptit: - Dormi puișor! Dormi în pace! Dimineață, când s-a trezit, fetița a dus mâna la cap și a întrebat unde îi sunt micșunelele...Bunica a mângâiat-o pe creștet și i-a spus că afară este iarnă iar micșunelele nu au fost decât în vis. Mirată, fetița a zâmbit:"Ce știe

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
când s-a trezit, fetița a dus mâna la cap și a întrebat unde îi sunt micșunelele...Bunica a mângâiat-o pe creștet și i-a spus că afară este iarnă iar micșunelele nu au fost decât în vis. Mirată, fetița a zâmbit:"Ce știe bunica!" Uneori, în vis, trăim sentimente adevărate ca și în viața reală. Alteori, în timp, visele devin realitate. E bine să călătoriți pe aripa visului, copii... așa cum am călătorit și eu, pe un norișor, de unde am

VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623

învăt și pe tine, cariye Mihrimah. Dar, așa cum s-au întâmplat lucrurile, cariye Mihrimah n-a supraviețuit îndeajuns ca să învețe altceva decât să-și parfumeze buzele frumosului sex cu ambra cenușie și să-și picteze cu roz sfârcurile ei de fetiță. Valide își întoarse gândurile la noaptea trecută. Era sigură de tăcerea Esperanzei. Dar poate că fusese o greșeală să o lase pe Gulbahar să vadă atât de mult ? O briză ușoara dinspre fereastră o făcu să se înfioare puțin. Deși

Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415

pot aștepta... Curaj, Cristina!” - Sărut-mâna! zise Cristina pășind îndrăzneață peste prag, trecând pe lângă Emanuela și pătrunzând în liniștea și răcoarea apartamentului. - Bună, Cristinuța! Ce faci? Hm! Spune-mi că îți lipsea “Mami Doi”! răspunse Emanuela zâmbind și făcând cu ochiul fetiței. Da, așa este, dar am venit și din alt motiv... Privirea gravă și atitudinea oarecum încurcată ce se puteau citi pe chipul Cristinei, i-au dat de înțeles Emanuelei că ceva se întâmplă, ceva despre care fetiței îi este teamă

ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
făcând cu ochiul fetiței. Da, așa este, dar am venit și din alt motiv... Privirea gravă și atitudinea oarecum încurcată ce se puteau citi pe chipul Cristinei, i-au dat de înțeles Emanuelei că ceva se întâmplă, ceva despre care fetiței îi este teamă sau nu știe cum să spună... O prinse blând de umeri și îi vorbi: - Cristina, draga mea, tu știi că mie poți să-mi spui. Orice ar fi, nu-ți fie teamă, o să fie bine! Te rog

ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
O prinse blând de umeri și îi vorbi: - Cristina, draga mea, tu știi că mie poți să-mi spui. Orice ar fi, nu-ți fie teamă, o să fie bine! Te rog! Te ascult! - Tanti Emanuela, știți, Costel..., începu să vorbească fetița, dar se opri după aceste cuvinte, trase adânc aer în piept și continuă fără să mai respire. Este pe gărduțul din fața blocului, la soare, cu Daniela în brațe. Cristina a închis gura și a încetat să mai respire în momentul

ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
dat astăzi drumul din spital și... Ioana l-a lăsat cu Daniela. Ea a plecat undeva... și..., și nu a mai venit. - Cristina, du-te și cheamă-l aici, te rog! Spune-i că am spus eu să vină cu fetița! Doamne, Dumnezeule! Ajută-mă să fac ceva! Ajută-mă să fac cum este mai bine! se rugă Emanuela, după ce Cristina ieșise într-un suflet și alerga să-i împlinească rugămintea. După câteva minute, o bătaie în ușă îi dădu de

ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
chemat... - Da, Costel! Așa este... Eu te-am chemat, încercă Emanuela să-i vorbească, cât de cât, calm, dându-și seama că vina, în situația de față, nu este a acestuia, el fiind o victimă colaterală și un “noroc” pentru fetiță că a rămas cu el, altfel cine știe... Spune-mi! De ce fata este cu tine și nu la spital și unde este cea care ar trebui să-i poarte de grijă? Off, Doamni, doamnî! m-am gândit și eu șî

ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
la ora zăci jumati, mi-o pus fata-n brațî, o plecat șî bunî plecat-o fost..., mai mult nu știu. - Cum..., zece jumătate? țipă ea, privindu-și ceasul, îngrozită. Este 12.15! Tu stai de aproape două ore cu fetița la soare, în căldura asta de afară? Doamne, Dumnezeule! Și cât de gros este îmbrăcată! constată Emanuela în timp ce luă fetița din brațele lui Costel. Vai de mine! Fata este udă... Voi sunteți oameni normali la cap? De ce nu ai venit

ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
știu. - Cum..., zece jumătate? țipă ea, privindu-și ceasul, îngrozită. Este 12.15! Tu stai de aproape două ore cu fetița la soare, în căldura asta de afară? Doamne, Dumnezeule! Și cât de gros este îmbrăcată! constată Emanuela în timp ce luă fetița din brațele lui Costel. Vai de mine! Fata este udă... Voi sunteți oameni normali la cap? De ce nu ai venit la mine, atunci, imediat, omule? Am așteptat-o pi Ioana șî nu am îndrăznit... - Gata! S-a terminat! Nu mai

ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
la mine, atunci, imediat, omule? Am așteptat-o pi Ioana șî nu am îndrăznit... - Gata! S-a terminat! Nu mai vreau să aud nimic. De aici încolo, mă ocup eu. Mergi la treburile tale! Zicând asta, intră în` casă cu fetița și cu Cristina, care asistase tăcută și dezgustătă la acest dialog, dar și mândră de decizia de a o fi anunțat pe Emanuela. Daniela era vizibil moleșită, transpirată și era cu hăinuțele ude până la sub-braț. Se vedea clar, că nu

ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
un cearșaf moale, încercată de sentimente amestecate de milă, durere, furie față de sistem și de cei ce nu știu să prețuiască ce au primit de la viață. În grabă, dar cu mișcări sigure, a îndepărtat hăinuțele în care era îmbrăcată biata fetiță: câteva perechi de pantalonași, câteva bluzițe și mai multe puloverașe. O curăță bine cu șervețele umede și o înfășă în cearșaful pregătit dinainte. În acest timp, își aminti că îi dăduse Ioanei toate hăinuțele, cu o săptămână în urmă, așa că

ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
șervețele umede și o înfășă în cearșaful pregătit dinainte. În acest timp, își aminti că îi dăduse Ioanei toate hăinuțele, cu o săptămână în urmă, așa că a sunat-o pe Simona și a rugat-o să cumpere câteva hăinuțe pentru fetiță, când este în drum spre casă. După ce a lăsat copila să se liniștească, a pregătit baia. Pentru cea mică, dar și pentru Emanuela, a fost o adevărată distracție. Daniela și-a revenit total, molipsind-o și pe Emanuela cu veselia

ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]