39 matches
-
se individualizează printr-o bogăție cromatică a modelelor florale prezente pe obiectele de podoabă reprezentative cum ar fi „chindeauă” (chindeie), căpătâie, ștergare, merindare și covoare. Meșteșugurile identificate în sat ca fiind elementele definitorii ale vieții localnicilor au fost printre altele fierăritul, zidăritul învățat de la [[sași]], tâmplăritul sau „măsăritul” care o data cu înființarea [[Școala comunei Racovița#Școala inferioară de arte și meserii (1923-1939)|Școlii inferioare de arte și meserii]] din sat a dat adevărați meșteri populari în domeniu cum au fost Iosif Ignat
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Emil Cioran" (de regulă, în luna mai), obiceiurile tradiționale de Paști, Crăciun și de Anul Nou și multe alte manifestări folclorice în comună și în localitățile din Mărginimea Sibiului. Adevarăți gospodari, locuitorii mai practică și astăzi mesteșugurile tradiționale: țesut, cojocărit, fierărit, rotărit și pielărit, obiectele artizanale sau de serie fiind căutate de amatorii de suveniruri și produse specifice zonei. Dintre intelectualii rășinăreni, mulți ar fi meritat cuprinderea în această galerie de figuri. Profesorul universitar doctor Vasile Iliuț, Decan si Prorector al
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
cu industria vinăritului) și uleitul (cu tehnologii și instrumentar ce coboară, tipologic, până în străvechile culturi ale antichității europene), a meșteșugurilor sătești: țesut (lânar, mătăsar, cânepar, trăistar - păr de capră) și împletit (frânghierit), cojocărit și pielărit, olărit și pietrărit, minerit (aurifer), fierărit și clopotărit, urmate de meșteșugurile lemnului (dulgherit, măsărit, tâmplărie, rotărit, dogărit, spătărit) și confecționarea instrumentelor muzicale (de suflat și cu coarde), ale prelucrării cerii (boștinărit și lumânărit) și a stufului (rogojinărit), demonstrând o complexitate tehnic-meșteșugărească și un nivel de specializare
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
vecinătatea teritoriilor stăpânite de turci, în Târgul Salontei se întâlneau negustorii veniți din Transilvania cu cei din zona de ocupație otomană. Schimbul intens de mărfuri determina dezvoltarea rapidă a așezării și apariția micii industrii: argăsitul pieilor, opincăritul, cizmăritul, blănăritul, țesătoria, fierăritul. Bunurile produse satisfac necesitățile locale și se desfac și în târgurile estice și sudice din Tinca, Beiuș, Ineu, Chișineu Criș și în târgurile din zona de ocupație otomană, la Gyula si Orosháza. Împaratul Leopold întărește privilegiile locuitorilor Salontei dar în
Salonta () [Corola-website/Science/296634_a_297963]
-
care a fost îmbogățită ulterior cu alte descoperiri similare. Acestea aparțin culturii Ipotești - Cândești - Ciurel, creată de populațiile autohtone în secolele V - VII. Descoperirile din așezarea de pe Valea Sopotului evidențiază ocupațiile și meșteșugurile unei populații sedentare: agricultura, creșterea animalelor, olăritul, fierăritul, torsul sau țesutul. Mărturiile creștine existente în arealul de locuire (de exemplu opaițul de factură bizantină) argumentează continuitatea de locuire și legături strânse cu civilizația romano-bizantină și apoi bizantină, centrul de difuzare a creștinismului. Apărută din timpuri străvechi, așezarea de pe
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
se individualizează printr-o bogăție cromatică a modelelor florale prezente pe obiectele de podoabă reprezentative cum ar fi „chindeauă” (chindeie), căpătâie, ștergare, merindare și covoare. Meșteșugurile identificate în sat ca fiind elementele definitorii ale vieții localnicilor au fost printre altele fierăritul, zidăritul învățat de la sași, tâmplăritul sau „măsăritul” care o data cu înființarea Școlii inferioare de arte și meserii din sat a dat adevărați meșteri populari în domeniu cum au fost Iosif Ignat și Ioan Udrescu, autorii porții monumentale de la intrarea în Muzeul
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
nevoi strict personale, s-au întâlnit uneori în sat și cărămidari ad-hoc proveniți din rândul familiilor mai nevoiașe, care-și confecționau cărămida fie în grădina proprie, fie la marginea satului în locurile numite „La Cărămizi”, „La Ferestar”" sau „La Iovici”. "Fierăritul" este o ocupație străveche, practicată mai ales de către țigani în „făoriștile” sau „covăcile” propri. Astfel „țiganii” reparau în mod curent unelte agricole, pe unele chiar le confecționau, „legau” (ferecau) care și căruțe, „încălțau” roți, potcoveau vite și cai, etc. Cei
