44 matches
-
Rokitansky aplică această teorie la oncogeneză: cancerele ar avea ca punct de pornire „o alterare chimică“ a plasmei sanguine, în fond o „diskrasie“ umorală. Observând relația dintre inflamațiile cronice și transformarea neoplazică ulterioară, el și-a imaginat că mici coaguli fibrinoși intratisulari (în viziunea sa și a lui Th. Schwann minuscule insule de citoblastem generator de celule anormale) ar fi la originea elementelor celulare multinucleate pe care le observa în țesutul tumoral. Histopatolog avizat, Rokitansky ar fi trebuit poate să-și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
diagnosticul etiologic s-a stabilit la 91,7% dintre cazuri, la 2 bolnavi culturile au fost negative. Germenii izolați au fost E.coli (40,9%), Stafilococul auriu (13,6%) și Enterococul (13,6%). În cazul peritonitelor terțiare, prin însămânțarea materialului fibrinos peritoneal în 15 cazuri din 17 (88,2%), s-a izolat cel mai frecvent stafilococ epidermidis (40%). VIII.6. ALTE METODE DE DIAGNOSTIC Determinarea procalcitoninei (PCT-Q) este o metodă care, deși scumpă, a început să fie utilizată și la noi
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
postoperatorie - 4 paciente (19%) - infecție localizată la nivelul plăgii operatorii - 7 paciente (33,3%) - infecție urinară cu bacteriemie - 9 paciente (42,9) - pelviperitonită postcezariană - 1 caz (4,8%). Peritonită terțiară - laparotomie în cazul infecției peritoneale difuze, cu dispersia de material fibrinos pe toată suprafața peritoneală IX.2. TRATAMENTUL PATOGENIC Tratamentul patogenic în infecțiile intraabdominale este condus de medicul intensivist într-o bună colaborare cu chirurgul, medicul imagist, medicul de laborator clinic și infecționist. Iritația peritoneală duce la o acumulare masivă de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
colon. La pacienții cu peritonită secundară afecțiunilor ginecologice, diagnosticul etiologic a izolat E.coli, stafilococul auriu și enterococul. Afecțiunile ginecologice soldate cu peritonită au avut ca agenți determinanți E.coli, stafilococul auriu și enterococul. În peritonitele terțiare, din însămânțarea materialului fibrinos peritoneal cel mai frecvent s-a izolat Staphylococcus epidermidis (40%). Sensibilitatea bacteriilor a fost evaluată prin metodă de difuzimetrică standardizată BauerKirby. Au fost investigate 77 izolate de E.coli obținute din diferite produse biologice sau patologice și s-au constatat
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
diagnostic pentru clinician, radiolog și anatomo-patolog, pot fi confundate cu tumori maligne și pot avea evoluție spre insuficiență renală cronică. Elementul comun, din punct de vedere morfologic, este prezența de chiști. Chistul este o structură cavitară, cu conținut variat (seros, fibrinos, hematic etc.), delimitată de un țesut epitelial cu o citologie și histoarhitectonie diferită (simplu stratificat, pavimentos, cubic, cilindric). De cele mai multe ori, un chist este format dintr-o singură varietate de epiteliu. Țesutul epitelial este situat pe o membrană bazală prin intermediul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
necrotizantă” în unele cercuri este spontan în apariție, relativ rar, localizat în zona maleolei externe sau în partea laterală a gambei. Este dureros, acoperit de o escară necrotică, cu margini bine delimitate cu sau fără o tentă eritematoasă, baza este fibrinoasă (spre deosebire de baza roz, granulată a ulcerelor neuropate). Acest tip de ulcer se mai întâlnește la pacienții cu hipertensiune și insuficiență renală cronică. Ulcerele mixte sau neuroischemice în sensul strict adevărat, al denumirii, adică cauzate totodată de arteriopatie și neuropatie, pot
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92258_a_92753]
-
persoana cu diabet primordială este diferențierea de ulcerul arteriopat, leziune cutanată apărută secundar arteriopatiei. Astfel, ulcerele arteriopate se dezvoltă pe teren de arteriopatie obliterantă, ele fiind localizate obișnuit în zona maleolară externă, având de obicei margini bine delimitate, cu baza fibrinoasă, cu foarte puțin țesut de granulație. Uneori pot fi acoperite de o escară necrotică. În cazul asocierii cu patologia vaselor mici, poate coexista o angiodermită necrotizantă, ulcerul în acest caz fiind extrem de dureros și predomină procesul necrotic. Apare în general
