4,586 matches
-
mâinile (sau cel puțin așa a dedus poliția din mizeria făcută). Eu mă întorceam acasă în fiecare seară la unsprezece fără douăzeci, punctual precum Kant. Iar ea avea să-mi dea o lecție, bătrâna mea soție. Tu și victimele tale fictive, zicea. Viața îi devenise cenușie în doze imperceptibile, căci, jur, chiar în seara aceea și probabil exact în momentul când se strecura în casa liftului, mi-am ridicat ochii de pe lucrarea despre lemingi și apoi i-am închis, amintindu-mi
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur. Dar indiferent de ce
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
a lui G. Călinescu însuși, orientându-l pe mai tânărul său confrate în sistematizarea propriilor sale "strategii". Eugen Simion numără șase. Și toate șase confirmă și pun în lumină stilul fundamental al biografiei, enunțat în Postfața ediției din 1938: "Nimic fictiv n-a intrat în țesătura acestei cărți și dacă ceva poate avea aerul unei literaturi, aceea nu este decât încercarea de a scoate din narațiune și analiză portretul lui Eminescu." În Postfața la ediția a II-a revăzută, G. Călinescu
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
așa-zisele "prostii" care s-au spus pe marginea romanului dumneavoastră: acțiunea din La Reprise se petrece în Berlinul imediat postbelic, distrus de război, fapt care în plan simbolic ar putea corespunde alternanței deconstrucție-reconstrucție. Romanul este însă și o autobiografie fictivă - sunt de părere criticii literari. A.R.-G.: Este o autobiografie care nu este totdeauna fictivă. Tema "dublului" este pur autobiografică. Numai că, știți, romanele mele au fost întotdeauna autobiografice. Singurul roman care trece drept neutru, rece, lipsit de autor
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
petrece în Berlinul imediat postbelic, distrus de război, fapt care în plan simbolic ar putea corespunde alternanței deconstrucție-reconstrucție. Romanul este însă și o autobiografie fictivă - sunt de părere criticii literari. A.R.-G.: Este o autobiografie care nu este totdeauna fictivă. Tema "dublului" este pur autobiografică. Numai că, știți, romanele mele au fost întotdeauna autobiografice. Singurul roman care trece drept neutru, rece, lipsit de autor, este La Jalousie. Or, el este în întregime autobiografic. E o întîmplare pe care am trăit
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
Gheorghe Grigurcu Emil Brumaru e un extraordinar poet al materiei. Se dezice de sine spre a se pierde în materie, ceea ce nu înseamnă că acceptă realul. Căci materia pe care o evocă e una fictivă, vizionară. Un produs al imaginarului care mustră implicit realul. Astfel, simțămîntul pe care Baudelaire îl numea „dezgustul de real” se manifestă prin aparenta, doar aparenta asumare a acestuia, printr-o modalitate vizionar descriptivă și vizionar anecdotică, ce reprezintă un mijloc
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
într-o anumită societate. De aici, conchide autorul, decurge metodologia apropriată examinării romanului, metodologie ce n-ar mai putea fi aplicată nici unei alte specii literare: „Reușita unei opere narative - frumusețea ei, cum se spunea odinioară - rezultă din convergența dintre universul fictiv pus în scenă și procedeele formale care îl evocă. Dat fiind faptul că operele narative în general și romanul în special nu se mulțumesc să descrie realitatea, ci o reinventează mereu pentru a o înțelege mai bine, diferența dintre aceste
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
Piru, nu și-a făcut auzită o dată măcar, vocea? Ironie? Despre Incognito ( titlu împrumutat de la Petru Dumitriu, text de mai mulți), ni se comunică acestea: "este o carte de acțiune dinamică, în vervă, în care trăiesc câteva personaje reale sau fictive a treia categorie nu s-a născocit încă. Romanul este modern prin structura lui de colaj, prin aspectul documentaristic și prin ficțiune controlată. Ce vrea să zică acea "ficțiune controlată rămâne să medităm... Cât despre aspectul documentaristic fiecare după convingeri
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
pe care o readuce la viață tocmai pentru că o violase - și nu există nimic infam, monstruos sau vulgar în această resurecție. Almodovar nu face decît să reia temele ( și, uneori, gagurile) sale dintotdeauna; există un episod savuros ( un film mut fictiv, Amantul pitic, funcționînd pe post de psihanaliză-prin-vis ca în Hitchcock) care este un clin d’oeil la o secvență din Atame: acolo, Victoria Abril se juca, în cadă, cu un scafandru-jucărie care i se proptea în pubis - aici, micro-amantul intră
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
