111 matches
-
profesor asociat la Geneva și Fribourg. În această perioadă, ca și în cea a cursurilor doctorale, a participat la numeroase întruniri ecumenice, printre care se numără: al treilea Congres Ortodox al Europei Occidentale de la Amiens, lângă Paris (1977), Colocviul despre Filioque de la Klingenthal Franța (1978 și 1979), Conferința Studenților Creștini de la Wellesley, SUA (1979) și Conferința ecumenică de la Cambridge Boston, SUA (1979), la cele din urmă cu tema „Credința, știința, viitorul”. De asemenea, se pot aminti Reuniunea ecumenică asupra spiritualității creștine
PREAFERICITUL PĂRINTE PATRIARH DANIEL AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE – LA CEAS OMAGIAL ŞI ANIVERSAR – ÎMPLINIREA FRUMOASEI VÂRSTE DE 65 DE ANI (1951 – 2016)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2026 din 18 [Corola-blog/BlogPost/373618_a_374947]
-
căsătoriți (!). Pe de altă parte, bisericile catolicilor, ca și ale protestanților, sunt în marea lor parte goale, și nu mai au preoți care să slujească nici măcar credincioșilor care le-au mai rămas. Cu cine să faci ecumenism?! Dacă renunță la filioque, la teoriile varlaamite și la primatul papal se poate începe orice discuție cu catolicii - altfel, din toată filosofia dialogului ecumenic nu va rămâne decât o simplă diplomație. Având în vedere toate acestea, nu credem că ecumenismul mai are vreun viitor
“SĂ STĂM CU FRICĂ, SĂ STĂM CU CREDINŢĂ, SĂ LUĂM AMINTE, CU PACE A ADUCE!...” – CÂTEVA CONSIDERAŢII, ANALIZE, DISCUŢII, INDICII ŞI REFERINŢE CU PRIVIRE LA SINODUL DIN CRETA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/375213_a_376542]
-
Ortodoxă. c. „Acceptarea denumirii istorice a altor biserici și confesiuni eterodoxe”, așa cum menționează documentul Sinodului din Creta, nu înseamnă și acceptarea erorilor doctrinare sau eclesiologice ale acestora. Învățăturile și practicile greșite ale eterodocșilor (ex.: o singură fire în Iisus Hristos, Filioque, primatul papal, hirotonia femeilor și altele) sunt erezii și le consider ca atare. d. Relațiile ortodocșilor cu eterodocșii pot avea loc numai pe baza convingerii că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, iar comunitățile și confesiunile eterodoxe
“SĂ STĂM CU FRICĂ, SĂ STĂM CU CREDINŢĂ, SĂ LUĂM AMINTE, CU PACE A ADUCE!...” – CÂTEVA CONSIDERAŢII, ANALIZE, DISCUŢII, INDICII ŞI REFERINŢE CU PRIVIRE LA SINODUL DIN CRETA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/375213_a_376542]
-
un român greco-catolic și unul greco-oriental e mai mare decât între acest din urmă și un muscal, un grec sau un bulgar. Lucrul sună paradox, dar e departe de a fi. Cu toate cele patru puncte, cu tot "ex patre filioque procedit", cu tot primatul recunoscut al papei, același spirit de comunitate religioasă-națională domnește la românii greco-catolici ca și la cei greco-orientali. Nu e vorbă măcar despre o biserică universală, care să coprinză omenirea întreagă înfrățită; nu e nici măcar vorba de-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
deschisă, de nu se mai putu umplea. Afară de astea, curând i se suiră împăratului în cap cererile exagerate ale Scaunului papal, căci papa Nicolae III [î]i ceru în anul 1278 nu numai recunoașterea primatului roman, ci și primirea adaosului filioque în crez, apoi învoirea ca un legat cardinal al papei să petreacă la Constantinopol, în fine ca grecii să schimbe cu totul ritul lor bisericesc pe cel latin "pentru că unitatea credinței nu sufere o deosebire a modului ei de manifestare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceștia espuseră fără încunjur aceleași cereri ale papei, pe cari le împărtășiseră deja împăratului și fură ascultați în liniște. Drept rezoluție solii primiră o scrisoare de răspuns către papă, plină de laude, în care se ocolea cu meșteșug cererea lui filioque. Totodată, după porunca împăratului, solii fură conduși prin închisori, ca să vază acolo pe adversarii uniunii puși în obezi, cari erau oameni foarte de cu vază, ba rude de ale împăratului chiar și o samă de prelați. Unii dintre aceștia li
