58 matches
-
secundară și terțiară, determină forma și solubilitatea proteinelor. Din acest punct de vedere se cunosc două tipuri de proteine: fibrilare și globulare. Proteinele fibrilare au structură filiformă formată din catene polipeptidice lungi și stabilizată prin legături de H intercaternare. Structura fibrilară se caracterizează prin rezistență mecanică și insolubilitate în apă. Dintre proteinele fibrilare fac parte keratinele, fibroina, colagenul, care conferă elasticitate, protecție și rezistență mecanică țesuturilor. Proteinele globulare au moleculele ovale cu o structură terțiară mul încolăcită; sunt solubile în apă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
contractilă din țesutul muscular cu o structură dublă: o porțiune filiformă alcătuită din trei catene helicoidale răsucite și o porțiune globulară la capetele catenelor. Datorită acestei structuri mixte miozina va avea un dublu caracter, atât de proteină globulară, cât și fibrilară. Fibrinogenul este proteina fibrilară din plasma sanguină cu rol în procesul de coagulare a sângelui, proces ce constă în transformarea ireversibilă a fibrinogenului în fibrină, în prezența trombinei și a ionilor de calciu. 4.3.10. Proteine conjugate(Heteroproteine) Proteinele
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cu o structură dublă: o porțiune filiformă alcătuită din trei catene helicoidale răsucite și o porțiune globulară la capetele catenelor. Datorită acestei structuri mixte miozina va avea un dublu caracter, atât de proteină globulară, cât și fibrilară. Fibrinogenul este proteina fibrilară din plasma sanguină cu rol în procesul de coagulare a sângelui, proces ce constă în transformarea ireversibilă a fibrinogenului în fibrină, în prezența trombinei și a ionilor de calciu. 4.3.10. Proteine conjugate(Heteroproteine) Proteinele conjugate sunt combinații între
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și mai puțin la nivelul lobului ocipital sau diencefal [9]. Macroscopic se prezintă ca o formațiune imprecis delimitată, localizată la nivelul substanței albe cerebrale, de culoare cenușiu-albicioasă, de consistență crescută față de țesuturile cerebrale normale adiacente (dată în special de structura fibrilară și nu de prezența microcalcificărilor), hipovascularizate, ce pot conține chiste cu un lichid citrin. Conținutul crescut în apă le oferă o imagine caracteristică din punct de vedere imagistic. Când sunt localizate subtentorial au o tendință crescută de a forma chiste
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
nivelul măduvei spinării. Microscopic au un aspect destul de asemănător cu cel al astrocitoamelor fibrilare. Se evidențiază celule mici, rotunde cu procese celulare puține, nuclei mici, hipercromi și rotunzi, cromatină fină difuză și uneori sunt prezente mitoze. Citoplasma este omogenă și fibrilară. Perinuclear se află un halou citoplasmatic dând imaginea celulei de „ouă prăjite”, iar straturile celulare dau aspectul de „fagure de miere”. Calcificări apar în 75% din cazuri, localizate în citoplasma hialinizată și în pereții vaselor tumorale. La majoritatea oligodendroglioamelor se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
celulei de „ouă prăjite”, iar straturile celulare dau aspectul de „fagure de miere”. Calcificări apar în 75% din cazuri, localizate în citoplasma hialinizată și în pereții vaselor tumorale. La majoritatea oligodendroglioamelor se observă prezența proteinei acide pozitivă pentru celula glială fibrilară. Evoluție clinică: OGD de grad mic au o evoluție lentă, cu o rată de creștere lentă, cu o evoluție îndelungată între apariția primelor simptome și diagnostic. Ca prim simptom se întâlnește în peste 50% din cazuri crizele epileptice, ele apărând
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