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
inscripția „Augusto Imperante Francisco I. exstructum 1810”. Suma alocată construcției s-a dovedit a fi insuficientă, pentru că această sumă era de ajuns doar să se construiască furnalul, hala furnalului și aducțiunile de apă. Pentru asta Mätz Sámuel, proprietarul atelierelor de fierărit împreună cu Asztalos József, maistrul dulgher au întocmit proiecte noi de investiții care cuprindeau și construirea unei locuințe maistrului topitor. Proiectele noi au fost aprobate în anul 1808 și cuprind următoarele: Și această sumă s-a dovedit a fi insuficientă, astfel
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
față de fundul creuzetului: 47cm - Suprafața gurilor de vânt 16cm² fiecare Pentru lucrările enumerate s-au cheltuit 40529 forinți, 51 creițari, iar furnalul a fost pornit din nou pe 25 Noiembrie 1838. Îmbunătățirile implementate și renovarea furnalului de către proprietarul atelierelor de fierărit, s-au dovedit a fi benefice astfel cheltuielile de exploatare au scăzut de la 63,3 creițari la 55,5 creițari, dar din cauza lipsei de mangal furnalul a funcționat doar 7 luni astfel furnalul a fost oprit la sfârșitul lui Iunie
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
dispune Administrației sub dispoziția nr. 6962 scrisă în limba maghiară din 22 Iulie 1848 unirea legală a Ungariei cu Transilvania, și ordonă ca să se folosească în exclusivitate limba maghiară. În 9 August 1848, Administrația transmițând legea către conducerea atelierelor de fierărit tot în limba maghiară sub nr. 1513, totodată se așteaptă ca cei de la conducere să nu întâmpine probleme lingvistice. Printre documentele Govăjdiei începând din anul 1782, în majoritate documentele erau transmise în mare parte pe limba germană, mai rar în
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
de arbuști aplecați în așa fel ca, după prinderea în laț a animalului, acesta să fie suspendat în aer pentru a se sufoca etc. Frecvente erau și capcanele, curse metalice făcute de fierarii din sat sau din satele specializate în fierărit. Pe o bază metalică, de obicei rotundă erau montate două fălci semicirculare, cu dinți, mobilizate de un arc de oțel. Între fălci era așezată momeala, în funcție de animalul vânat. Când animalul o atingea, declanșa o piedică ce ținea fălcile deschise. Prin
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
Renașterea Israelului) fondate de Ben Yehuda și Yehiel Michal Pines, s-a stabilit împreună cu niște membri ai mișcării Bilu într-o cameră închiriată la Ierusalim, în cartierul Nahlat Hashiva, cu scopul de a-și însuși un meșteșug. Judelovitch a invatat fierăritul în făbricuța de cuțite și săbii a unui colonist "templer" german,pe nume Gottlieb, de lângă Poartă Yaffa. Ziua învăța meseria și muncea, iar noaptea învăța împreună cu confrații de mișcare limba și literatura ebraică, pe care năzuiau să le stăpânească, și
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
același procedeu. Același procedeu alături de forje pentru scule apare în Africa de Vest prin care se elabora fierul din minereu în cuptoare pentru producerea lupelor de fier de către cultura Nok din Africa pe la anul 500 înainte de Hristos. Cele mai vechi urme de fierărit în cuptoarele pentru producerea lupelor de fier se găsesc în Africa de Est unde s-au găsit bucăți de fontă și mangal în Nubia și Axum, care datează până la 1000-500 înainte de Hristos. În special în Meroe, se știe de existența
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
1968-1974, iar sponsorizarea a venit din partea firmei "FAMA". A doua etapă de reconstrucție a început în 1992, odată cu inițiativa autorităților orașenești și municipale. Astăzi, castelul are o activitate bogată - aici au loc întreceri de cavaleri, se organizează expoziții ale artei fierăritului și alte evenimente cultural-istorice. Castelul a fost construit în prima jumătate a secolului XIV de către Ordinul Teutonic în locul castelului Pomeranian. Aripa de est este principală, iar cea de nord auxiliară, completată de ziduri și turnuri. Înainte de 1465, castelul ce era
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]