67 matches
-
după efectele lor biologice, factorii de creștere sunt clasificați în mai multe familii [442]: Familia factorilor de creștere epidermali (Epidermal Growth Factors - EGF) include: TGF-α, amphiregulin, pox-virus GF, HB-EGF, SDGF, factorul de diferențiere heregulin/Neu, beta-cellulin. Familia factorilor de creștere fibroblastici (FGF) conține 9 membri care au în comun proprietatea de a lega heparina (HBGF - heparin binding GF). Reprezentanții cei mai importanți sunt FGF acid, FGF bazic, int2. FGF sunt mitogeni pentru celulele mezenchinale, neuroectodermale și epidermice: în perioada dezvoltării embrionare
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
Retinoblastom, 4. Tumori neuroectodermale primitive ale SNC (PNET) - Meduloblastom: desmoplastic/nodular, medulomioblastom, meduloblastom melanocitic, - Supratentoriale și spinale, 5. Ganglioneuroblastom SNC; 122 6. Ependimoblastom; 7. Tumori atipice teratoide/rabdoide. B. Tumori ale meningelui Tumori ale celulelor meningoteliale 1. Meningiom: − meningotelial, − fibros (fibroblastic), − tranzitional (mixt), − psamomatos, − angiomatos, − microchistic, − secretor, − bogat în limfoplasmacite, − metaplazic, − cordoid, − cu celule clare, − metaplastic; 2. Meningiom atipic; 3. Anaplazic (malign). Tumori mezenchimale non-meningoteliale 1. Benigne: − Lipom − Tumori osteocartilaginoase − Histiocitom fibros − Altele: Angiolipom Hibernom Leiomiom Hemangiom 2. Maligne: − Condrosarcom − Hemangiopericitom
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Results” în care sunt descrise cele 313 cazuri de meningioame diagnosticate și tratate chirurgical între anii 1902 și 1932 [7]. ORIGINEA MENINGIOAMELOR Cu toate că teoria originii la nivelul vilozităților arahnoidiene este general acceptată, paleta lor histologică variată, cu numeroase subtipuri (meningotelial, fibroblastic etc.) ce se „potrivesc” cu diferitele tipuri celulare din structura anatomică a granulațiilor a dus inevitabil la întrebarea critică privind originea meningioamelor: există o celulă stem pluripotentă ce dă naștere meningioamelor sau fiecare subtip histologic derivă din diferitele subseturi de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
clasa tumorilor meningeale și le împarte în trei grupe (fiecare cuprinzând mai multe tipuri histologice), în funcție de recurență, ritm de creștere și evoluție clinică [9]. Grad I OMS (creștere lentă, risc scăzut de recurență): 1. Meningiom meningotelial (sincițial, endoteliomatos) 2. Meningiom fibroblastic (fibros) 3. Meningiom tranzițional (mixt) 4. Meningiom psamomatos 178 5. Meningiom angiomatos 6. Meningiom microchistic 7. Meningiom secretor 8. Meningiom bogat in limfoplasmocite 9. Meningiom metaplazic Grad II OMS (frecvență mai mare a recidivelor și evoluție nefavorabilă): 1. Meningiom atipic
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cu pseudoincluziuni intranucleare ce dispersează cromatina spre periferie („Orphan Annie’s eye nucleus”) așezate în lobuli separați de septe colagene, fără membrane celulare vizibile, care uneori se dispun în vârtejuri sau acumulează calciu formând corpii psamomatoși (fig. 4.65); tipul fibroblastic, în care celulele sunt alungite, așezate în mănunchiuri și separate de o matrice conjunctivă de reticulină și colagen, rar prezintă vârtejuri sau corpi psamomatoși; tipul tranzițional este o variantă intermediară între cel meningotelial și cel fibros, întâlnindu-se frecvent vârtejuri
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
localizată pe 22q12.1 și care codifică merlina) ca genă supresoare tumorală în meningioame, au fost detectate mutații (inserții, deleții sau mutații nonsens) ale acestei gene în 60% din meningioamele sporadice, procent ce variază în funcție de tipul histologic (>50% din meningioamele fibroblastice și tranziționale și 18-25% din cele meningoteliale) [20-23]. Deoarece aproximativ 30% din meningioame, în special cele de tip meningotelial nu prezintă nici una dintre alterările cromozomiale mai sus menționate s-a impus investigarea altor gene asociate cu transformarea tumorală a celulelor
