93 matches
-
cuvântul potrivit ca s-o alinte, deși numai de alintat nu avea el chef. Înainte de-a ieși pe ușă, Subotin tocmai se bucurase În sinea lui că scăpase de „gheișă“. Bucuria i-a fost Însă scurtă... De data aceasta, fișicul de bancnote era ceva mai mic. Ippolit simțea cum grivele Îi ard În palmă și cum tâmplele Îi iau foc. Brigadierul transpiră din cap până-n picioare. Totuși, Într-o oarecare măsură, bancnotele Îl ispiteau. Făcându-și curaj, le numără trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o pauză. A rămas pe gânduri. A lăsat bilele să se rostogolească pe postavul de un verde tare și a trecut prin deschiderea tejghelei la casa de marcat. A sunat un clopoțel. Rundul unul. Nu. Rundul cincisprezece. A luat două fișicuri de monede. Le-a băgat în ciorap și a tras de scrotul negru. — Parcă au aceeași greutate, spuse el cu vădit interes, dar cu monedele înăuntru e mai elastic. Înțelegi ce vreau să spun? Se vindecă mai repede. — Fat Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu amândouă. Lupe avea păsărica rasă. Dacă pretinzi că nu-s moarte te poți distra. Ce zice, câte cinci verzi pentru Lupe și Carole?” Danny își scoase portofelul și pescui două de zece; Carter scoase din buzunarul de la piept un fișic teanc de poze lucioase. Danny spuse: „Nix. Tipul pe care-l vreau e pe tava aia de-acolo”. „Poftim?” „M-ocup eu de el. Acum”. „Băiete, n-ai țâdulă de autopsier asistent”. Danny mai adăugă una de cinci la totalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se simți deloc impresionat când Mickey spuse: — Cușer, hm? ’te-n nas de goi ordinar! Unde-s Audrey și Lucy acum? — Afară, lângă mașina mea. — Cu cât te plătește Solly? — O mie. Mickey băgă mâna în buzunar și scoase un fișic de sute. Pescui zece, le aranjă pe masă și spuse: — Uite singura mâncare cușer care-ți place, belitule! Dar m-ai scăpat de-o grijă, așa că te servesc și eu. Cumpără-ți niște haine ca lumea. Buzz palmă banii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bine decât în dimineața zilei de Anul Nou, în rochia roz de seară și pe tocuri, când îi cărase șuturi în boașe lui Tommy Sifakis. — Bună, domnișoară Anders. Audrey arătă spre măsuța chinezească de cafea. În mijlocul ei se odihnea un fișic de bancnote legat cu elastic. — Mickey mi-a zis să-ți spun mazel tov, probabil pentru că e bucuros că te-ai băgat în chestia asta cu marele juriu. Buzz se așeză pe un balansoar și își sui picioarele pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Jack vrea să intre în niște combinații cu el. Poate ceva droguri, poate un cazinou în Vegas. Meeks, mi-e drag Mickey și eu îi sunt dragă lui. Buzz auzi ultimele cuvinte ca pe un bang, bang, bang, bang. Luă fișicul de bani, îl îndesă în buzunar și spuse: Mda, îi e drag să te ducă la Troc și Mocambo, fiindcă știe că fiecare bărbat de-acolo salivează după tine și se teme de el. Pe urmă o oră la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
luci fugar țeava unei arme. Buzz se aruncă la podea. Mal apăru deasupra lui, trăgând orbește. Buzz văzu un bărbat zăcând pe podea, cu brațele rășchirate și cu un halat galben, de mătase, îmbibat de sânge de la brâu până la guler. Fișicuri de bani cu banderola de la bancă îi înconjurau trupul. Mal se împiedică, apoi șarjă. Buzz îl lăsă să atace, auzi bufnituri, poticneli, zgomot de sticlă spartă, dar nici o împușcătură. Se ridică și se uită la mort: un bărbat distins, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
