54,757 matches
-
sînt la fel de grele, de mocirloase și pîntecoase fără nici un hotar la nici unul din punctele cardinale, tăcerea ce desparte cuvintele se duce pe apa sîmbetei cum buștenii putrezi la vale pe rîul mîlos, cuvintele pornesc de-a dreptul din organicitatea întregii ființe, într-un balet al relațiilor primare între soma, anima și animus: ,primul cuvînt îl gîndise lobul plămînului stîng/ pe-al doilea omoplatul vecin prin partea lui de dedesubt/ invizibilă irisului privitor din afară/ pe-al treilea îl adăugase ficatul într-
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
astăzi să distingem între un Heidegger I și un Heidegger II. Nu vom discuta în ce constă această turnură, ci mă voi mărgini să subliniez ce sens are ea pentru subiectul dezbaterii noastre. În prima sa perioadă, cea a lui Ființă și timp (1927)1, Heidegger asumă o linie strict filozofică, principalii săi interlocutori fiind Platon, Aristotel, Kant și Husserl, iar aici referințele literare sunt minime. Cea mai importantă este fabula grijii (Cura), pe care Heidegger o citește în urma lui Goethe
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
2. Heidegger introduce acest mit în discursul sau filozofic ca o mărturie pre-ontologică cu o anumită valoare demonstrativă, spunând că în această mărturie omul se exprimă asupra lui însuși în mod originar, fără a fi bruiat de prejudecăți teoretice curente (Ființă și timp, p. 226). Faptul că Dasein-ul este în mod fundamental grijă este ilustrat, atestat, certificat de o astfel de mărturie literară, o fabulă, care vorbește despre alcătuirea omului și despre ființa sa. Semnificativă este apoi referința (e drept, doar
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
fără a fi bruiat de prejudecăți teoretice curente (Ființă și timp, p. 226). Faptul că Dasein-ul este în mod fundamental grijă este ilustrat, atestat, certificat de o astfel de mărturie literară, o fabulă, care vorbește despre alcătuirea omului și despre ființa sa. Semnificativă este apoi referința (e drept, doar într-o notă de subsol), la nuvela lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici. Tolstoi este luat ca martor pentru ilustrarea modului în care este zdruncinată maniera neautentică a lui ,se moare" (Ființă
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
ființa sa. Semnificativă este apoi referința (e drept, doar într-o notă de subsol), la nuvela lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici. Tolstoi este luat ca martor pentru ilustrarea modului în care este zdruncinată maniera neautentică a lui ,se moare" (Ființă și timp, p. 338, n. 12). Pe scurt, rolul literaturii pentru demersul ontologic este unul pur ilustrativ, atestator, confirmator. În orice caz, chiar dacă aceste ilustrări literare au o certă importanță, literatura rămâne pentru filozofia lui Heidegger din acești ani destul de
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
de sens ce trebuie exploatat și scos la lumină. Ce relevanță are însă un basm pentru filosofie? Dacă al doilea Heidegger, prin dialogul său cu Hölderlin, putea vedea în poet o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al ființei omului, raportarea lui Noica la ,basme" nu poate avea același prestigiu al solemnității. Totuși, după Noica, basmul are o valoare filozofică intrinsecă. Iată ce spune el: Poate că basmul are, ca nici o altă formă de creație artistică, o semnificație ontologică
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
al solemnității. Totuși, după Noica, basmul are o valoare filozofică intrinsecă. Iată ce spune el: Poate că basmul are, ca nici o altă formă de creație artistică, o semnificație ontologică prin el însuși. El reprezintă încercarea artistic organizată de a descrie ființa, de vreme ce o invocă la diverse niveluri de realitate și irealitate. ș...ț Basmul ș...ț vorbește despre ceea ce este și ar fi să fie, despre ce a fost și n-a fost să fie, despre acel ce va fi fiind
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
similară celei heideggeriene: așa cum fabula grijii era chemată să ilustreze construcția ontologică heideggeriană, tot așa și cele două piese literare discutate de Noica sunt chemate să ilustreze modelul ontologic IDG: individual - determinații - general. Acest model ontologic arată în ce constă ființa împlinită și care sunt posibilele sale eșecuri: nu se ajunge la ființă deplină decât dacă un individual există întru un general și dacă această existență întru se configurează printr-o serie de determinații concrete, care leagă individualul de general, care
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
heideggeriană, tot așa și cele două piese literare discutate de Noica sunt chemate să ilustreze modelul ontologic IDG: individual - determinații - general. Acest model ontologic arată în ce constă ființa împlinită și care sunt posibilele sale eșecuri: nu se ajunge la ființă deplină decât dacă un individual există întru un general și dacă această existență întru se configurează printr-o serie de determinații concrete, care leagă individualul de general, care-i înlănțuie într-o co-apartenență esențială. Prin aceste ilustrări literare, nu este
