936 matches
-
1999, 11); "așa-numita ăfriptură eclipticăă" ("Cotidianul" = Co, 2428, 1999, 9). De altfel, frecvente par să fie jocurile de cuvinte cam facile, bazate pe ambiguitatea semantica a cuvîntului și a derivatelor sale, pe ezitarea între sensurile lor proprii și cele figurate: "Eclipsă de promovare" (C 184, 1999, 11); "Vip-uri ain eclipsă" (Co 2428, 1999, 20). Mai neobișnuită e modificarea fonetica a cuvîntului, prin amplificarea glumeața a dificultăților de pronunțare: "duo-ul Eclipxa" (EZ 2164, 1999, 2). Inventivitatea combinatorie produce și noi
"Cu ochii în soare..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17698_a_19023]
-
goală cu doar trei scaune) împreună cu scenografa Andreea Mincic după reguli proprii genului teatru-dans (coregrafia Clara Flores) de care se apropie și prin muzica (Cristian Juncu) executată live la chitară (Daniel Albu). Deși se rezumă la un raport de forțe figurate exclusiv în alb și negru, eclerajul dă relief aparte partiturilor actoricești. Abisala complexitate a personajelor a fost tranșată net. Brândușa Mircea și Adrian Comaniciu sînt prezențe auxiliare denumite generic "medici psihiatri". Tudor Tăbăcaru schițează onctuozitatea unui părinte venal. Daniel Beșleagă
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
niște obiecte în sine. Încercînd a transgresa, părelnic, granițele dintre real și fantastic, rămîne de facto, în domeniul ultimului, de unde "experimentează" doar realul că pe o iluzie, ca pe o fantasma a fantasmei. Umanitatea să e fatalmente resorbită de procesul figurat, care-și are ontologia proprie. Ființă e doar fictiv tangibilă. Clamorile ei pătimașe, amintindu-l pe alocuri, pe Federico García Lorca, își au caligrafia lor aeriană, singura care contează, în acest plan al mărturisirii estete, care, cu aceeași premisa afectiva
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
mai multe valori ale pluralului (care nu pot fi determinate formal, ci doar prin distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei forme de singular
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
teritoriu sau un intreg stat într-un cîmp de luptă, în care se înfrunta opozanți interni și adversari internaționali"- , cu o extensie semantica - "a face instabil un echilibru social sau o situație politică, prin manifestarea facțiunilor opuse" - și un uz figurat - "a provoca o situație de diviziune, în special ideologică, într-un sector în sine omogen: a vrea să libanizezi școală". Verbul a libaniza (absent din DEX) e înregistrat de Florica Dimitrescu, în Dicționarul de cuvinte recente, ediția a II-a
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
a lui Andrei Bodiu ca pe o colecție de efigii premonitorii. Tentația există și e dificil de reprimat emoțional. O dovedește și cronica lui Marius Chivu, care, în „Dilema veche”, inventariază imaginile „plecării”, foarte numeroase în Firul alb (în sens figurat sau în sens propriu). Deși n-o spune în clar, criticul asociază discret cele două tipuri de referințe vagante. Între „călătoriile” celor apropiați către alte lumi și călătoriile lui Bodiu însuși, pe rute, de astă dată, terestre, există o mulțime
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
a intrat în română încărcat de conotații moderne - cărora li se adaugă permanent cele de recuzită recentă, din literatura de consum, din benzile desenate și din filmele horror. Conotațiile se activează în metafore: DEX-ul înregistrează la cuvîntul vampir sensurile figurate "asupritor" sau "criminal", care apațin însă în mod evident unei retorici desuete; utilizarea lor actuală ar fi cel mult în cheie ironică. La strigoi, sensul figurat din DEX - "epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrîn cu apucături demodate
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
a ocupat pînă nu de mult în viața socială jocul de cărți - pentru a deveni apoi chiar obiect de investigație semiotică și de istorie culturală - e dovedit și de marele număr de cuvinte și expresii care au intrat, cu întrebuințări figurate, în uzul curent (familiar sau chiar standard) al limbii. Pentru română, lexicul jocului e semnificativ nu numai prin analogiile semantice produse - adesea evoluțiile s-au petrecut în alte limbi, cuvintele fiind preluate împreună cu sensurile lor figurate - ci și prin straturile
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
au intrat, cu întrebuințări figurate, în uzul curent (familiar sau chiar standard) al limbii. Pentru română, lexicul jocului e semnificativ nu numai prin analogiile semantice produse - adesea evoluțiile s-au petrecut în alte limbi, cuvintele fiind preluate împreună cu sensurile lor figurate - ci și prin straturile influențelor culturale pe care le reflectă. Cuvîntul pocher, de pildă, are o etimologie multiplă, dar pare să fi pătruns mai întîi în română - așa cum arată și Dicționarul academic (DLR) - printr-un intermediar neogrecesc. împrumuturi pasagere mai
