106 matches
-
o formă adverbială desemnînd un prezent se combină cu un preterit. Unii cercetători ai narațiunii (Bronzwaer, Chatman) argumentează în sensul că pretenția lui Hamburger este excesivă și, mai exact, că co-apariția formelor preterice și a circumstanțialelor deictice (temporale) nu definește ficționalitatea. Alții argumentează totuși nu foarte diferit de Hamburger că, în ficțiune, preteritul constituie un prezent cu distanță estetică și exprimă, înainte de toate, statutul ficțional al universului reprezentat (Ingarden, Sartre, Barthes). ¶Banfield 1982; Barthes 1968 [1972]; Bronzwaer 1970; Chatman 1978; Hamburger
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1978]; Pascal 1962; Ricoeur 1985; Sartre 1965; Weinrich 1964. prezentarea "nudă" a procedeului [laying bare]. Atrăgînd atenția la procedeu, tehnică sau convenție. După Tomașevski și formaliștii ruși, DEZGOLIREA PROCEDEULUI (în opoziție cu MOTIVAȚIA) subliniază caracterul guvernat de convenție al textului, ficționalitatea, natura sa literară. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Lemon, Reis 1965; Shklovsky 1965b [1975]; Tomashevsky 1965 [1973]. prim-plan [foreground]. Ceea ce se află sub lupă, ceea ce se subliniază, se accentuează; ceea ce iese în față dintr-un PLAN SECUND. ¶Weinrich 1964. Vezi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
În urma căreia legătura dintre literatură și realitate este fundamental rescrisă. Gândirea estetică, mizând pe ficționalizare, aduce o alternativă la discursul dominant, raționalist. O foarte bună interpretare a acestei modificări aduce Lubomír Doleäel În Poetica occidentală (carte de referință În problema ficționalității, prea puțin valorificată la noi), dar mai ales În Heterocosmica. Fiction and Possible Worlds (1998, Johns Hopkins University Press, Baltimore), unde se dezvoltă propunerea esteticianului Alexander Baumgarten, a ficțiunilor heterocosmice (ficțiuni imposibile În lumea actuală, opuse celor utopice, imposibile În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a afla despre sine Însuși. În acest context, studiul meu este interesat de un aspect particular - deși definitoriu - al ficționalizării: atașarea unui chip imaginal autorului abstract despre care vorbește textul critic. Desigur, teoria modelelor cosmologice trebuie Înțeleasă aici În legătură cu teoriile ficționalității, și mai ales cu cea a „lumilor posibile”. Este evident cum o astfel de viziune reușește să Încapă atât Într-un modul al cunoașterii considerat, cu zece ani În urmă, neștiințific (precum modelul cunoașterii mistice, de pildă, ori al cunoașterii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui Dionysos, Mihai Spăriosu Întreprinde o incitantă analiză a „jocului” ca figură a discursului estetic și filosofic actual. În secțiunea a treia a cărții, dedicată discursului științific, Spăriosu deschide istoria unei mutații estetice În fizică printr-o analiză a teoriei ficționalității. Puntea de legătură Între teoriile ficționalității și cele ale revoluției științifice postnewtoniene Îi este oferită de neokantienii Hans Vaihinger (cu lucrarea sa capitală din 1911) și Friedrich Albert Lange, datorită felului În care Împacă intuiționismul estetic cu pozitivismul empiric al
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
incitantă analiză a „jocului” ca figură a discursului estetic și filosofic actual. În secțiunea a treia a cărții, dedicată discursului științific, Spăriosu deschide istoria unei mutații estetice În fizică printr-o analiză a teoriei ficționalității. Puntea de legătură Între teoriile ficționalității și cele ale revoluției științifice postnewtoniene Îi este oferită de neokantienii Hans Vaihinger (cu lucrarea sa capitală din 1911) și Friedrich Albert Lange, datorită felului În care Împacă intuiționismul estetic cu pozitivismul empiric al științei moderne. Reușita acestora, după expresia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
teoretică sau canonul științific modern. Faptul că Vaihinger imaginează biologia ca sursă a activității ficționale, dar și a gândirii logice, după cum Ioana Em. Petrescu vedea „geometria scrisului” condiționată de „geometria trupului” și de „ritmurile sângelui”, pledează pentru postularea, comună teoriei ficționalității vaihingeriene și cosmologiilor, a unei surse comune a conștiinței teoretice și a conștiinței ficționale, metaforice, sursă imaginală ce ar constitui punctul de adâncime la care se articulează modelele cosmologice. „Un nou gnosticism” anunță Culianu În analiza sa fantasmologică neterminată din
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și al XIX-lea cum ar fi Gadamer, care se ocupă de subiectul imaginației frumosului, al ficțiunii, al rupturii dintre cele două. Ficționalizarea mi s-a părut, ca metodă de lucru, un atribut al literaturii. Literatura are ca exercițiu superior ficționalitatea, și este de discutat În ce fel și cum o aplică criticul și teoreticianul, ori cum ar folosi-o criticul cultural. Mihaela Ursa susține că ficționalizarea ne poate debloca din criza relativismului cunoașterii, ne poate salva din naufragiul deconstrucției. Cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nici al evocării micilor întîmplări, iar stilul e neglijent. Ultima parte, având în centru epoca celor două căsătorii nefericite, împletește relatările Heliantei cu pasaje decupate din scrisorile celor doi. Procedeul, productiv în sine, dă greș aici. Textului i se refuză ficționalitatea, iar ca discurs confesiv i se impută nesinceritatea, manipularea „dovezilor”. Remarcabilă în Helianta este, în schimb, partea mediană, formată dintr-o serie de episoade epice care au drept protagoniste pe consătencele eroinei. Curprinzând portretizări izbutite, în câteva tușe, mostre firești