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încă, luase asupră-și demnitatea patriarhatului. Deși căută să scuze scrierile sale în favoarea uniunii, arătând că a fost silit să le alcătuiască prin presiunea împrejurărilor timpului și prin voința nestrămutată a împăratului și deși sprijini părerea sa asupra adaosului de filioque pe tâlc logic și pe sentențe în favoru-i din Sfinții Părinți, totuși a fost învinovățit că e eretic și-a trebuit să iscălească nu numai crezul, ci și abdicarea sa de la patriarhat și depunerea darului preoției. După cererea sinodului, împăratul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poarta luării noastre aminte. În zadar medicul recrutor constată degenerarea rasei române, perceptorul sărăcia ei, învățătorul ignoranța, economistul inepția ei produsă în mod artificial - noi urmăm, ca bizantinii decăzuți, a tăia înțelesul cuvintelor în două și, cum pentru aceștia vorba filioque era pretextul de război civil și de împărecheri, tot astfel la noi vorba liberalism constituie pretextul sub care o ceată de negustori de principii monopolizează și nimicesc puterile întregei țări. [2 iulie 1882 ] [""NAȚIUNEA", PERINDÎND ACUZĂRILE... "] "Națiunea", perindând acuzările ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e reacționar, dorește reintroducerea privilegiilor, înlăturarea Constituției ș. a. m. d. Pe acest teren întîlnim o sumă de subtilități, de deosebiri cari se aseamănă cu tăiarea unui fir de păr în două și cu certele între cele două biserici pentru cuvântul filioque. Astfel se fac din țânțari armăsari, nemaivorbind de variile acuzări cari n-au absolut nici un cuvânt de existență, în care nu e nici un atom de adevăr. Englejii au recunoscut demult că logomahia prea subtilă asupra principiilor de guvernământ și de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în chip doxologic, nici dogma Calcedonului nu-i o strungă prin care, întotdeauna, gândirea noastră s-ar cuveni să treacă pentru a recunoaște chipul veșnic al lui Hristos. Dogmele sunt niște formule abstracte, niciodată mai puțin plictisitoare decât ereziile (e.g., Filioque). Pe acestea din urmă studenții sunt chemați să le dușmănească fără încetare, de parcă întrebarea la care ereticii au dat un răspuns eronat n-ar fi fost legitimă. Predată în acest fel, ortodoxia încetează să mai fie o hermeneutică personală a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau poate chiar lungile slujbe bizantine sunt oare simple excrescențe, când nu deviații de la „credința pură și simplă”? De ce să intelectualizăm arid misterul credinței vorbind, împreună cu Grigorie Teologul, despre înțelegerea ortodoxă a Treimii? De ce să acceptăm controversa pe marginea lui filioque sau a primatului papal? De ce pierdem vremea vorbind cu „patriarhii ereticilor”, cum îi numea Tertulian pe filozofi? De ce mai citim literatură sau poezie? De ce acceptăm sfidările cosmologiei sau biologiei contemporane? Pe scurt, de ce ne facem probleme? Cum de mai avem
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doi nu intrară la noi, la ortodocși, fiindcă sunt catolici, la origine, șopocăiește Fratele. De, reîncarnări de cavaleri apuseni, cruciați... No comment! i-o livrează Dan. Culturalmente, ar fi unele divergențe de credință, între ei și noi. Nu mare scofală: filioque, filiația, purgatoriul, imaculata concepțiune și infailibilitatea Papei. Mărunțișuri din acelea dogmatice! Până și-aici, in templum, tot orgoliul primează... Nu neapărat! îl contrazice Îngerul. Dumnezeu este Unul singur! Dar, fiecare muritor este nimerit să-și îndrepte atenția, spre ceea ce crede
