1,559 matches
-
primordiale, care, corespunzînd unui scenariu religios-mitic, conține și un impuls contrar, reparatoriu, o nostalgie a ceea ce s-a pierdut. Astfel că poetul modern e adesea un homo duplex, care, pe de o parte, ilustrează fărîmițarea, împrăștierea, degradarea tuturor lucrurilor ce ființează în toate registrele spațiului și ale timpului, iar pe de alta dă glas năzuinței de reversibilitate, de restaurare a arhetipului paradiziac. Un astfel de bard este și Gellu Dorian. Operînd cu „firimiturile dezastrului”, care pot fi elemente ale ființei trupești
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Eminescu. Mariano Baffi apreciază În mod deosebit culegerea lirica semnată de prof. Umberto Cianciolo, apărută la Modena, În 1941. Deschid o paranteză și de această dată. Și aici, la Cluj, sunt emoționante amintirile despre Cenaclul literar de la Sibiu, care a ființat În perioada interbelică, din care făcea parte și poeta clujeana Eta Boeriu. Această grupare artistică În mod miraculos a rezistat chiar În vremea Întunecată a celui de-al doilea război mondial. Ea fost interzisă după sovietizarea României, În urma interzicerii partidelor
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
el, pornit În căutarea „mitologiei”, conjuga patetismul impersonal cu senzualismul topit Într-o incantație romantică, urcînd spre suferință hiperbolizata. Această jelanie trubaduresca, intelectualizata, captînd Însă o „sfîșiere ancestrala”, de o cantabilitate „dura” (observa, cîndva, Gh. Grigurcu) devine un veritabil erotikon, ființa barbara conștientizînd soarta corpului pieritor. Îmbrăcat, așadar, „În plînsoare”, poetul, asumîndusi riscul monotoniei, purcede la un ritual de exorcizare a răului, convins că sentința s-a dat. Pe un ton elegiacdramatic, scenariul liric Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
de la capătul nopții găsesc în pantofi zațul unei substanțe civile numite ovidiu. Ludovic al XIV-lea Ah moaște și ah majestate ros vă e tronul de ereditate V-am văzut alaiul medieval pe Sena Dumnezeu și Mecena îndestulaseră a voastră ființă Sire iluminarea vi se trage de la lingușire. Floare de măr Goală ca Suzana în baie floarea de măr pășește prin cenușa imperiului Râsul tău se varsă ca apa într-o scară de pahare Acum ar fi să fie o plimbare
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
Sau Cine este Dumnezeu? Domnul i se descoperă lui Moise, și prin el și nouă, spunând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieș., 3, 14), cu alte cuvinte Ființa, Viața, Existența. Este Ființa a tot ceea ce este, Viața a tot ceea ce ființează, prin natura Sa e principiul care generează întreaga creație, Lumina și Iubirea absolute și veșnice. Simpla cunoaștere rațională a lui Dumnezeu înseamnă cel mult o cunoaștere despre Dumnezeu, nu a lui Dumnezeu. Într-adevăr, cuviincios lucru este a recunoaște că
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
nu au o intenționalitate clară de construcție, necum o idee forță în sfera conținutului. Atari înfiripări sunt frecvent puse în „cârca” acestui postmodernism. Deasemenea, constatăm abolirea criteriilor de edificare și de evaluare. Practic se deduce - implicit, explicit - că tot ce ființează pe piață e obiect estetic. Nu se apelează la modele de estimare. Nu se agreează scări, nici grile axiologice. Nu interesează dacă rezultatul place. Nu interesează reacția publicului, a criticii, ori sunt neglijabile. Aruncarea „peste bord” atât a așa zisului
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
mijloacele specifice de expresie de care dispune pentru a fi din nou deduse de către spectator. Urmărind parcursul variabilelor vom reuși să înțelegem mai bine acest gen de spectacol și îi vom sesiza mai ușor particularitățile. Datorită existenței variabilelor, fiecare operă ființează în memoria colectivă ca o entitate aflată într-o permanentă dezvoltare, acumulând cu fiecare montare nuanțe și fațete din cele mai diverse, uneori chiar contradictorii. Astfel, bogăția operei nu constă în vastitatea repertoriului, ci în diversitatea variantelor interpretative, ca rezultat
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
istorie. În această scoatere din Întunericul necuvântului și al memoriei, rolul celui care povestește este acela de a se mântui printr-un alt fel de sacrificiu. Este vorba despre hotărârea de a rămâne doar o voce, despre sacrificiul de a ființa În măsura În care reușește să se piardă pe sine În ceilalți: ”Eu sunt mai ales ceea ce n-am putut Împlini. Cea mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi Înnodat la un capăt, e viața netrăită. Sunt
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