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
determinațiile ce îi sunt în putință; o natură individuală ș...ț o întâmpină cu determinațiile ei, cu chemarea și dăruirea de sine -, dar determinațiile lor nu se întâlnesc și modelul ontologic nu se împlinește. Sau, în termenii modulațiilor românești ale ființei: un ŤVa fi fiindť, în legănarea sa din lumea generalului și un ŤAr fi să fieť, în legănarea sa din lumea individualului, își întind mâna - dar mâinile lor nu se prind" (Sentimentul românesc..., p. 93). Noica adaugă: ,Lumea necesității și
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
fără bătrânețe vine să ilustreze reușita modelului ontologic (Sentimentul românesc..., pp. 103-133). Căci Făt-Frumos este individualul care vrea cu tot dinadinsul să iasă din ordinea devenirii întru devenire (împărăția tatălui său) și să intre în ordinea superioară a devenirii întru ființă. Este vorba de o ordine superioară, de un general întru care el - individualul - s-a născut și care i-a fost făgăduit la naștere (tinerețea fără bătrânețe). Alexandru Dragomir și interpretarea platoniciană a Scrisorii pierdute Ajungem acum la Dragomir 6
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
arată titlul. Desigur, el va folosi în discuția sa o serie de concepte de sorginte platoniciană, anume raportul dintre paradigmă și copie, concretizat ca raport dintre centru și provincie, ca raport dintre pur și amestecat, dintre real și simulacru, dintre ființă și devenire, dintre suflet și corp. Dar folosirea unor astfel de concepte platoniciene nu duce neapărat la o interpretare care să fie ea însăși, în esența ei, platoniciană. În plus, găsim de-a lungul lecturii o serie de teme care
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
consistent și coerent. Imaginea și sensul lumii sunt sparte, dar reflexia lor pe suprafața de lac otrăvit a plachetei de versuri este mai unitară și, implicit, mai greu suportabilă. E ca și cum un monstru s-ar întrupa din apele întunecate ale ființei și ar avansa, într-un balet oribil, până la deplina ocupare a spațiului nostru lăuntric: ,pești răpitori de-a lungul și de-a latul sângelui meu/ și păsări mici țopăind peste oasele mele/ și eu cu cleme de carne înțepenindu-le
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
o poezie delicat-confesivă, parcelată pe momente distincte, cu o structură de jurnal. Deși termenul structură e oarecum inadecvat acestei materii de frăgezimi ce se transcriu ca atare, fără grija unei osaturi, a unui tipar ce i-ar stînjeni fluiditatea, evanescența. Ființa respiră neconstrînsă de nimic, supusă doar clipei, incantației tranzitoriului: ,bucuria de-o clipă/ fu gata să mă doboare// sunet lin și lumină/ filtrîndu-se printre frunzare/ de tei înflorit// miros de pace divină/ și fior dinspre plus infinit" (bucuria de-o
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
în copac, însă se-adună în jurul tău numai pădure" (XXI). Are loc o suprapunere a subiectului cu obiectul, a interiorității cu exterioritatea. Dar nu la modul conceptual, printr-o ,filosofie" a raportului în chestiune, ci organic, printr-o sudură a ființei cu materialitățile care-și semnalizează misterul fără a ieși din cercul prezenței lor. Apare astfel o poezie ce oferă imagini ,obiectivate", plăsmuite parcă fără voia și deplina înțelegere a autorului, precum un vis care nu se îndură a cristaliza în
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
Ťcasăť au dispărut. Pot să mă întorc, să-mi văd prietenii, nu și să mă regăsesc pe mine cea din copilărie sau adolescență care se reflecta în privirile celor azi trecuți în neființă. De această Ťtrecereť suferă de fapt și ființa mea: se tot împuținează cu fiecare dintre cei ce ne tot mor jur-împrejur" (p. 58) Față de precedente volume ale Jurnalului Monicăi Lovinescu, cel ținut în anii 1996-1997 conține două zone care captează în mod special atenția autoarei: demersurile pentru recuperarea
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
Constantin Țoiu Nu numai șinele de cale ferată se îndoaie pe caniculă, ci și caracterele oamenilor, politici mai ales, în febra măririi. Ființe expuse intemperiilor sunt și dumnealor. Să-i înțelegem... 22 iunie - toiul verii - ce este? în ce zodie pică?... Taur, nu. Fecioară, nu. Ce mai avem... Gemeni, parcă?... ăștia mai ales se îndoaie, de unde respectivii Castor și Polux. Feminitate, deci, atracții
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