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
din Africa. (C-J Bertrand, 2000, p.165) 1.1.2. Există un specific al limbajului de presă? La o privire grăbită și fără mari pretenții, vom observa că principalul criteriu de departajare între literar și jurnalistic este cel al ficționalității. Cum termenul este profund contestabil, vom spune că (cel puțin în cazul știrii) limbajul de presă refuză imaginarul, volutele ademenitoare ale fanteziei. Relatare de la fața locului, scriitura de presă se subsumează unor exigențe stilistice ultimative: clar, concis, credibil. În discuție
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nivelul sursei de informare. Mediul însuși de transmisie nu este neutru, inocent. El „colorează” și „comentează” într-un anumit fel ceea ce arată. Se naște astfel o realitate nouă, fictivă, insul devenind captivul acesteia, uitând sau negând ceea ce este cu adevărat. Ficționalitatea mediatică (etalată la nivelul producțiilor filmice, prin staruri și „modele” de tot felul) îl deconectează pe individ de la o realitate pe care ar trebui s-o cunoască sau s-o amenajeze altfel decât i se sugerează. Inserția omului în lume
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
s pretend, atât de îndrăgit de Lewis Caroll (ca de pildă: „acum ne jucăm” sau „acum scriu/citesc o poezie”), ea devine, într-un mod îndeajuns de evident, ficțională. Așadar, putem vorbi, încă, despre o dihotomie implicită între „realitate” și „ficționalitate”, însă nu trebuie să uităm că această opoziție este una pur funcțională, excluzând orice asumpție metafizică 243. Prin urmare, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice care - prin procedee și convenții abil manevrate - își încurajează cititorul să facă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pentru a evidenția, acolo unde este necesar, ecartul dintre nivelul producerii și nivelul receptării textelor poetice respective. Astfel, despre un anumit „mimetism” (mai mult sau mai puțin voluntar) putem vorbi cu precădere atunci când avem în vedere intenția auctorială, iar despre „ficționalitate”, mai cu seamă din perspectiva receptării, a efectelor produse asupra diferitelor categorii de cititori, ficționalitatea fiind, cum am sugerat deja, mai mult o chestiune de abordare sau de „atitudine” vizavi de ceea ce se spune. În fapt, diferența dintre ficțiune și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poetice respective. Astfel, despre un anumit „mimetism” (mai mult sau mai puțin voluntar) putem vorbi cu precădere atunci când avem în vedere intenția auctorială, iar despre „ficționalitate”, mai cu seamă din perspectiva receptării, a efectelor produse asupra diferitelor categorii de cititori, ficționalitatea fiind, cum am sugerat deja, mai mult o chestiune de abordare sau de „atitudine” vizavi de ceea ce se spune. În fapt, diferența dintre ficțiune și non-ficțiune nu este - după cum se știe - atât semantică, cât pragmatică; este într-o mai mică
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
jumătate a secolului XX, apărută sub presiunea constantă a unui regim totalitar) prin identificarea în versurile unor scriitori ca Marin Sorescu, Mircea Ivănescu sau Mircea Cărtărescu (pentru a-i aminti doar pe cei mai importanți) - acelor indicii care demonstrează că „ficționalitatea” nu are doar o funcție de „evaziune”, ci și una implicit subversivă. În legătură cu această funcție a „imaginarului mimetic” (adeseori trecută cu vederea), Matei Călinescu făcea o remarcă extrem de pertinentă: Ludicul și ficționalitatea nu sunt lipsite de riscuri direct proporționale cu suspiciunile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe cei mai importanți) - acelor indicii care demonstrează că „ficționalitatea” nu are doar o funcție de „evaziune”, ci și una implicit subversivă. În legătură cu această funcție a „imaginarului mimetic” (adeseori trecută cu vederea), Matei Călinescu făcea o remarcă extrem de pertinentă: Ludicul și ficționalitatea nu sunt lipsite de riscuri direct proporționale cu suspiciunile grave pe care le pot provoca. Datorită ambiguității lor inevitabile, precarității actelor imitative, confuziilor premeditate sau nepremeditate pe care le pot crea, abilității lor de a induce în eroare, enunțurile ficționale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