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Moleculele biologic active ........................................... 98 Interleukinele ...................................................... 98 Moleculele de diferențiere celulară. Sistemul CD ..................................................... 105 B. Formele morfoclinice ale inflamațiilor .................................. 115 Inflamațiile predominant alterative ....................................... 115 Inflamațiile parenchimatoase ....................................... 117 Inflamațiile necrotice ................................................... 117 Inflamațiile apoptotice ................................................. 119 Inflamațiile predominant exsudative .................................... 119 Inflamațiile seroase ...................................................... 120 Inflamațiile fibrinoase .................................................. 122 Inflamațiile hemoragice ............................................... 124 Inflamațiile purulente ................................................... 126 Inflamațiile gangrenoase .............................................. 129 Inflamațiile catarale ..................................................... 129 Inflamațiile limfomonocitare ....................................... 131 Inflamațiile cristaline ................................................... 132 Inflamațiile predominant proliferative .................................. 132 Inflamațiile limfohistiocitare ....................................... 132 Inflamația macrofagică ................................................ 135 Inflamațiile plasmocitare și limfoplasmocitare ........... 135 Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice ............................ 136 Inflamațiile mastocitare ............................................... 138
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
țesuturiă prin bogăția în proteine, inclusiv fibrinogen și fibrina. Este bogat în enzime și are reacție acidă. În contact cu aerul se poate coagulă într-o masă gelatinoasa. După predominantă diferitelor elemente sanguine, exsudatul poate fi clasificat în exsudat: seros, fibrinos, hemoragic și purulent. Exsudatul seros se caracterizează prin predominantă plasmei bogată în proteine. El se apropie cel mai mult de caracterele transsudatului și macroscopic numai coagularea proteinelor în contact cu aerul sub forma unui gel permite diferențierea. În laborator se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
exsudatul are densitatea peste 1,018 ajungând în general la 1,022 și chiar 1,040; albuminele depășesc 3 g%; reacția este acidă; conține rare elemente figurate și este adesea sediul unor mari cantități de germeni (Tabel 2.4Ă. Exsudatul fibrinos se individualizează prin prezența și predominantă fibrinogenului în masă plasmatica extravazată, care în contact cu tromboplastina și trombina țesuturilor alterate se va transforma în fibrina. Fibrina se depune că o peliculă reticulara cenușie-gălbuie la suprafață mucoaselor, seroaselor, în marile cavități
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
culoare roșie-violacee a pliurilor și histologic, fragmentarea cromatinei bursocitelor în nucleozomi punctiformi. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT EXSUDATIVE Predominantă în țesuturile inflamate a unuia sau a altuia dintre tipurile de exsudat determina formele morfologice ale inflamațiilor predominant exsudative. Se deosebesc astfel inflamații: seroase, fibrinoase, hemoragice, purulente, gangrenoase, catarale, limfomonocitare etc. Cheville N., (1976Ă adaugă și inflamațiile cristaline din guta, intoxicația cu antigel, etc. Nu putem omite formele mixte sau de trecere: serofibrinoase, fibrinonecrotice, fibrinopurulente etc. Că un corolar al acestor tipuri, pe baza caracterului
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
să fie determinată pe de o parte de dezvoltarea filogenetica și ontogenetica a gazdei iar pe de altă parte de agentul etiologic. Se observă astfel o frecvență mai mare a inflamației seroase la cabaline și la carnasiere și predominantă inflamațiilor fibrinoase la taurine, ovine și suine. Virusurile așa cum am menționat, determină inflamații limfomonocitare, IOAN PAUL120 iar majoritatea bacteriilor, inflamații predominant granulocitare neutrofilice (purulenteă. Inflamații predominant exsudative → —→ mucocelulare sau descuamative → catarale —→ cataral purulente → limfomonocitare → cristaline Inflamațiile seroase Inflamațiile seroase sunt cea mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în 20-30 zile, ia numele de ulcer. Inflamațiile papulo-veziculoase reprezintă formă principala de exteriorizare morfoclinică a unor viroze majore că: febră aftoasa, boala în care vezicula se numește „afta”, stomatita papuloasă, boala veziculara și boală veziculoasa a suinelor etc. Inflamațiile fibrinoase În cadrul inflamațiilor fibrinoase cunoscute și sub denumirea de inflamații pseudomembranoase, majoritatea patologiștilor deosebesc două forme morfoclinice: crupală și difteroidă. Inflamațiile crupale se caracterizează prin predominantă în exsudatul inflamator a fibrinei, component final al sistemului coagulării sângelui, respectiv a polimerizării fibrinogenului