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
intrare în lumea românească a unora din jocuri) au ieșit între timp din uz, păstrîndu-se în memoria culturală grație unor atestări literare; un exemplu e grecismul a exoflisi "a defosa; a renunța la cărțile considerate inutile" - folosit și cu sensul figurat "a se debarasa de..." de personajele lui Caragiale, în D-ale carnavalului (Mița: "Bate-mi în ușe cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel..."; Iordache: "îl exoflisesc acuma, să vezi..."). Sursa directă a unei bune părți din "terminologia de specialitate" modernă
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
mai clare ilustrări ale acestui model le oferă în română, ca și în alte limbi, cuvîntul atu (din fr. atout), cu sensul de element care "oferă un avantaj sau o șansă în plus". Netransparentă, deci cunoscută doar specialiștilor, e evoluția figurată a turcismului coz, care a circulat inițial cu sensul de origine - "atu", păstrîndu-se azi doar în limbajul basmelor, ca determinant de tip adverbial pentru adjective care descriu calități estetice ("frumoasă coz"). într-un moment mai favorabil jocurilor pe calculator, unele
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
substantivul miză (din fr. mise): se vorbește de miza unui spectacol, a unui volum, a unui proiect cultural, a unei acțiuni politice etc.; cel puțin la fel de folosit e și verbul corespunzător, a miza pe (ceva sau cineva). în vreme ce puternicele sensuri figurate ale verbului a miza sînt înregistrate de dicționarele uzuale, se poate observa o anume încetineală în acceptarea verbului a plusa, deși acesta e foarte frecvent în limbajul colocvial și în stilul jurnalistic contemporan: "Un alt sector, care nu se lăsa
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
1873), ele se întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a causá unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu ochii, a fasciná, a fermecá cu ochii", apare și sensul figurat al construcției reflexive: a se deocla - "a se face mai reu, a se abbate din callea binelui și a appuca callea reului". Modificarea de sens s-a produs probabil pe baza ideii de ieșire din normalitate, de degradare morală; e
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
pentru că păstrează legătura cu actul magic al deochiului și menține deci, măcar ca potențialitate și sugestie, ideea lipsei de responsabilitate, deocheat este mai curînd eufemistic; termen familiar, cu sens negativ, dar lipsit de conotațiile agravante ale lui deșuchiat. Sensul său figurat (în DEX 1996: "indecent, necuviincios", "cu reputație proastă, compromis", "exagerat") rămîne de altfel destul de general ca să permită și alte asocieri. Cuvîntul apare astfel în contexte mai larg morale, juridice, politice, estetice: în titlul cărții Martei Petreu despre Cioran - Un trecut
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
1873), ele se întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a causá unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu ochii, a fasciná, a fermecá cu ochii", apare și sensul figurat al construcției reflexive: a se deocla - "a se face mai reu, a se abbate din callea binelui și a appuca callea reului". Modificarea de sens s-a produs probabil pe baza ideii de ieșire din normalitate, de degradare morală; e
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
pentru că păstrează legătura cu actul magic al deochiului și menține deci, măcar ca potențialitate și sugestie, ideea lipsei de responsabilitate, deocheat este mai curînd eufemistic; termen familiar, cu sens negativ, dar lipsit de conotațiile agravante ale lui deșuchiat. Sensul său figurat (în DEX 1996: "indecent, necuviincios", "cu reputație proastă, compromis", "exagerat") rămîne de altfel destul de general ca să permită și alte asocieri. Cuvîntul apare astfel în contexte mai larg morale, juridice, politice, estetice: în titlul cărții Martei Petreu despre Cioran - Un trecut
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
satisfacție, a se da în spectacol), se adaugă mereu alte expresii colocvial-argotice, dintre care unele urmează tiparele predefinite, iar altele impun chiar modele de construcție noi. Numeroase expresii pornesc de la structuri obișnuite ale verbului, în care introduc elemente noi, adesea figurate: așa sînt cele care desemnează acțiunea de a produce o rană, o pierdere, o pagubă (a da buzunar, a da cep, a da gaură, a da țeapă etc.), sau cele care indică metonimic un act prin instrumentul utilizat: a da