implică și o reflecție asupra transparenței și a autenticității, asupra posibilităților și limitelor tranzitivității, în general. Iată, de pildă, cum își definește el metoda de creație, într-un pasaj care tematizează tocmai tensiunile dintre realitate și invenție, dintre autenticitate și ficționalitate: Am inventat fapte și am schimbat lucruri și întregul echilibru al poemului a fost ceva inventat. Pe deasupra, mai e și acest lucru: dacă un poem e autobiografic - și asta e adevărat pentru orice scriere autobiografică sau istorică -, vrei ca cititorul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de Lewis Caroll (formule de tipul „ca și cum”, „dacă ne-am spune”, „putem să ne închipuim că” etc., pot fi descoperite pretutindeni în versurile poetului). Așadar, putem vorbi, în cazul său, despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre „realitate” și „ficționalitate”, care, deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase susținut, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Ea nu numai că tematizează - după cum am arătat - posibilitatea sau imposibilitatea reprezentării, ci simulează adeseori abandonarea acelor „cadre” ce ar marca distanța față de acțiuni sau comunicări reale. Am putea vorbi, în consecință, despre conservarea unei dihotomii implicite între realitate și ficționalitate, dar una strict funcțională, ce presupune excluderea asumpțiilor metafizice. Se dovedește mai puțin relevant, dintr-o atare perspectivă, dacă această ordine secundă reușește să instituie ființa și adevărul sau doar să le substituie prin simplul joc al simulacrelor, capătând prioritate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unui scriitor, laureat și el al Premiului Nobel în 1965 (l-am numit pe M. Șolohov), ca Soljenițîn "să nu mai fie lăsat să se apropie de vreo unealtă de scris". Considerând că "situația de enunțare (...) precum și convențiile culturale mediază ficționalitatea și factualitatea", autoarea cărții va avansa o constatare de notabilă semnificație teoretică și metodologică: "ficțiunea nu mai este o problemă de verosimilitate, ci de modalități de narațiune, de dinamică textuală, dar și modul în care textul este receptat". Această constatare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
deosebirea dintre ficțional și nonficțional. Între formele de textualizare prezentate de Paul Cornea și discutate anterior se produc deseori interferențe, ceea ce duce la "o relaxare a diferențelor dintre ficțional și nonficțional"40. Situația de enunțare, așadar, precum și convențiile culturale mediază ficționalitatea și factualitatea. Problema distincției dintre cele două domenii este foarte complexă și încă neclarificată pe deplin, de aceea vom prezenta doar câteva elemente caracteristice pentru fiecare domeniu, cu trimitere la diverse teorii. Majoritatea au fost exprimate începând cu a doua
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mai mult de narațiunea factuală, dobândind un statut autonom. Statutul autonom al narațiunii ficționale a fost argumentat prin identificarea unor particularități lingvistice, majoritatea având legătură cu focalizarea internă, la care ne vom referi mai pe larg ulterior. Totuși, indiciile de ficționalitate nu sunt de ajuns, ele singure, pentru judecarea statutului enunțurilor. Strategiile discursive și narative asociate în mod obișnuit ficționalității pot fi găsite și în textele factuale. Analizând, pe rând, diferite aspecte proprii narațiunii (ordinea întâmplărilor, viteza, frecvența, modalitatea și vocea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unor particularități lingvistice, majoritatea având legătură cu focalizarea internă, la care ne vom referi mai pe larg ulterior. Totuși, indiciile de ficționalitate nu sunt de ajuns, ele singure, pentru judecarea statutului enunțurilor. Strategiile discursive și narative asociate în mod obișnuit ficționalității pot fi găsite și în textele factuale. Analizând, pe rând, diferite aspecte proprii narațiunii (ordinea întâmplărilor, viteza, frecvența, modalitatea și vocea narativă), G. Genette ajunge la concluzia că nu există o deosebire a priori de regim narativ între ficțiune și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
univers ficțional. Ele sunt contaminate din interior, supuse procesului de "ficționalizare", iar procedeul principal prin care ficțiunea transformă datele reale, chiar atunci când respectă riguros datele geografice și istorice, constă în introducerea unor ființe imaginare personajele. Criteriul ontologic aplicat în caracterizarea ficționalității în raport cu factualitatea are drept punct de plecare distincția făcută de Aristotel, care, luând domeniul istoriei drept exponent al factualității, definește identitatea literaturii în raport cu istoria. Conform unei afirmații foarte cunoscute a filosofului grec, istoricul se deosebește de poet prin faptul că
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
reține, de asemenea, utilizarea masivă a dialogurilor, mai ales atunci când acestea aparțin unui moment îndepărtat în timp față de cel al enunțării povestirii. Teoreticienii nu acceptă în unanimitate teoria existenței unor indicii ale ficțiunii. G. Genette recunoaște existența unor indicii de ficționalitate, dar nu la nivel narativ, ci la nivel paratextual, la nivel tematic (de conținut) și la nivel stilistic (discursul indirect liber ca fapt de stil, numele de personaje, anumite incipituri tradiționale). Se observă că, în cadrul teoriilor moderne, ficțiunea nu mai
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]