istorie. În această scoatere din Întunericul necuvântului și al memoriei, rolul celui care povestește este acela de a se mântui printr-un alt fel de sacrificiu. Este vorba despre hotărârea de a rămâne doar o voce, despre sacrificiul de a ființa În măsura În care reușește să se piardă pe sine În ceilalți: ”Eu sunt mai ales ceea ce n-am putut Împlini. Cea mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi Înnodat la un capăt, e viața netrăită. Sunt
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Lapte și miere de JEAN MATTERN Definit la răscrucea dintre istoriile personale și istoria mare, omul nu aparține În Întregime lui Însuși la fel cum nu poate fi pe deplin absorbit de contextul În care se află. El ființează astfel fie sub semnul unei calme Împăcări Între trecut și prezent, Între sine și ceilalți, fie sub semnul unui proces antagonic care Îi face imposibilă apartenența la un popor, o colectivitate, o familie, obligându-l să construiască un echilibru fragil
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
Zamfir, Guilelm Șorban, Nelu Danielescu, Vespasian Vasilescu, Aurel Maxiny sînt doar cîțiva dintre compozitorii readuși în memoria afectivă a publicului prin creațiile lor inspirate într-un concert cu adevărat excepțional găzduit de eleganta sală a teatrului din Deva (unde cîndva ființa teatrul de revistă, din păcate azi instituția la care au cîntat Ovidiu Komornyik, Irina Soroiu, Florin Mureșan fiind doar o amintire...). Este, practic, un festival național al romanței, ajuns la ediția a III-a și inițiat de cunoscuta interpretă Mariana
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93945_a_95237]
-
versuri, 1848-1948, era dedicată centenarului mișcării pașoptiste: Azi torța revoluției sclipește ca un soare Și nu mai zace-n praful pe cronici așternut. Cei ce clădesc prezentul aflat-au în trecut Un far drept călăuză spre țărmuri viitoare! La Piatra Neamț ființa un cerc literar, care a editat, începînd din 1947, cîteva Caiete de poezie: nr. 1 " Reconstrucția în versuri; nr. 2 " Revoluția în versuri; nr. 3 " Orașul; nr. 4 " 1848. "Inițiativa grupului de la Piatra Neamț " scrie Contemporanul (nr. 74, 1948) " e mai
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
cît să umplă o masă și-am lansat gîndurilor negre invitația să se-mprăștie cu căni de vin în mînă deasupra orașului - n-am mai văzut un cer atît de frumos înstelat și niciodată n-am simțit mai adîncă reîntemeindu-mi ființa legea morală Biblioteca Astra Statutile de bronz aliniate pe aleea transversală a parcului privesc jucătorii de șah înghesuiți la mesele de piatră din zori în noapte ziarele strecoară vagi neliniști și jucătorii palizi se ridică în croncănit de ciori - în spatele
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
afirmă tinde spre toate acestea dar nu le conține. Pasul umilinței este golgota. Domnia sa are senzația că este în vârf, dar în realitate se află la bază. Căci drumul Golgotei se deschide doar spre cel care își dorește cu toata ființă să îl parcurgă, nu spre cel care are doar o idee despre asta. Dacă ar avea curaj, ar trebui să o lase pe Tânți roz să o schimbe și să îi aducă în suflet ceea ce nu are. Actrița oana Pellea
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
Teatru }ăndărică, până când a dispărut cu totul, înlocuită de noile clădiri dintre străzile Edgar Quinet și fosta stradă Regală. în 1930, Sala Liedertafel împlinea frumoasa vârstă - parcă așa i se spune, nu? - de 78 de ani. Căci, ca fundație, ea ființa încă din septembrie 1852 când, la inițiativa profesorului transilvănean Friedrich Walter, circa douăzeci de iubitori de muzică din mai multe colțuri ale Germaniei (încă divizată, sfâșiată într-o mulțime de stătulețe), Austriei și Transilvaniei și-au dat întâlnire la București
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
putut așa ceva? Pe ce lume viețuia extraordinarul poet? Aidoma marilor voyants la care visa Rimbaud, Mazilescu avea ochii morți pentru lumea înconjurătoare (oricare ar fi fost ea, și cu atât mai mult pentru cea în care-i fusese dat să ființeze). Firește, el a plătit aceasta excluzându-se din cele mai modeste și mai legitime ambiții sociale. Viața lui de ins în margine (păstrându-se, totuși, între limitele largi ale decenței: căci avea o slujbă, o locuință, scria și traducea cărți
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
imaginea/ pe care-o puteam vedea intermitent/ la lumina flăcărilor/ ce-mi treceau prin sânge/ când te căutam.” Referirea la primordial presupune convingere, iar asumarea în sine fiind urmare a unei arderi deja proprii. Ceea ce se desprinde în evidență este ființa în sine, lăuntrică, acel ego care are un auto-dramatism poate predefinit/sortit, dar din care nu este nicidecum exclusă pluralitatea în favoarea mai greu de înțeles aceea a singularității care fin sau mai greu poate da drept în însingurare... Căutarea realului