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
dînsul à propos de români, "fiii zvelți și dinamici ai Sudului, cu fețele lor smede și cu ochi negri strălucitori", a căror mîndrie și demnitate "naturală", "atîta vreme cît sînt treji" (ca antonim al beției alcoolice, dar și în sensul figurat al lucidității, al rațiunii în general) o elogiază; "aici - la serbarea din octombrie 1875, deși Franzos are în vedere, probabil, Cernăuții și Bucovina în general, în contrast cu alte provincii habsburgice, deja măcinate de luptele naționale - încă mai sînt". Oricum, constelația mărcilor
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
ei, câteva reviste au devenit ele însele luminoase. Nu fuseseră înainte. Dacă citim presa culturală a ultimelor luni ca pe un text continuu și suntem atenți la acele lucruri mărunte interpretabile, care trădează gândirea indirectă (imaginile alternative create prin sensurile figurate, deschidere polisemică sau omonimii, selecția unei anumite clase de tablouri sau de personaje, frecvența unor termeni, notațiile secundare, reflecții și reverii în afara subiectului sau cine știe ce alte alunecări de condei), vom recunoaște o schemă ascensională care tinde să revertebreze peisajul literar
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
la Ťleul greuť, mai Ťușorť cu patru zerouri" (siveco.ro.), "prețuri ușoare în lei grei " (Curierul Național ); "vom avea lei Ťgreiť, dar și buzunare Ťușoareť" (crisana.ro). Mai puțin fericite sînt combinațiile imagistice în care gazetarii vor să utilizeze potențialul figurat al omonimiei dintre leul-monedă și leul-animal: "un leu cu Ťo coamăť de euro, alături de cel pe care îl știm, mai slăbănog" (Libertatea); "de ieri, leul greu a fost scos la plimbare prin piețe" (Jurnalul Național ); "leul greu a apărut în
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
cu ușurință". Definițiile de dicționar românești urmează în genere modelul francezei, limba din care de altfel am și împrumutat adjectivul prolific. În Le Trésor de la langue française, sensurile de bază rămîn cele tradiționale, fiind acceptat (cu eticheta "familiar") și sensul figurat "extrem de fecund (în opere artistice)". De fapt, la originea termenului stă latinismul cult prolificus, format de la proles ("progenitură, descendenți"); intrat în limbile romanice, dar și în engleză (în care forma prolific trimite direct la latina medievală). Sensul "care produce multe
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
La prima vedere e ciudat ca o replică atît de lungă și nefirească să devină clișeu lingvistic și formulă la modă. De fapt, ea se grefează pe tipare deja existente: alături de exclamații familiare (ei, aș!, sanchi! aiurea!) și de expresii figurate argotice (las-o jos că măcăne! ), poate fi amintită formula ironică "uite-așa o barbă-avea, și-uite-așa și-o pieptăna", în care apar imperfectul narativ și tonul de basm. Enunțul publicitar a intrat în acest tipar, căruia i-a adăugat exotismul
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
specific Moldovei, dar de fapt intrat de mai multă vreme, prin literatură, în limba comună) provine în română din germanul hacken. Acesta e legat direct - prin origine comună, formă și sens - de englezescul to hack, verbul care a dezvoltat sensul figurat și colocvial din informatică.
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
o schimbare de regim, totala divergență a evaluărilor. înainte de a fi considerat necinstit și de rea-credință, cazuistul păcătuia doar prin exces de subtilitate. în lucrări lexicografice contemporane din alte limbi, definițiile sînt fundamental descriptive și informative, uneori înregistrînd și folosiri figurate ușor ironice - fără a ajunge însă la condamnarea fără replică din DEX. Cum e de așteptat, în țările cu tradiție catolică sensurile cuvintelor respective sunt predominant pozitive; italienescul casistica e definit într-un dicționar recent (De Mauro 2000) ca "parte
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
nu ar fi putut s-o spună în cuvinte nevinovățele și căldicele, pentru că am fi adormit cu toții după primele trei propoziții. Cât despre cuvinte precum “cretin”, “oligofren”, “handicapat”, ele au căpătat de multă vreme, pe lângă sensul principal, și un sens figurat, pe care, ca vorbitori cu drepturi depline ai limbii române, avem voie să îl folosim. Vă dau, la întâmplare, câteva capturi din DEX-ul online: În același timp, cu sensul propriu, aceste cuvinte sunt folosite rar spre deloc, fiind preferate
Desființăm glumele sau ne relaxăm? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20222_a_21547]