153 matches
-
obiectul unui demers analitic și hermeneutic profiabil), trecând prin Eminescu, Hașdeu, Maiorescu, C.A. Rosetti, pentru a nominaliza doar câțiva polemiști de vocație. În concluzie, operația de identificare a expresivității în discursul scriitorilor-gazetari ar echivala cu o aventură a deconspirării "figuralului"( Laurent Jenny) care, în discurs, joacă rolul de indice al "redeschiderii lumii, al continuării originării sale, al activării unei noi decizii expresive, unde se aud ecourile întemeierii limbii"43. În ceea ce privește ficționalitatea, ea presupune o suspendare a realității sau o reprezentare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
copilăria și primii ani ai tinereții, sunt o temă predilectă. Caracteristic poeziei lui este sentimentalismul alimentat de nostalgii vagi, de doruri și melancolii. Cântec al toamnei, versurile au o turnură de romanță sau de rugă duioasă și nostalgică, iar elementele figurale, împrumutate din universul cromatic și muzical al anotimpului preferat, sunt expresii ale melancoliei și tristeții, decorul autumnal fiind cadrul cel mai adecvat rostirii lor: „Cât mai avem din timp la îndemână / și-amurgurile încă nu-s prea reci, / Să rătăcim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
După produs 1. - unități (parți ale informației relativ circumscrise); 2. - clase (ansamble de unități cu proprietăți comune); 3. - relații (legături Între unități); 4. - sisteme (structuri organizate); 5. - transformări (schimbări, modificări, tranziții); 6. - implicații (extrapolări, conectări circumstanțiale). III. După conținut 1. - figural (concret sau amintite ca imagine percepută); 2. - simbolic (compus din semne); 3. - semantic (semnificativ-verbal); 4. - comportamental. Fiecare dintre cele 5 x 6 x 4 = 120 (combinații nerepetabile din cele trei ansamble formatoare (fiecare cubușor din paralelipipedul general al intelectului uman
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
o anumita aptitudine intelectuală. Admițând că gândirea creatoare În ansamblu este În primul rând gândire divergentă; aptitudinile intelectuale - creatoare reprezentate de câte un cubușor (triasamblare) vor conține obligator În structură litera D. În acest sens, cubușorul D, T (transformări) F (figural) reprezintă aptitudinea intelectuală denumită flexibilitate adaptivă a gândirii. Pe această bază, din matricea spațială a intelectului se poate separa matricea plană care cuprinde toate cubușoarele (aptitudinile intelectuale creative. Guilford arata că „În mod arbitrar, gândirea creativă este definită ca gândire
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
După produs 1. - unități (parți ale informației relativ circumscrise); 2. - clase (ansamble de unități cu proprietăți comune); 3. - relații (legături Între unități); 4. - sisteme (structuri organizate); 5. - transformări (schimbări, modificări, tranziții); 6. - implicații (extrapolări, conectări circumstanțiale). III. După conținut 1. - figural (concret sau amintite ca imagine percepută); 2. - simbolic (compus din semne); 3. - semantic (semnificativ-verbal); 4. - comportamental. Fiecare dintre cele 5 x 6 x 4 = 120 (combinații nerepetabile din cele trei ansamble formatoare (fiecare cubușor din paralelipipedul general al intelectului uman
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
o anumita aptitudine intelectuală. Admițând că gândirea creatoare În ansamblu este În primul rând gândire divergentă; aptitudinile intelectuale - creatoare reprezentate de câte un cubușor (triasamblare) vor conține obligator În structură litera D. În acest sens, cubușorul D, T (transformări) F (figural) reprezintă aptitudinea intelectuală denumită flexibilitate adaptivă a gândirii. Pe această bază, din matricea spațială a intelectului se poate separa matricea plană care cuprinde toate cubușoarele (aptitudinile intelectuale creative. Guilford arata că „În mod arbitrar, gândirea creativă este definită ca gândire
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
o parte a unei rețele de relații virtuale care se deschide dincolo de ea și care-i subminează autonomia" (2003, p. 130). Simultan, Makdisi adaugă, la ecuația critică, principiul repetiției (simultan tehnică și hermeneutica din punctul de vedere ale formei): "Reiterarea figurala a imaginilor de la o operă blakeană la alta se leaga inextricabil de reiterarea materială a imaginilor de la o versiune la alta ale "aceleiași opere"" (2003, p. 129). Până la un punct, aceasta observație îmi întărește ideea, inspirată de distincția operată de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
tip fluid, el a propus și o listă de aptitudini primare, asemănătoare cu modelul cu 120 de factori al lui Guilford, dar mai puțin complexă. Lista alcătuită de Cattell cuprinde următoarele aptitudini primare: verbală, numerică, spațială, viteza de percepție (identificarea figurală), viteza de concluzionare (cunoașterea vizuală, percepția gestaltică), raționarea inductivă, raționarea deductivă, memoria mecanică, cunoașterea și îndemânarea mecanice, fluența vorbirii, fluența ideației, concluzionarea restructurantă (flexibilitatea concluzionării), raportul dintre flexibilitate și fermitate (originalitate), coordonarea motoare generală, abilitatea manuală, sensibilitatea la înălțimea și