-mi rămînea pe ape" ( ibidem). Sau cochet-apoftegmatic: "Mă ascundeam după mine silit" ( Scara cărții). Pentru a dovedi că nu se ascunde de sine chiar "silit", ci ( frecvent) cu o anume dezinvoltură, cu ajutorul fanteziei în a cărei transparență îi apare chipul fictiv care-i mimează chipul real, revine la o persiflare de data aceasta ostentativ retorică: "Eu sunt o comparație, un moft după care/ Vă luați pastile de cap de hazard./ Vă spun: numai sîngele e-un orologiu/ Definitiv, nerușinat și calm
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
doar parțială, ocolește cu multă prudență problemele de conștiință ale unei scriitoare care semnase articole de adeziune la limita penibilului și care, înșelată în convingerile ei de stînga, încearcă să plece din țară prin orice mijloace ( în speță, o căsătorie fictivă cu un cetățean italian). Talentul de prozatoare și, mai ales, de ziaristă, o ajută în schimb să-și transforme cartea într-o fascinantă minifrescă a Bucureștilor anului 1947, semănată cu bancuri ale momentului ( în fapt, în Ochiurile rețelei e foarte
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
alocuri de scrisul lui Borges, prin atenția cu totul specială acordată de autor modalităților narative în detrimentul conținutului propriu-zis. La fel ca în scrisul lui Borges, la Liviu Antonesei semnificantul ia adesea fața semnificatului. Povestirile erotice sînt un soi de memorii fictive. O combinație de întîmplări trăite sau doar imaginate, un joc la vedere al ambiguităților relației autor-narator sau al celei dintre timpurile narațiunii și timpul prezent. Deplin edificator în acest sens este titlul ( interminabil) al uneia dintre povestiri: O scrisoare sosită
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
în întîlnirea fortuită dintre două serii de amintiri foarte tîrzii ( p. 115). Un volum cu foarte explicite conotații erotice poate produce, la o lectură "naivă", seisme în cercul de cunoscuți ai autorului. Tentația de a recunoaște personajele reale din spatele măștilor fictive este mare, iar pentru unele dintre ele rememorarea în detaliu a ședințelor erotice de acum 15-20 de ani nu ar fi un lucru tocmai dezirabil. Conștient de aceste riscuri de interpretare, autorul ține să își ia toate măsurile de preacauție
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
se vorbește la persoana a treia. Rolul naratorului va fi preluat, prin detașare, de autorul însuși, care se va apropia de cititor și îi va șopti: deși am pornit de la realitate nu uita că ai de-a face totuși cu fictivul. Cu toate acestea, schimbarea este explicabilă: acest personaj nu a fost decât un pretext, cobai al unei mise en scène transparente. Pe numele său Ghiță Dron, el face parte din peisaj, ca și celelalte fantoșe cu nume de genul Bobocica
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
spațiale și multă vreme am crezut că Sf. Gheorghe se află undeva la marginea țării, acolo unde începe celălalt tărîm, în punctul cel mai îndepărtat al unei hărți evadată și ea din scară. În această lume ireală, în această margine fictivă a unui pămînt încă necercetat, evident că oamenii se îmbracă altfel, mănîncă altfel, locuiesc în case diferite, cîntă alte cîntece, dansează după alte ritmuri și, mai ales, iar miracolul abia aici se desăvîrșește, vorbesc o altă limbă. II. Iar acum
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
cîntece, dansează după alte ritmuri și, mai ales, iar miracolul abia aici se desăvîrșește, vorbesc o altă limbă. II. Iar acum, puțin turism în chip de mărturie Acum puțin turism, pentru că acum mi-am pierdut inocența, am ieșit din geografia fictivă, și pentru că frumusețile patriei sînt astăzi cabinetul meu de lucru (citat din memorie!), am intrat direct în țara de pămînt. Acum știu că Sf. Gheorghe există, că acolo prietenul meu Doru Mareș este Director, că multe promoții de sculptori își
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
ei. Astfel, experiența lecturii ultimului ei roman poate să se înscrie într-un teritoriu privat, mai ales că bucla dintre realitate și ficțiune pare a se fi închis pentru a lăsa să se scurgă, printre zonele ondulate ale trăirii, dimensiunea fictivă și destinul asumat al scriiturii. Inițial, am citit romanele semnate de Florina Ilis, ulterior mi-am dorit tare mult să o cunosc pe autoarea empirică, revenind acum la dorința de a fi iarăși singură cu cărțile ei. De ce însă din
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