clinti nici un fir de păr din cap. Buzz dispăru. *** Johnny Stompanato îl aștepta la motel, întins pe pat și ascultând muzică de operă la radio. Buzz lăsă să-i cadă plasa de haine, îi trase fermoarul și scoase de-acolo fișicuri de câte zece mii de dolari. Lui Johnny îi căzu falca. Țigara i se rostogoli pe piept și îi făcu o gaură în cămașă. Johnny stinse chiștocul cu o pernă și zise: — Ai făcut-o! Buzz aruncă banii pe pat. — Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fixez centura cu degete stângace, și‑i surprind privirea șoferului în oglinda retrovizoare. — E un mesaj înregistrat, spune cu dispreț. Vorbiți cu un robot. Știam asta. * * * În cele din urmă ajungem la Sephora de pe Broadway și îi întind șoferului un fișic de dolari. (bacșiș de sută la sută, ceea ce cred că e destul de rezonabil, date fiind circumstanțele.) În clipa în care cobor din taxi, se uită atent la mine. — Doamnă, ai băut cumva? Nu, zic indignată. Adică... da. Dar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nou în liniștea sălii, dar, ca întotdeauna, liniștea nu se tulbură cu nici o explozie și pe pereții văruiți nu se întinse nici o floare de sânge. Ruletistul se prăbuși de pe lădiță în brațele celor din primele rânduri, răsturnând pahare și rostogolind fișicuri de monezi de pe măsuțele improvizate. Am plâns atunci ca un copil, de emoție și disperare, căci pariasem o sumă care pentru mine era uriașă și pierdusem, ca toți cei care se înverșunau cu atât mai mult cu cât părea evident
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fine, așa a fost istoria.“ Nu mai auzi ce-i răspunse cealaltă femeie. Zâmbi cu un kilogram de chinină turnată peste amintiri și cu alt litru de acid sulfuric sfârâindu-i, picătură cu picătură, pe orgoliul de artist. Trotilul, în fișicuri de câte două kilograme, îi explodă în nostalgii. Aspasia îl evoca, uite cum, de parcă nu fusese nimic de capul lui. Cât pe ce să se răsucească spre ea și să-i spună vreo două, birjărești. Să-și vază de căcărezele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în oraș să mănânci, mai petreci, vii acasă când vrei, nu? Felix nu înțelese bine. Să mănânce în oraș, unde, cu ce bani? - Unde să mănînc? - Unde vrei, la restaurant, îți dau bani.Și moș Costache scoase din buzunar un fișic cu monede. - Uite încă două sute cincizeci de lei, știi, pentru care aiiscălit. Ideea unui nou fel de viață, mai liber, umplu pe Felix de o oarecare satisfacție, dar nu putu să nu observe că moș Costache îl trimitea să mănânce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o trăsură, Dar moș Costache protestă: - Ești obosit? Pentru mine, nu! Mergem încet-încet. Tot drumul, bătrânul bombăni, ocărând în surdină pe Stănică: pungaș, escroc etc. Ca să-i facă o plăcere lui Felix, găsi cu cale să cumpere de pe drum un fișic cu alune americane, pe care le ronțăi aproape numai el. Sosiți în fața restaurantului, G. Călinescu moș Costache trimise pe Felix înainte, spre a preveni pe patron. Felix se strecură cam stingherit printre mese, fiindcă începuse să se strângă lumea (erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ei îl zărea în vârful țestei bătrânului. Moș Costache fu așa de mulțumit, încît primi să joace cărți, mizând cinstit, pe față, și continuă jocul și după ce pierdu. Satisfacția lui învăluia și pe Felix, căruia îi întinse, dintr-o dată, un fișic cu bani. - A-am uitat să ți-i dau, explică el, e dreptul dumitale. - Ei, Costache, nu e așa că domnul Felix e un băiat bun,cum ți-am prevestit eu? - Buun! aprobă bătrânul. El și cu Otilia sunt copiii mei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dea restul. Se deprinsese. Era frumos cârciumăritul. O îmbăta și pe ea sunetul pieselor galbene de cinci lei, adunate în tejgheaua cea nouă de tablă. Câteodată își uita mâna în bani, mângâind alama sunătoare. Până vorbeau lucrătorii, îi așeza frumos, fișic după fisic, apoi îi răsturna pe o parte, să zdrăngăne. Îi era ușor acum să toarne țuica în cinzecuri și să umple litrele cu vin. Gunoierii deschideau ușa, desupra căreia Stere atârnase un clopoțel. Acesta suna de câte ori intra cineva. Zgomotul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sale pornesc de la notarea unor fapte cum nu se poate mai banale („ascult beatles. mănînc ciocolată chinezească. citesc o antologie de poezie canadiană” sau „apoi mergeam dacă-ți amintești să facem clătite și pe geamul bucătăriei moara dâmbovița,/zornăia de fișicurile fantomelor deratizate”) și ajunge la dezvoltările cele mai fanteziste, dovedindu-se de neîntrecut atunci cînd este vorba de a provoca vertijuri (ale limbajului și ale realității): dar oare poate exista dragoste în ceața cețurilor? în ceața pătrunzând pe ușa rotativă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu de pitorească locvacitate suburbană: "Și-ncă n-ar fi fost nimic, / Dacă nu mi-ai fi manglit / Punga mea cu bani fișic // Stăteam noaptea amândoi, / Bibilică, bibiloi / Ningea luna peste noi..." Și iat-o pe Nina Cassian în limbajul ei emfatic: "Așa cum ne dăruim gândurile, vorbele, sentimentele, / Să ne dăruim unii altora parfumuri, batiste, mănuși..." În alte substituiri figurează Nichita Stănescu, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să-mi cercetez chipul în oglindă. Crescusem cât tata. Fata din casă mă chema stăruitor în pivniță, iar într-una din zile făcui cunoștință cu Laura, sora bărbierului. Ne vedeam numai Duminică, la ea acasă. Intrasem în adolescență. Frizerul Marcu Fișic avea un tron de lemn, grosolan și spălăcit, de culoare nedefinită, cu un fund de pai împletit. În fața tronului atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să dea greș niciodată. Marcu trăgea și măselele. Trăgea, zic, căci nu le scotea totdeauna. La spărgea și până să nimerească pe cea cu pricina, scotea câteodată și două. Mi-aduc aminte de o slujnică venită în consult la Marcu Fișic. Când i-a zărit cleștele de fier în mână, tot curajul îi pierise. Zădarnic se răsti Marcu la ea. Fata ținea morțiș că măseaua n-o mai doare și că nu vrea s-o mai scoată. Bărbieritul o stropi atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pomeți, până lângă aripile nărilor. Buza de sus descoperită, părea umflată de o permanentă durere de dinți. Niște ochi mobili, mari și albaștri, sprâncene vagi și părul acajù isprăvit cu un moț pe sprânceana dreaptă, desăvârșea fizionomia lui Marcu Fișic, dacă adăugăm bretonul de la ceafă, spinarea puțin adusă, mărul lui Adam jucăuș și mâinile albe și subțiri care s-au priceput, totuși, de câteva ori să înece în sânge pe cei ce au îndrăznit să se apropie pre mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și greoi ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
umbriți de gene lungi și grele, ce încadrau un nas obraznic, cu nările mici și ovale. - Mamă, îți recomand pe domnul Ramses, spusese Laura, râzând cu mâna la gură, în seara când am trecut întâia oară pragul casei lor. Madam Fișic zise „mersi” și-și îngropă mai mult între subțiori, brațele groase, încrucișate și goale până la cot, cu care-și strângea mamelele uriași, prăbușite peste coama pântecului balonat de prea multe sarcini. Chipul ei, cu părul încă negru, lins, înnodat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca un plisc lustruit. Ținea mâna, ca și cum ar fi avut în ea un gât de vioară, pe care degetul cel mic ar căuta nota cea mai ridicată pe limba neagră a strunelor. După dânsa a intrat în seara aceea Marcu Fișic, cu pălăria pusă ștrengărește pe o ureche. - Domnu’? făcu el mieros, în timp ce nodul beregatei i se înălță de două ori, ca să se piardă în dosul gulerului întors și scrobit. - Sunt Ramses, bâigui eu, ridicându-mă de pe marginea de fier a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făcu el mieros, în timp ce nodul beregatei i se înălță de două ori, ca să se piardă în dosul gulerului întors și scrobit. - Sunt Ramses, bâigui eu, ridicându-mă de pe marginea de fier a patului. M-a lăsat cu mâna întinsă. Madam Fișic l-a împins în antreu și ceva mai târziu, după ce s-au reîntors în odaia spoită, luminată cu o lampă de petrol cu spătar de tinichea albă, spânzurată de cuiul din perete, Marcu mi-a întins mâna albă și subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]