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a le atribui unor instituții și instanțe sociale. În cazul geniului francez, calitățile limbii capabile de literatură sunt determinate de două criterii. În primul rând, e vorba de concurența retoricii, principala referință polemică a "geniului". Ea impune identificarea unei activități figurale specifice limbii comune, în căutarea acelor figuri pe care vorbitorul le comite involuntar. Autorii se bazează de fapt pe eliminarea caracterului facultativ al retoricii, practicând un soi de retorică minus libertate: figurilor retorice le sunt opuse tot niște figuri, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
moment grammatical de la littérature française 1890-194051. Ipoteza centrală e că la sfârșitul secolului al XIX-lea discursul literar a asimilat instrumentele gramaticii pentru a putea descrie funcționarea operelor literare; în opoziție cu o știință a literaturii care miza pe resursele figuralului, ale vocabularului sau ale prozodiei, s-a constituit o critică care se baza în evaluarea textelor poetice pe modalitățile de dispunere a pozițiilor în frază și pentru care mitologia franceză a ordinii sintactice "firești" subiect/ verb/ complement a devenit parte
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
formate?” • Figuri geometrice - sesizarea complementarei unei mulțimi; folosirea deducției logice și a conjuncției. Joc logic: „Unde este locul meu?” • Figuri geometrice: sesizarea de 1-3 diferențe prin deducție logică. Joc logic: „Săculețul fermecat” • Figuri geometrice: recunoaștere și formare de mulțimi reprezentate figural: „Formează mulțimi încercuind figurile geometrice care au aceeași formă, culoare și mărime!” • Identificarea dreptunghiului dintre figurile geometrice, sesizarea diferențelor. Joc logic: „Așează-mă la căsuța mea!” • Observarea raporturilor cantitative. Exerciții cu material individual: „Formează perechi și spune dacă sunt mai
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
fenomenologică, Köhler consideră abordarea sub aspectul valorii ca fiind subiectivă. După doi ani (în 1940) a publicat Dynamics in Psychology (Dinamica în psihologie), lucrare ce îmbină psihologia Gestalt cu teoria câmpului preluată din fizică, introducând aici teoria sa despre efectele figurale, care a condus la teoria despre atenție. S-a făcut mult caz cu privire la experimentele realizate de Köhler pe maimuțe în insulele Tenerife, experimente pe care le-a descris în ediția englezească a lucrării The Mentality of Apes (1927). Ea a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
includă toate aspectele inteligenței, dintre care multe au fost neglijate prin testările tradiționale. Pe baza analizei factoriale , Guilford a identificat cinci tipuri de operații intelectuale: cogniția, memoria, producția(gândireaă divergență, producția (gândireaă convergență, evaluarea. Aceste operații acționând asupra unui conținut (figural, simbolic, semantic, comportamentală, care reprezintă diferite tipuri de informație, duc la un anumit produs. Sunt „șase tipuri de produse (unități, clase, relații, sisteme, transformări, implicațiiă prin care informația din fiecare din cele patru tipuri de conținuturi poate fi clasificată, adică
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
-rezistență la închidere prematură, care exprimă capacitatea de rezistență perceptiva la figură indusă de stimul; nivelul acestui factor este reprezentat de măsură în care subiectul este independent de învățarea perceptiva; -capacitatea de abstractizare semantica exprimă abilitatea de interpretare abstract-verbală a figuralului; de exemplu, în cazul unei sarcini de realizare a unui tablou pornind de la o scenă din povești și de găsire a unui titlu potrivit; indicile de abstractizare este dat de nivelul de abstractizare a conținutului titlului. H. Gardner în lucrarea
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
a noii credințe a dus în mod firesc la modificări semnificative ale mitologiilor locale, uneori chiar în mod radical. Pe măsură ce instituția clericală în ansamblu, inclusiv cea monastică, și-a consolidat bazele pentru exercitarea atribuțiilor religioase, monoteismul a impus noua reprezentare figurală a divinității − cu acceptarea interpretărilor locale, unele marcate profund de reminiscențele credințelor păgâne. Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți să înțeleagă mesajul creștin și dogma treimii (subiectul marilor controverse teologice), propovăduitorii au adaptat structurile mitologice și schema narativă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a salvării prin iertarea divină). Iată că și ritualul comunitar precreștin, și penitența colectivă, menționată obsesiv în imaginarul medieval, utilizează schema subiectivă pentru a "determina" arhetipul divinității (atât christice, cât și imperiale), intermediar obligatoriu în drumul acesteia spre imaginea reală (figurală). Nevoia de a expune, de a proiecta în afara sinelui ideea de putere și sensul acordat ei, duce la o anumită concentrare a intuiției, care, prin intermediul schemei, ajunge la "substantivizarea" arhetipală - spre exemplu, la figura întemeietorului de cetate sau de lume
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