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
se asociază cu risc mare de hemoragie și afectare severă a vederii. În ultimii ani se discută tot mai intens implicarea citokinelor și a factorilor de creștere în RD. Cei mai studiați sunt: factorul de creștere insulin-like, factorul de creștere fibroblastic (FGF-β) și mai ales factorul de creștere vascular endotelial (VEGF). (6) Modificările retractile retiniene se datorează tracțiunii exercitate de proliferarea fibrovasculară asupra vitrosului, mai ales a polului său posterior, și asupra vaselor în sine. Consecutiv, se produc deformări ale retinei
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
duce la apariția unor arii de ischemie la nivelul retinei. Zonele întinse de ischemie stimulează producerea mai multor factori de creștere care contribuie la apariția neovaselor. Moleculele care probabil sunt implicate în apariția neovaselor în RD sunt: factorul de creștere fibroblastic (FGF), hormonul de creștere (GH), insulin-like growth factor-1 (IGF-1) și factorul de creștere endotelial (VEGF). Numeroase studii au relevat implicarea GH și IGF-1 în procesele de neovascularizație de la nivelul retinei. Unul dintre acestea, foarte recent, a demonstrat relația dintre nivelul
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
îl are eliberarea din macrofagele activate de IL-1 și TNF-a. Acești mediatori activează în continuare centrul hipotalamic al termoreglării cu producere de febră, frisoane, transpirații; asigură descărcarea de neutrofile tinere, potente și astfel stimulează procesele de fagocitoză; stimulează celulele fibroblastice și histiocitare în direcția depunerii de colagen, cu rol de barieră și de reparare; dezvoltă acidoză care furnizează o nouă resursă energetică inimii și ficatului - ambele intens solicitate în apărare; stimulează eliberarea hepatică de proteine de fază acută (glicoproteine diverse
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
puncții-biopsii la subiecți umani cu T1DM demonstrează că în fazele precoce ale BDR predomină acțiunea TGF-? de stimulare a sintezei componentelor MEC, ceea ce conduce le expansiunea mezangială. Ulterior, în fazele tardive, predomină acțiunea sa prosclerotică, prin stimularea proliferării și transformării fibroblastice, asociată cu sinteza masivă de colagen la nivelul glomerulilor. Studii recente au demonstrat creșterea eliminării urinare a TGF-? în BDR, atât experimental, cât și clinic [73]. Nivelurile urinare ale TGF-? sunt semnificativ corelate cu albuminuria, dar nu se corelează cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
realizarea rearanjării V(D)J. 5.2. ACTIVAREA REARANJAMENTULUI V(D)J DE CĂTRE PRODUȘII GENELOR RAG1 ȘI RAG2 Cercetările efectuate de Oettinger, Schatz, Gorka și Baltimore (1989, 1990) au permis identificarea genelor RAG1 și RAG2, prin transfecția unei linii celulare fibroblastice de șoarece, care conținea un substrat de rearanjare integrat cu ADN genomic. Autorii au identificat, cu frecvență mică, celule în care substratul genic a suferit procesul rearanjării. Locusul unic, responsabil pentru activarea rearanjării, conține ambele gene RAG1 și RAG2 și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
B și T, iar liniiile celulare limfoide scid conțin adeseori rearanjări cromozomale ample. Mutația afectează în primul rând joncțiunile segmentelor codificatoare V(D)J. Factorul scid nu este specific doar celulelor limfoide, afirmația bazându-se pe constatarea că liniile celulare fibroblastice derivate de la șoarecele scid sunt cu mult mai sensibile la razele X, față de tipul normal. La nivel molecular, celulele scid sunt defective în repararea rupturilor dublu-catenare ale ADN. Factorul scid este deci asociat unei funcții celulare generale de reparare, care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