că provin din celulele subependimare. Apariția lor în cadrul aceleiași familii sau la gemeni presupune o implicare genetică în apariția lor. Frecvent au o formă pedunculară cu o porțiune vasculară atașată de trunchiul cerebral sau peretele ventricular [14]. Conțin o matrice fibrilară densă și fibre gliale, celulele având un nucleu cu o cromatină punctiformă, fină și puține mitoze. La investigațiile radiologice CT apar ca niște formațiuni hipodense intraventriculare ce nu captează substanța de contrast. La examenul RMN apare ca o formațiune hipointensă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
a celularității, cu un număr mai mare de mitoze, dispuse radiar de-a lungul a numeroase vase sanguine. Vasele tumorale formează o rețea densă, au pereții îngroșați. Nucleii au o citoplasmă eozinofilă bogată în proteina acidă pozitivă pentru celula glială fibrilară, prezintă hipercromatism. Au un pleomorfism mai accentuat, dar nu sunt prezente necroze [2]. Uneori sunt prezente componente de țesuturi fibroase proeminente („gliofibrom anaplazic”). Tabloul clinic. Deși extrem de variabil, un interval între 1,5 și 2 ani între debutul simptomelor și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
active, proliferând rapid. Hemoragiile intratumorale sunt date de vasele fragile ce traversează zonele de necroză, de vasele anormale care se află în zona periferică proliferativă sau de vasele infiltrate tumoral. Majoritatea celulelor tumorale conțin proteina acidă pozitivă pentru celula glială fibrilară. Studile imunohistochimice au arătat că unele celule prezintă factorul von Willebrand indicând originea endotelială a celulelor proliferative, iar celulele ce nu conțin factorul von Willebrand conține actina musculară alfa ce indică o origine din pericitele musculare. Pot produce diseminare leptomeningeală
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
prezintă o celularitate mai mare, cu pleomorfism nuclear, activitate mitotică, proliferări vasculare și arii de necroza. Caracteristic se întâlnește proliferarea unor celule cu aspect de „ou prăjit” sau „ouă ochiuri” dispuse în plaje. Imunohistochimic sunt pozitive la proteina acidă glială fibrilară [35]. Oligodendrogliomul anaplazic poate să apară la orice vârstă dar se întâlnește preferențial la adulții tineri și de vârstă medie. La copii oligodendroglioamele întrunesc 6% din totalul glioamelor. Sexul masculin este mai frecvent afectat. Supraviețuirea medie este de aproximativ 3-4
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
transmiterii semnalelor celulare prin intermediul sistemului IGF1 nu poate explica intensificarea apoptozei neuro-gliale retiniene. (5) expresia unui pattern nespecific de răspuns la agresiune de către celulele Müller, care constă din hiperexpresia moleculei anti-apoptotice Bcl-2 și a unei proteine acide filamentare (proteina acidă fibrilară glială - glial fibrillary acidic protein, GFAP) și din scăderea sintezei glutaminsintetazei (15). În diabetul experimental, acest pattern este detectabil în primele trei luni de la inducerea dibetului (14). Modificările par a fi însă precedate de creșterea permeabilității capilare (care se obiectivează
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
ischemiei cu 1 oră justifică adoptarea unui artificiu tehnic ușor de însușit. Restul anastomozelor decurg în secvența VCS, VCI, AP care încheie reimplantarea cordului la R. Cordul își poate relua activitatea imediat după declampare, după o perioadă de reperfuzie sau fibrilează ventricular până la defibrilare electrică. După reîncălzire și reperfuzie adecvată, cordul transplantat este pus în sarcină progresiv cu precauții pentru evitarea dilatării VD și cu suport inotropic. REZULTATE Supraviețuirea la 1 lună este de 93 %, la un an 85 %, la 3
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS () [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
-
tot țesutul interstițial al organismului. 1.3 Structura organelor hematopoietice Măduva roșie a oaselor, limfoganglionilor și splina, au o structură fundamentală asemănătoare dacă ne referim numai la elementele lor componente, ce asigură funcția citopoietică. Fibrele colagene, sunt scleroproteine cu structură fibrilară și apar ca rezultat al activității secretoare a fibroblaștilor. Fibroblaștii provin din mezenchimul embrionar și conțin in citoplasmă , ribozomi cu rol în sinteza lanțurilor polipeptidice, bogate în glicină prolină și oxiprolină. Din unirea mai multor fibrile se formează fibrele de