divinului și de guvernare a lumii creștine), cât și la înfruntările instituționale din epocă. În căutarea unei genealogii (posibile) a imaginarului medieval al puterii, capătă o mare relevanță, spre exemplu, textele care au opus atitudini iconoclaste și iconolatre față de reprezentarea figurală a lui Iisus și a Fecioarei, dar care au inclus totodată și rediscutarea legitimității basileului și a drepturilor sale de guvernare (spre diferență de antichitate). Din acest motiv, al centralității temei puterii (laice și spirituale) în texte, imagini și ceremonialuri
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aproape neschimbată în semnificația alocată de romani măștilor de ceară ale strămoșilor, imagines, fie realizate fidel după chipurile reale, fie despre care comunitatea considera că sunt astfel (în cazul în care era vorba despre un erou îndepărtat, a cărui identitate figurală nu putea fi decât inventată). Prezența acestor imagini-obiecte în viața cetății, precum coloșii și subiectele mitologice reprezentate înainte vreme la greci, era densă și relevantă, pentru că actualizau, prin retorica plastică proprie, retorica discursului identitar, atât de utilă unei lumi plurale
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu este evocat ca fiind ceva pierdut definitiv, care nu mai există în nicio formă. Spiritul strămoșului și sufletul lui se mențin în registre de existență diferite de cel material, dar nu rupte de acesta. Cufundarea în trecut și "prezența" figurală a trecutului printre cei vii mențin deschise registrele comunicării, în special în situații de comuniune cu strămoșul sacru - stări trăite individual sau în contexte ritualice colective (revenirea spiritului defunctului în cadrul unui ceremonial sau călătoria inițiatică sau oraculară în lumea morților
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
greu accesibil. O altă variantă o constituia figurina nespecifică de ceară (diferențierea era dată doar de gen); ea era aruncată în foc, pentru ca trupul absent să treacă fără piedici în lumea de dincolo. Practica de a crea astfel de obiecte figurale, cu nimic asemănătoare celui decedat (spre diferență de efigiile romane sau de portretul de mai târziu) era cunoscută, spre exemplu, și în Egiptul antic, însă cu interpretări locale diferite. Grecii nu căutau să memoreze cu fidelitate aspectul fizic distinct al
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
principele divus a devenit prin voința lui emblema supremă a cetății eterne, devansând-o (inclusiv în cazul împăraților la a căror moarte a fost decretată legitim damnatio memoriae în loc de consecratio, dar care își însoțiseră imaginea de pe emisiile monetare cu reprezentarea figurală, personificată, a cetății romane - v. fig. 2.b.) În secolele VI-IV î.Ch., comunitatea greacă își desăvârșește ceremonialul funerar, iconografia corespunzătoare, aristocratică (stele funerare figurate și koûroi, care îl reprezintă pe defunct într-o scenă memorabilă de viață), literatura
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ales de scrierile pe care i le dedică Suetoniu, este interesant și prin faptul că în rândul imagines care l-au însoțit în cortegiu au fost introduse și marile nume din istoria capitalei, printre care Romulus, întemeietorul, dar și reprezentări figurale ale populațiilor cucerite. Cum funera imperiale organizate pentru fondatorul principatului au dat tiparul pentru următoarele secole, funus imaginarium a ajuns să includă alături de împăratul defunct, dar și de cei care îl omagiau, ca pontifex maximus (v. fig. 5) și ca
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
practica ritualică de tip funus imaginarium (anulată, cum am văzut, în primul rând de logica întemeierii orașului Constantinopol), ci vor menține din simbologia imaginii ca imagines doar nevoia și obligația de a corela valorile trecutului cu prezentul comunității−martor. Reprezentările figurale ale divinului, în relație cu corpul simbolic al puterii creștine, vor înlocui după anul 330, prin mozaicuri, fresce și icoane sau prin monedele bătute, "chipurile" înaintașilor păgâni din ceremonialurile funerare urbane (precum și spiritele lor protectoare). Datorită activității clericale asidue de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
romanilor influențați de stoicism și care se revendicau din știința Academiei. Cicero și Seneca făceau parte de altfel din aristocrația romană care încerca o "conciliere" a lui Platon cu Aristotel, în folosul statutului artistului și al artei, în general. Trecerea figurală a divinului, ca invizibil, în vizibil, premerge teologia icoanei, servește artei imperiale romane și concepției naturii divine a împăratului și e un suport pentru interesul de mai târziu al gândirii renascentiste italiene față de filosofia greacă antică (am văzut cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
către o formă unică, i-reală și, ca soluție grafică, hieratică și impersonală (după canonul icoanei, transcris de Dionisie din Furna în Erminiile sale). Recuperarea esteticii artei antice se va realiza abia începând cu sfârșitul evului mediu italian, atunci când reprezentările figurale din imaginea religioasă se vor umaniza, mai întâi în frescele lui Cimabue (secolul XIII), apoi mult mai expresiv la discipolul său, Giotto (la începutul secolului XIV), ulterior la Duccio, Simone Martini și Ambrogio Lorenzetti (cunoscut mai ales datorită programului iconografic
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]