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Andreae Lucamatei se-nvârte prin Arhipelagul Sondelor Între Patmos și Avalon, de la Muntele Alb la Mindanao, din Atlantida la Tesalonic... La Conciliul de la Niceea, Origen Își taie testiculele și le arată sângerânde părinților din Cetatea Soarelui, lui Hiram care scrâșnește filioque filioque În timp ce Constantin Își vâră unghiile rapace În orbitele goale ale lui Robert Fludd, moarte iudeilor din ghetoul din Antiohia, Dieu et mon droit, tu fluturi Beaucéant-ul pe deasupra ofiților și borboriților care borborosesc veninoși. Sunete de trâmbițe, și sosesc acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Lucamatei se-nvârte prin Arhipelagul Sondelor Între Patmos și Avalon, de la Muntele Alb la Mindanao, din Atlantida la Tesalonic... La Conciliul de la Niceea, Origen Își taie testiculele și le arată sângerânde părinților din Cetatea Soarelui, lui Hiram care scrâșnește filioque filioque În timp ce Constantin Își vâră unghiile rapace În orbitele goale ale lui Robert Fludd, moarte iudeilor din ghetoul din Antiohia, Dieu et mon droit, tu fluturi Beaucéant-ul pe deasupra ofiților și borboriților care borborosesc veninoși. Sunete de trâmbițe, și sosesc acei Chevaliers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Biserica Ortodoxă la 15 iunie în fiecare an”. I.1.1. Erorile dogmatice ale Fericitului Augustin În privința doctrinei, în învățăturile Fericitului Augustin s-au strecurat trei erori eterodoxe. Astfel, în lucrarea De Trinitate se afirmă purcederea Duhului și din Fiul (Filioque), idee reluată și de Fericitul Ieronim. Acest adaos inexact a fost introdus în crezul atanasian (și apoi în cel niceean) în Galia de Sud pentru a contracara modalismul (sabelianismul) care reînviase în Galia și Spania în secolul al-IV-lea sub forma
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
deci nu purcede de la El. Dar Fiecare are pe Duhul în Sine, deci Îl au Amândoi, trăind în Duhul, în alt fel, unitatea Lor. (n. s. 2194, p. 1160) 89 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Sfântul Maxim arată cum se înțelegea atunci Filioque de către catolici: ca distingându-se în aplicarea purcederii la relația între Duhul și Tatăl și între Duhul și Fiul. În relația dintre Duhul și Fiul expresia nu înseamnă decât identitatea de ființă și un fel de ieșire la arătare (προιέναι
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cinematografului. Miza strategică Din Orient a venit iconoclasmul. El apare în Alexandria și Antiohia, cucerește imperiul grec, dar nu atinge Occidentul, nici Roma, nici regatul franc. Marea schismă între Roma și Constantinopol nu a fost declanșată de icoană, ci de Filioque (Sfântul Duh purcede de la Tată și de la Fiu, sau prin Fiu?). Dar postúrile figurative trasau deja o linie de separație, între un Vest mai politic, agil și deci preocupat de aparență și un Est mai mistic, imobil, preocupat mai puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Viena, după integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic în 1691, de convertire a clerului ortodox la catolicism. Trocul prevedea promisiunea elevării statutului clerului unit la nivelul celorlalte confesiuni recepte, în schimbul acceptării a patru puncte ale dogmaticii catolice: recunoașterea papei; acceptarea doctrinei filioque (Purcederea Sfântului Duh și de la Fiul); admiterea existenței purgatoriului; în fine, folosirea pâinii nedospite în taina euharistiei (Constantiniu, 2011, p. 165). Afacerea a fost oficializată prin emiterea primei Diplome leopoldine privind unirea din 1699. O a doua diplomă, emisă în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Viena, după integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic în 1691, de convertire a clerului ortodox la catolicism. Trocul prevedea promisiunea elevării statutului clerului unit la nivelul celorlalte confesiuni recepte, în schimbul acceptării a patru puncte ale dogmaticii catolice: recunoașterea papei; acceptarea doctrinei filioque (Purcederea Sfântului Duh și de la Fiul); admiterea existenței purgatoriului; în fine, folosirea pâinii nedospite în taina euharistiei (Constantiniu, 2011, p. 165). Afacerea a fost oficializată prin emiterea primei Diplome leopoldine privind unirea din 1699. O a doua diplomă, emisă în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