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
ostiile coronare. Utilizăm de rutină hipotermia locală intrapericardică (gheață sterilă). Se poate utiliza și administrarea retrogradă a soluției cardioplegice în sinusul coronar. Atunci când în planul intervenției intră hipotermia profundă, aorta este clampată și deschisă în momentul în care ventriculul stâng fibrilează datorită hipotermiei. Se reduce astfel perioada de ischemie miocardică. Se procedează în continuare la rezolvarea chirurgicală a leziunilor rădăcinii aortice. Se excizează sau nu valva aortică. Se înlocuiește aorta ascendentă cu sau fără porțiunea sinusală a acesteia. Dacă este necesar
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
Circulația extracorporală este inițiată lent și progresiv pentru ca inversarea fluxului de sânge prin aorta descendentă să nu mobilizeze trombi sau material aterosclerotic. Se începe răcirea pacientului către hipotermie profundă (temperatura esofagiană trebuie să ajungă la 11-140C). Ventriculul stâng începe să fibrileze în jurul temperaturii de 270C. În acest moment distensia ventriculară stângă trebuie evitată. Ventriculul stâng trebuie menținut gol cu orice preț, întrucât distensia acestuia determină creșterea tensiunii parietale, creșterea consumului de oxigen miocardic și posibil apariția de leziuni ischemice subendocardice. Monitorizarea
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
asemenea, valori plasmatice crescute ale IAPP. Ca și pentru insulină, secreția de amilină este scăzută în T1DM și crescută în T2DM. Producția crescută de amilină (întâlnită ades în T2DM) poate conduce la amiloidoză β celulară, dată de autoagregarea și transformarea fibrilară a amilinei, despre care am amintit mai înainte. Nu s-au înregistrat variații în structura genei amilinei, care să fie incriminate în acest proces. Agregarea fibrilelor in vitro (fibrilogeneza) depinde de aminoacizii Ala-Ile-Liz-Ser din pozițiile IAPP 25-28, care variază în funcție de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
efecte (la care se adaugă și inhibiția senzației de foame) sunt înregistrate și după administrarea unui analog de IAPP denumit Pramlintide. Acest analog se obține prin înlocuirea prolinei din moleculă în pozițiile 25, 28, 29, regiune aminoacidică implicată în transformarea fibrilară a moleculei. Valoarea terapeutică a acestui analog urmează a fi validată în viitorul apropiat. Acțiunile amilinei sunt multiple, participând în reglarea metabolismului energetic. În mușchi, amilina inhibă secreția de glicogen, stimulează glicogenoliza și glicoliza (crește producția de lactat). In condiții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
scheletului cromozomului. Așa cum a arătat U. K. Laemli, acest schelet este format din două feluri de proteine: scafold-proteins cu masă moleculară mai mare (180 kDa) legate prin ioni de Cu++ și molecule de topoizomeraza II. Structura ca atare, este una fibrilară, respectivele fibre proteinice ce constituie și sistemul SMC (Structural Maintenance of Chromosome) având o orientare paralelă cu cromatidele. Studiile dedicate structurii moleculei tridimen sio nale de ADN au fost aduse la cunoștința specialiștilor când biochimista Rosalind Franklin (1920-1958) din Anglia
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fiică, de regulă foarte subțiri, nu mai prezintă o structură lamelară. Analiza atentă a imaginilor electronomicroscopice ale pereților celulari de la diferite specii de drojdii a condus la concluzia că, polizaharidele parietale se prezintă sub două aspecte diferite: amorfă și cristaloidă (fibrilară). Componenta amorfă este constituită în principal din mananproteine (mai puțin din chitină, lipide, etc.) și este segregată în zona externă, în timp ce componenta fibrilară este formată în exclusivitate din glucan și este localizată în zona internă, unde formează o rețea densă