au putut replica rezultatele observației originale (Pociot și McDermott, 2002). Până în prezent nu au fost descrise și investigate gene candidate în această regiune cromozomială. 5.3. IDDM4 A fost localizat pe cromozomul 11q13 lângă gena pentru factorul 3 de creștere fibroblastică (FGF3), asocierea fiind raportată simultan de două grupuri independente (Davies et al., 1994, Hashimoto et al., 1994) și confirmată apoi de un al treilea (Field et al., 1994). Interesant de remarcat că în aceeași regiune cromozomială a fost descris și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
de către soluțiile de DP [Winkelmayer et al., 2002]. într-un studiu care examinează factorii asociați cu creșterea vitezei undei de puls la pacienții dializa]i peritoneal, Stompór et al. [2003] au arătat ca nivelul plasmatic al factorului de creștere bazic fibroblastic este asociat independent cu o reducere a complianței vasculare. Datele comparative privind rigiditatea arterială în HD versus DP sunt mai degrabă modeste; Konings et al. [2002] au evidențiat că coeficientul de distensibilitate a arterei carotide comune la pacienții cu DP
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
intracelular tirozin-kinază, care devine fosforiat atunci când ligandul se fixează pe domeniul extracelular. Așa este cazul receptorului met pe care se fixează HGF/SF sau receptorul ret cu ligandul GDNF. Mutațiile genelor pentru acești receptori perturbă nefrogeneza (11). Factorul de creștere fibroblastică 2 (FGF2) intervine în primele etape morfogenetice de conversie mesenchimală în țesut epitelial primitiv, la capătul ramificațiilor mugurelui ureteral. Este molecula candidat implicată în semnalizarea dintre mugure și mesenchim (11). Alți factori de creștere ce stimulează diferențierea mesenchimului în nefroni
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
suprafață celulară, ca integrinele și proteoglicanii. Ele au un rol cert în diferențierea celulară din cursul procesului de nefrogeneză. 6. HGF/SF = Hepatocyte growth factor/scatter factor; GDNF = glial cell line-derived factor; IGF =insulin-like growth factor; FGF2 = factorul de creștere fibroblastică; TGF = factorul de creștere transformant; PDGF = factorul de creștere derivat din plachete. Astfel, în culturi de metanefros, anticorpii față de lanțurile de a-laminină sau receptorul lor de suprafață celulară, integrina, împiedică formarea tubilor nefronici cu celule polarizate din mesenchimul renal nediferențiat
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
externi, ci de o anume individualitate, care poate susține ideea unei patogenii prin dezvoltare renală anormală. Proliferarea fibroblastelor este influențată de factorii de control ai creșterii celulare, inclusiv factorii de creștere polipeptidici: aFGF (acidic fibroblast growth factor factorul de creștere fibroblastic acidic), IGF I/II (insulin-like growth factor factorul de creștere tip insulină), PDGF (platelet-derived growth factor factorul de creștere derivat plachetar), TGF (transforming growth factor factorul de creștere transformator), EGF (epidermal growth factor factorul de creștere epidermic) (22). Funcțional, aFGF
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
modificări patologice ale expresiei unor diferite gene. Există din ce în ce mai multe dovezi privind implicarea factorului de transcripție NF-?B în patogenia procesului aterosclerotic prin modificarea expresiei unor gene cum ar fi cele pentru TNF-?, IL-1, VCAM-1 și ICAM-1 (103). Factorul de Creștere Fibroblastic (FGF) reprezintă una din cele mai importante proteine endoteliale modificate prin interacțiunea cu AGE. Ca urmare, activitatea mitogenică a celulelor endoteliale se reduce cu cel puțin 70% (34). Pe de altă parte, legarea AGE plasmatici de receptorii RAGE de pe suprafața
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
colegii săi de la Institutul Național de Cancer al SUA, au publicat o lucrare în care discriminau net tulpini de RSV care produceau infecție litică cu elaborare a unor cantități însemnate de virus și tulpini de RSV care, deși schimbau fenotipul fibroblastic al celulelor pe care erau cultivate (celulele pierdeau aspectul normal, fuziform, și luau un aspect fenotipic tumoral), producția de virus era inexistentă.10 Fenomenul a fost studiat ulterior de către Hary Rubin și Peter Vogt11 (1962) și independent de ei de către