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ia numele de ulcer. Inflamațiile papulo-veziculoase reprezintă formă principala de exteriorizare morfoclinică a unor viroze majore că: febră aftoasa, boala în care vezicula se numește „afta”, stomatita papuloasă, boala veziculara și boală veziculoasa a suinelor etc. Inflamațiile fibrinoase În cadrul inflamațiilor fibrinoase cunoscute și sub denumirea de inflamații pseudomembranoase, majoritatea patologiștilor deosebesc două forme morfoclinice: crupală și difteroidă. Inflamațiile crupale se caracterizează prin predominantă în exsudatul inflamator a fibrinei, component final al sistemului coagulării sângelui, respectiv a polimerizării fibrinogenului în fibrina, în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
majoritatea patologiștilor deosebesc două forme morfoclinice: crupală și difteroidă. Inflamațiile crupale se caracterizează prin predominantă în exsudatul inflamator a fibrinei, component final al sistemului coagulării sângelui, respectiv a polimerizării fibrinogenului în fibrina, în prezența tromboplastinei și a trombinei tisulare. Exsudatul fibrinos apare sub forma unei pelicule sau pseudomembrane cenușii gălbui de grosimi variabile, la suprafață seroaselor sau a mucoaselor afectate; este deci o inflamație superficială. Pseudo-membrana de fibrina se desprinde cu ușurință de țesuturile subiacente, fără să lase eroziuni ale suprafeței
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
unei pelicule sau pseudomembrane cenușii gălbui de grosimi variabile, la suprafață seroaselor sau a mucoaselor afectate; este deci o inflamație superficială. Pseudo-membrana de fibrina se desprinde cu ușurință de țesuturile subiacente, fără să lase eroziuni ale suprafeței acestora. Histologic, depozitul fibrinos apare ușor oxifil în colorația tricromica, ușor PAS pozitiv, amorf sau fibrilar, cuprinzând în masă lui ochiuri de țesut seros, hematii, leucocite și germeni, izolați sau aglomerați. Este caracteristică pulmonului la toate speciile, produsă mai ales de germenii Gram negativi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
În evoluțiile cronice se observa astfel apariția unor membrane mezenchimale delimitante, bogate în limfocite, granulocite neutrofile și mai ales macrofage, fibroblaste și chiar angioblaste, generatoare a țesutului de neoformație nespecific. Inflamațiile difteroide sunt expresia unor forme mai grave ale inflamațiilor fibrinoase, în care exsudatul se infiltrează în profunzimea țesuturilor afectate (Fig. 2.24Ă. Detașarea depozitelor este dificilă și în urmă desprinderii depozitelor fibrino-necrotice rămân eroziuni și ulcere cu marginele hemoragico-fibrinoase sau leucocitare. Poate fi întâlnită sub formă de focare - butonii difteroizi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
țesuturile necrozate se elimină și teritoriul restant se infiltrează cu fibrina - inflamația fibrino- necrotica. Primul stadiu se derulează relativ repede, pe când secundul poate dura până la 23 săptămâni. Inflamațiile hemoragice Inflamațiile hemoragice se caracterizează prin invadarea teritoriilor afetate de exsudatele seroase, fibrinoase sau/și purulente cu hematii și eritrocite extravazate din circulația locală. Ultimele conferă caracterul hemoragic, iar primele, caracterul inflamator. După extensiunea și caracterul procesului inflamator, în cadrul inflamațiilor hemoragice se deosebesc: inflamația hemoragica difuza; inflamația hemoragica în focare și inflamația
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
țesutul de granulație fibrovascular se maturează, se fibrozează, se retracta și în locul focarului inflamator se constată la suprafață organelor o ușoară excavație sau în masă lor o strie sau zona stelata albă-sidefie, colagenizată, cunoscută sub numele de cicatrice. Exsudatele fibrinoase de la suprafața seroaselor sunt înlocuite prin același mecanism. Țesutul conjunctiv nouformat va face o punte de legătură între seroasele vecine și va determina sudarea acestora pe întinderi variabile. Unirea a două seroase prin țesut conjunctiv nouformat pe o suprafata întinsă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]