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
drojdii a condus la concluzia că, polizaharidele parietale se prezintă sub două aspecte diferite: amorfă și cristaloidă (fibrilară). Componenta amorfă este constituită în principal din mananproteine (mai puțin din chitină, lipide, etc.) și este segregată în zona externă, în timp ce componenta fibrilară este formată în exclusivitate din glucan și este localizată în zona internă, unde formează o rețea densă de microfibrile intersectate și solidarizate între ele și cu celelalte componente structural-funcționale parietale. 1.1.1.5. Creșterea peretelui celular La celulele de
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
pot reveni astfel la celula tipică, numai în cazul cultivării lor pe un mediu nutritiv solidificat (cu gelatină sau agar), care previne spălarea componentei solubile a matrixului parietal. În cazul cultivării pe medii lichide, protoplaștii acestor drojdii formează numai componenta fibrilară a peretelui celular. După opinia lui Gabriel și Kapecka (1983), capacitatea protoplaștilor de Schizosaccharomyces pombe de a regenera pereți celulari compleți în mediu lichid se poate datora sintezei de polimeri parietali diferiți fizico-chimici de cei prezenți în pereții drojdiilor care
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
organizând pe suprafața protoplastului o rețea tridimensională, formată în principal din glucan β-(1-3), β-(1-6) linkat, la care se adaugă mici cantități de chitină. Când protoplaștii speciilor care înmuguresc sunt cultivați pe medii solidificate, ambele componente ale peretelui celular, fibrilară și amorfă, se formează simultan . După circa 8- 12 ore de la incubarea protoplaștilor, pereții celulari sunt complet regenerați având o organizare arhitecturală și compoziție chimică similară cu cea a celulelor normale. Protoplaștii drojdiilor fisionabile, (de exemplu Schizosaccharomyces pombe,Saccharomyces versatilis
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
Dispozitivele de injectare a insulinei transdermic, prin jet de aer, nu oferă avantaje semnificative, în condițiile unor costuri mult mai mari (27). 8.4. Păstrarea insulinelor Condițiile improprii de păstrare a insulinelor pot afecta calitățile lor farmacodinamice, prin deamidare, polimerizare fibrilară. În general durata de păstrare a insulinelor depinde de modul de ambalare (flacoane sau cartușe) și de factori ambientali (frigider sau temperatura camerei). La temperatura camerei insulina își pierde <1,0% din potență în 30 de zile, adica <0,03
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cu albumină. Pentru examenul histopatologic standard al sistemului venos superficial și al venelor perforante au fost utilizate, suplimentar colorației uzuale hematoxilină-eozină, colorații speciale (van Gieson, PAS - acid periodic-reactiv Schiff) cu scopul de a evidenția componenta conjunctivă (matrice extracelulară nefibrilară și fibrilară - colagen, elastină). Protocolul utilizat pentru colorații este prezentat în continuare: Colorația Hematoxilină-Eozină deparafinare, hidratare (benzen, toluen, xilol, alcool absolut, alcool 96%, alcool 70-80%, apă); spălare cu apă de robinet; hematoxilină Bohmer, 2-10 minute, funcție de maturarea acesteia; diferențiere cu alcool acetic
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
Tunica medie a prezentat hipertrofia și hiperplazia celulelor musculare, fascicolele musculare netede cu dispoziție concentrică în jurul lumenului devenind voluminoase. Și la acest nivel, colorațiile speciale au permis evidențierea netă a țesutului conjunctiv, cu importantă creștere a cantității de matrice extracelulară fibrilară și nefibrilară. Componenta fibrilară colagenică, organizată în manieră cordonală, în fascicole compacte, cu rare fibrocite asociate, a inclus uneori vase de tip capilar (posibil neoformate prin angiogeneză). Componenta fibrilară elastică, extrem de bine reprezentată, a format condensări în grosimea peretelui venei
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]