așa ceva) este imoralitatea. Adică exact opusul afirmației autorului "falsului jurnal". Cugetările lui Gheorghe Crăciun, generos risipite în paginile volumului, au rostul unor fișe care ar putea intra în corpul unor viitoare romane pentru mai buna creionare a personalităților unor eroi fictivi. Altminteri, dincolo de aerul lor apoftegmatic, revelațiile raționamentelor nu se impun mereu cu puterea evidenței: " ŤOprește-te clipă!ť Mai important decât orice în această vorbă celebră mi se pare curajul de a crede că timpul s-ar putea vreodată opri." Iată
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
bătrânilor, să pună cap la cap informațiile din cele două jurnale cu scopul de a reconstitui „istoria secretă și adevărată a secolului”, pornind de la adevărul politic al anilor ’40-’50. Vor apărea astfel o mulțime de personaje politice reale și fictive, dar și ale vieții private românești din epocă, majoritatea cu descendență nobilă, fiecare implicate, în felul său, mai mult sau mai puțin decisiv, în viața publică sau politică a acelor ani de extraordinare schimbări istorice. Sunt anii tulburi ai Gărzii
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
personaje literare; acum este rîndul lansării unui efect de metalepsă și anume „efectul de prezență”, care vine să nuanțeze și corecteze mai vechiul „efect de real” propus de Barthes prin anii ’60; „efectul de prezență” provine din introducerea în mod fictiv a autorului, un Flaubert, un Michelet, într-un loc în care logica povestirii nu i-ar permite să o facă, pentru a prezenta sumedenie de „lucruri văzute”, încălcînd sobrietatea povestirii neutre și distante. Prin toată această „plimbare” propusă de autor
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
unui imaginar birocratic care, pur și simplu, n-are nici o tangență cu universul din Inspecțiune! Logica imanentă oricărei interpretări critice veritabile interzice substituirea singurei Autorități reale în plan literar - aceea prezentă neechivoc, efectiv, material, în paginile Inspecțiunii -, cu o alta fictivă, încropită ad-hoc, și, ce e mai grav diametral opusă ca imagine primeia. Șeful lui Anghelache, inspectorul financiar, omul care reprezintă Autoritatea - recte Ministerul, Guvernul, Statul, într-un cuvânt, ideea de structură organizațională de rang superior - n-are într-însul nimic
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
de sexualitate, erudiție și umor (nu-mi dau seama în ce măsură meritul îi aparține autorului romanului sau protagonistei), iar repovestirea în cheie postmodernă a parabolei Ce-și doresc femeile (vezi pp. 168-180) este o mică delicatesă. Lucia Anabela Hosta (folosesc numele fictiv din roman deși sunt convins că în spatele său se ascunde o persoană reală) este o femeie a dracului de deșteaptă, iar confesiunea sa din romanul După-amiază cu o nimfomană poate schimba spectaculos destinul de prozator al lui Eugen Șerbănescu. Eugen
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
acuitate nebănuite anticipări ale inovațiilor de la începutul secolului XX în chiar Mizerabilii de Victor Hugo: prezența masivă a scriitorului în planul acțiunii, pagini de jurnal intim, tăieturi din ziare (ca într-un roman autenticist), persoane reale însoțindu-le pe cele fictive, comentarii politice, analize teoretice („Mizerabilii”, roman modern?) Ea însăși o talentată traducătoare, cum precizam la începutul acestor însemnări, Cornelia Ștefănescu examinează atent versurile franceze a comediilor lui Caragiale, realizată de Monica Lovinescu și cu o prefață de Eugen Ionescu. Ea
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
la noi, Rebreanu, Camil Petrescu ori, mai aproape de zilele noastre Augustin Buzura sau Constantin Țoiu, este imposibil ca cititorul să nu reflecteze preț de o clipă la harul scriitorilor respectivi de a recompune, pînă la cele mai mici detalii, lumi fictive sau demult trecute în uitare. Ce se ascunde în spatele romanelor grandioase, „de largă respirație”? Cum arată arealul unui autor omniscient și din ce este compusă materia primă a aliajului său epic? Este limpede că scrierea unor romane ca Muntele vrăjit
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
sensul că la Borges fantezia creatoare a spiritului devine agent al realului. Pe cât de cunoscută, metafora din Tlön... este pe atât de superbă: savanții de pe planeta inventată de cei din organizația care nega existența lui Dumnezeu scriu o enciclopedie la fel de fictivă (ficțiune de gradul doi) care invadează realul pământean. „Și lumea toată va fi Tlön”, căci ficțiunea generează realul. Povestirea face legătura cu a doua temă esențială a creației lui Borges: lumea ca bibliotecă. Pe această planetă fictivă, creată după chipul
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]