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
replicarea defectivă și în transformarea defectivă. Replicarea non-defectivă: genomul viral conține toate cele patru gene și anume, trei implicate în multiplicarea particulei virale: gag, pol și env și una, v-Src, care codifică proteine oncogene ce impun transformarea fenotipului celular normal (fibroblastic, experimentele fiind efectuate pe culturi de fibroblaste embrionare de Gallus domesticus) în fenotip neoplazic. Este cazul unor sușe virale de RSV precum Prague sau Schmidt-Ruppin. În acest caz, tulpinile virale sunt atât productive (dau naștere la virioni noi) cât și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ale celulelor „moarte" În procesul inflamator), curățirea terenului de radicalii toxici'ai oxigenului (SODM), inhibarea enzimelor proteo-, glicoși lipolitice (TGF β, IFN γ, estrogeni, α2-macroglobulina, α cisteina inhibitor al proteazelor, aprotinina, TIMP1 2, PNA) [191,192]. Factorii de chemotaxie și activare fibroblastică (IL-1, TNF, IPN, TGF), Între care se remarcă FGF, secretat de macrofage, endoteliocite și fibroblaști conduc la popularea arealului inflamat cu fibroblaști tineri, secretanti de matrice și fibre conjunctive, care generează astfel cicatricea postinflamatorie. Este foarte probabil ca În viitor
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
peretele toracic, de penetrare a vaselor de neoformație și a fibroblastelor în pleura îngroșată. În stadiul I - exudativ, se produce inflamarea seroasei pleurale, urmată de apariția unui exudat pleural filant. Apar depozite de fibrină și se inițiază proliferarea angioblastică și fibroblastică. Lichidul pleural este steril, apar polimorfo-nuclearele în număr redus, pH-ul și glicopleuria sunt normale, iar LDH-ul < 1 000 U.I.‰. În stadiul II - fibrino-purulent (de colectare) crește cantitatea de exudat pleural, care devine tulbure sau franc purulent, depozitele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
50 mg%, iar LDH > 1 000 U.I.‰. În stadiul III - de organizare (închistare), seroasele pleurale se îngroașă până la 2-3 cm. Punga pleurală se fixează, pulmonul este colabat, diafragmul se fixează, coastele se triunghiulari-zează, iar spațiile intercostale se îngustează. Proliferarea fibroblastică este intensă, iar formarea de colagen este maximă. Puroiul este gros, iar punga de empiem nu poate fi desființată decât chirurgical. Faza cronică se finalizează în 3-4 săptămâni. Aspecte clinice Tabloul clinic este în relație cu afectarea primară ce s-
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
la prima analiză interimară datorită rezultatelor detrimentale în brațul investigațional (supraviețuire de 9,1 luni cu linifanib față de 9,8 luni cu sorafenib, p=0,17) [40]. Brivanibul este un inhibitor oral al receptorilor factorului de creștere vasculoendotelial (VEGF) și fibroblastic (FGFR) testat în trei studii de fază a III-a în linia întâi de tratament: în monoterapie în comparație cu placebo, în comparație cu sorafenibul și respectiv cu chimioembolizarea. Trialul care a comparat sorafenibul cu brivanibul a înrolat 1150 de pacienți. Supraviețuirea mediană a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Angela Părău () [Corola-publishinghouse/Science/92143_a_92638]
-
dintre cazurile de CCA, nivelul crescut al expresiei VEGF se asociază cu un prognostic nefavorabil [65]. TRANZIȚIA EPITELIAL-MEZENCHIMALĂ Tranziția epitelial-mezenchimală (TEM) este un proces implicat în dezvoltarea unui număr mare de cancere, caracterizat prin rearanjamente celulare și apariția unui fenotip fibroblastic adaptat invaziei. Pe parcursul tumorigenezei apare modificarea morfologiei celule tumorale de la o morfologie epitelială, înalt diferențiată la un fenotip fuzocelular migrator și invaziv care exprimă numai markeri mezenchimali precum vimentina, tenascina, fibronectina, N-caderina, S100A4 și proteina Snail (zinc finger protein), imunocolorația
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]