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
publicat în Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015. plutim în luntri pe apa tulbure a vieții spre destinații necunoscute cuvintele țin de sete de foame uneori le rostim în versuri ne balansăm când înainte când înapoi uța uța așa ființăm zi de zi aici pe Pamant începem o mulțime de lucruri pe care nu le ducem la capăt ne balansm când înlăuntru când în afara noastră uța uța lăsăm uși deschise spre suflet nimeni nu intră pe ele de ce adunăm atîtea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
și un pumn de țărână în gură (Dorina Stoica 10 mai 2015) ... Citește mai mult plutim în luntripe apa tulbure a viețiispre destinații necunoscute cuvintele țin de sete de foameuneori le rostim în versurine balansăm când înaintecând înapoi uța uțaașa ființăm zi de ziaici pe Pamantîncepem o mulțime de lucruripe care nu le ducem la capătne balansm când înlăuntrucând în afara noastră uța uțalăsăm uși deschise spre sufletnimeni nu intră pe elede ce adunăm atîtea lucruriși atîta urănu vom lua nimic cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
ființati-vă nu sunt decât niște ipocriți care vor astfel să ajungă În centrul atenției. Dar ei Își schingiuiesc corpul și Își bat joc de umanitatea lor. Singura cale este fericirea, singurul țel suprem trebuie să fie aceasta. Doar astfel vom ființa ca oameni autentici. Înainte să condamnați, Încercați, Înainte să vă dedicați unei căii a ascezei, descoperiți fericirea. Îmbătațivă cu fericirea clipei și veți descoperi imediat după aceea că este aproape imposibil să renunțați la ea. Doar când veți trăi acele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cazon. Poate și o anume omogenitate asigurată de prezența exclusivă a corzilor m-a făcut să simt această formație ca pe o blană fină și moale ce ține deopotrivă de cald și de fason. Poate și presiunea unei tradiții, orchestra ființând încă de la 1848, m-a convins că norma, consecvența și continuitatea învârt roata ce electrizează orice interpretare sonoră. Ca Serenada op. 22 de Dvorak, ale cărei secțiuni au fost diferențiat personalizate și individualizate într-o manieră convenabil-romantică, fără adaosuri ori
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
de mine ca de-o pâine Ridică-mi fruntea, Munte învață-mă să cânt Prin dezvățarea morții ce-acum lucrează-n mine. Să nu îl doară golul edenului purtat Renaște-ne din tine, Iubire născătoare ... Eu nu mă joc ci ființă -i preludica splendoare Râzând la vamă morții sub Textul Înstelat ! Memoria opturată? Acum vreo 25 de ani... Motto: Orb să fii să nu vezi destinul major al culturii române. [Interviu cu Paul Anghel]. Scânteia tineretului, organ al pecereului. “Laudă vrednicilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de mine ca de-o pâine Ridică-mi fruntea, Munte învață-mă să cânt Prin dezvățarea morții ce-acum lucrează-n mine. Să nu îl doară golul edenului purtat Renaște-ne din tine, Iubire născătoare ... Eu nu mă joc ci ființă -i preludica splendoare Râzând la vamă morții sub Textul Înstelat ! Memoria opturată? Acum vreo 25 de ani... Motto: Orb să fii să nu vezi destinul major al culturii române. [Interviu cu Paul Anghel]. Scânteia tineretului, organ al pecereului. “Laudă vrednicilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în pântece decât total format: „și înainte de a ieși tu din pântece, te-am sanctificat”. Și corpul este până aici mort? În nici un caz; căci „Dumnezeu este al celor vii, nu al celor morți”. Cum a fost conceput omul ca ființă? I s-a insuflat oare în același timp și substanța corpului și cea a sufletului, sau una a precedat celeilalte? Răspundem că amândouă în același timp sunt concepute, formate și desăvârșite, precum sunt și date la iveală, și că nu
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
la catedră, ci rămăsese tot timpul în picioare, aproape nemișcat, în apropierea ușii. Nici o altă lecție de matematică nu mi-a rămas mai vie în memorie decît cea despre ecuația exponențială. Profesorul era totodată animatorul cenaclului literar din Piatra Neamț, care ființa, din 1947, sub denumirea "Slova nouă". Grupul de scriitori care a vizitat orașul în primăvara lui 1950 îi mai cuprindea, alături de Maria Banuș și Nina Cassian, pe Radu Boureanu, Ury Benador și George Nestor. Fanfara care îi întîmpinase la gară
Et in fanfara ego! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/10077_a_11402]