despre geometrie, geografie precum și o interesantă autobiografie. Un alt discipol, Gheorghios Pachimeres, probabil cel mai strălucit reprezentant al generației sale, scrie multe lucrări de filosofie, niciodată tipărite, abordează și teme teologice încercând să propună o soluție de compromis în chestiunea filioque, însă interesul său principal era legat de matematică și teoria muzicii. Maximus Planudes este un alt nume al umanismului secolului al XIIIlea. Cu o formație preponderent autodidactă, a fost un fin matematician, recomandând folosirea numerelor arabe; scrie de asemenea o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
făceau mai ales din dorința de a accentua trăsăturile care distingeau spiritul răsăritean. În același timp, au fost tentați de a scrie pe tema unei posibile rezolvări a diferenței doctrinare majore care se ivise vis-a-vis de Biserica creștină apuseană, problema filioque. Nu trebuie să vedem însă pe învățații umaniști ai Renașterii Bizantine ca solidari în a susține punctele de vedere ale unei orientări doctrinare de școală. Așa cum lasă să se vadă scrierile lor, acești gânditori prezentau o puternică tendință pe care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
atât pentru a respinge demersurile gnoseologiei teologice apusene, cât și pretenția de a demonstra purcederea Duhului Sfânt de la Fiul, a latinilor, iar pe de altă parte ca respingând în genere posibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu să suspende orice controversă pe tema filioque. Era o soluție pentru unirea Bisericilor. Această atitudine a trezit însă reacțiile celor care reprezentau tradiția mistică bizantină în acea perioadă, călugării atoniți prin reprezentantul lor cel mai autorizat, Grigorie Palama. Faptul că Varlaam, cu toate încercările sale de a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
individuale. Acest mod este însoțit de neființă, care este de asemenea A w • w w 1 împărțită și penetrează peste tot . Discuțiile au fost foarte mult catalizate de încercările de a găsi o soluție a divergențelor cu latinii în chestiunea filioque. Secolul XIV este vremea unor rafinări și mai adânci a raporturilor între Persoanele Treimii cele ce sunt un singur Dumnezeu, să amintim doar distincția palamită a unei „divinități superioare” și a unei „divinități inferioare”. Se poate observa că trecerea timpului
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
repede ecoul pretențiilor hegemonice ale bisericii răsăritene și începe o ofensivă necruțătoare împotriva bisericii romane. Începe prin a șterge numele Pontifului roman din dipticile sfinte, contestă unele procedee ale bisericii romane ca: prepararea Euharistiei cu azimă dospită, celibatul preoților, dogma Filioque d e care se folosise și Foție, mai mult, el închide toate bisericile latine și mănăstirile ce existau în sfera geografică de influență a bisericii orientale, atitudine care era în deplin consens cu starea de spirit a clerului oriental și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
anul 1698, aveau dreptul să adere doar la una din cele patru confesiuni religioase. Sinodul de la Alba-Iulia, din 1697, prin Mitropolitul Atanasie Anghel, a recunoscut principiile obligatorii cerute pentru unirea cu Roma: supremația papei, existența purgatoriului, împărtășirea cu azimă și Filioque. Prin acceptarea acestor patru principii se garanta uniților, păstrarea ritualului, respectarea sărbătorilor ortodoxe, alegerea episcopilor de către Sinod (cu recunoașterea lor de către papă și împărat), egalitatea în drepturi a clerului și a credincioșilor ortodocși cu clerul și credincioșii catolici. Drepturile acestea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]