devin semnificative, acelea, cu alte cuvinte, care participă la metamorfoza unui fapt de viață, efemer prin urmare, într-o permanență, aceea a artei. Aceasta și este de fapt esența luptei cu sine a pictorului, a artistului, și poate a oricărei ființe: dizolvarea propriului eu, a eului detestabil, adică a ceea ce credem despre noi înșine și ne opune astfel eului celorlalți, în favoarea a ceea ce suntem cu adevărat. Le moi est haďssable", spune Pascal, citat de Octavian Paler. Este o constatare filozofică majoră
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
ele reprezintă un pericol pentru statele vecine și contribuie la deteriorarea securității regionale. Premisele create de către statele eșuate conduc la crearea condițiilor pentru abuzul de putere, incitare la intoleranță etnică, suprimarea democrației, violarea drepurilor și libertăților umane, corupție, trafic de ființe umane și arme. Sub acest aspect, statele eșuate reprezintă adesea baze pentru rețelele teroriste și grupurilor extremiste, pentru crimă organizată și surse de emigrație ilegală 29. Conflictele locale reprezintă un risc major atât asupra stabilității regionale proxime, cât și asupra
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
corupția sistemică, structurile politice și economia nefuncționala a anumitor regiuni, contracțiile sociale și problemele etnice și religioase nerezolvate ale minorităților. Acestea creează condițiile apariției următoarelor riscuri: apariția unor forme variate de terorism și criminalitate organizată, traficul de droguri, armament și ființe umane. Spațiul Comunității Statelor Independente este analizat funcție de importanță componenței acestuia, strategia de securitate acordând interes Ucrainei, Rusiei și spațiului caucazian, precum și statelor din Asia Centrală. Principalele riscuri relevate sunt reprezentate de terorism, criminalitate organizată, destabilizarea regională datorită unor regimuri autocrate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
criminalității este reliefata ca factor de risc important. Sub acest aspect se detaliază criminalitatea organizată transfrontalieră că risc direct asupra cetățenilor și fundamentului democratic al securității. Această cuprinde infracțiuni economice, producerea și traficul ilicit de droguri, exploatarea și traficul de ființe umane, contrabanda, contrafacerea și punerea în circulație de monedă falsă, spălarea de bani și activități asociate crimei cibernetice. Impactul distructiv al crimei informatice asupra sistemelor individuale și rețelelor informatice poate produce o criză majoră prin perturbarea sau paralizarea funcționarii sistemelor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
brut, instinctual, egoist - intelectul gândește 11. Intelectul kantian se prezintă deci că o expresie a omogenității și coerentei experienței individuale, a subiectului. Limitele sale sunt astfel precis trasate, aplicându-se strict lumii fenomenale, adică lumii la care avem acces ca ființe condiționate de propriile noastre intuiții. Astfel, nu putem cunoaște lucrurile și realitatea care le conține decât prin intermediul senzațiilor (intuiții empirice) și a intuițiilor pure apriorice (spațiu și timp); accesul nostru la lumea înconjurătoare este condiționat și totodată limitat de către acestea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
contopirea celor două în procesul autoconstituirii spiritului 35. Gândirea este realitate și este poziționata în miezul lucrurilor, nu în afara lucrurilor, proiectându-le pe un traseu emancipator. Intelectul nu reușește însă să observe decât aparentă, superficialul, exteriorul, coaja lucrurilor, nu estența, ființa în sine și pentru sine, umanitatea care își devine sieși scop și care înaintează permanent, chiar dacă încet și cu reculuri, pe calea rațiunii. Intelectul este deci finitul, particularul, limitativul, negativul. Iar "Cine este împotmolit într-o particularitate nu vede în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
așa cum urmează să vedem, o succesiune de momente contradictorii care nu au sens și realitate neapărat în prezent, cât mai degrabă în viitor, ca posibilitate realizată, dezvoltată de acesta în Fenomenologia Spiritului și constând în nevoia de recunoaștere a fiecărei ființe umane, nevoie care nu se poate împlini decât în societate prin eliberarea atât a stăpânului, a cărui recunoaștere oferită de către sclav nu era una a egalului sau, nefiind astfel valabilă, cât și a sclavului, care nu avea cum să fie
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
întâi, conceptul spiritului, spiritul ființând în sine, si de abia mai apoi spiritul în sine și pentru sine, nivel al existenței în care realul și conceptul au fost reconciliate, suprimate și puse într-o sinteză nouă, superioară. Conceptul este rezultatul ființei luată că esența 59: "Esență e prima negație a ființei, care, prin această, a devenit aparentă; conceptul este a doua negație sau negarea acestei negații; el este dei ființă restabilită, dar că infinită mijlocire și negativitate în sine însăși a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]