81 matches
-
adamismului, va fi având și o explicație politică. Tinerii poeți de la Cenaclul de Luni trăiau, totuși, în mijlocul anilor celor mai negri ai regimului Ceaușescu. În acest sens trebuie înțelese, măcar parțial, accesele de balbuție din versurile de mai sus sau filipicele lui Alexandru Mușina, din teribilul Budila Express.) N-aș îndrepta însă lectura exclusiv în această direcție contextuală. Dac-am făcut referire la ea, a fost numai ca să subliniez felul în care cei cinci se raportau, intim, la ideea de construcție
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
regizor neîntrecut al episoadelor dramatizate din creația sa, Dostoievski asigură, și în acest caz, un preambul realizat în cele mai grave tonuri ale contestării, capitolul premergător Legendei intitulându-se chiar Răzvrătirea. În fața cortinei încă neridicate, Ivan Karamazov își declamă celebra filipică într-un torent de fapte și relatări menite, toate, să recuze cu furie planul divin de armonie universală. Teribilul cazuist, închis în tristul separeu despărțit de restul restaurantului printr-un paravan și zăvorât totodată în înghețata logică a propriilor sale
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
țări est-europene - trebuiau să susțină un test, un examen de Încheiere a cursurilor. Era după căderea zidului Berlinului, și unui tânăr polonez i s-a cerut să trateze subiectul „Polonia și marxismul”. Omul s-a lansat cu aplomb Într-o filipică virulentă, scuză-mi pleonasmul, la adresa fostului regim politic din țara sa, căruia i-a turnat În creștet toate nenorocirile și insanitățile cu putință. Comisia a ascultat cu atenție și răbdare, iar la sfârșit, prezidentul ei i-a spus: „Ne-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
își ironizau și chiar pedepseau proprii angajați, adepți practicanți ori doar simpatizanți ai oricărui cult religios (inclusiv cel tradițional creștin-ortodox). Dacă mai punem la socoteală și infiltrarea Bisericii cu politruci acoperiți în odăjdii ca și îndârjirea cu care se țineau „filipicele” anticlericale și pozițiile vădit pro-atee de extracție materialist-ateistă, avem imaginea aproape veridică a unei societăți apostaziate. Din al cărei corp au fost „extrași” tocmai anticorpii, imunitari la boli ideologice trecătoare, riscând să degenereze în metastază pentru spiritul creștin. De o
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
repudiase pe ea. „Cu ce drept vorbește dumneaei în numele națiunii române împotriva căreia a luptat și care, la rândul ei a repudiat-o și ea?” întrebă căpitanul, arătând-o cu degetul. <> replică în sotovoce Ana, care ținea să de-a filipicei căpitanului o conotație antisemită pe care aceasta în nici un caz nu o avea. „Cât privește mâna generoasă de care ne vorbește dânsa, aceasta e o mână de fier într-o mănușă de catifea, care ni se întinde nu ca să ne
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
nu unei grimase de copleșitoare dureri interioare, iar alegerea momentului era dictată pentru a dezmorți auditoriul și a încuraja pe „orator” în inefabilele lui perorații, searbede și plicticos de asortate cu citate din clasicii „întemeietori” de dogme... Toate transmise prin „filipicile” dogite ale unei voci mustind de bâlbe, terne, pigmentate de graseieri antologice, surse, toate, de nesecate bancuri, în culise... Care mai descrețeau frunțile, conturau surâsuri abia schițate ce brăzdau anemic figuri posomorâte, cu stări de suflet anesteziate și cu minți
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
asigură, în același timp, forma atractivă prin umor, urmând ideea „Ridendo castigat mores” (Prin râs se corectează moravurile) pentru a servi mesajului literar. În niciun moment nu-și pune întrebarea „Cui bono?” (Cui îi folosește? - L. Cassius, după Cicero,Philippica - Filipicele), pentru că are convingerea și speranța că mesajul se subînțelege, pentru că avem experiența unei perioade trecute, când românul își ,,molfăia” revolta sub forma acelor glume, bancuri, pamflete, care circulau din gură în gură, și aveau drept scop menținerea conștiinței civice ce
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
face vin de către apiru”. Datarea este considerată a fi din timpul domniei reginei Hatshepshut și Thutmose lll, în jurul anului 1470 î.e.n. Scriitorul latin Trogus Pompeius, care a trăit în sec. l î.e.n. ne-a lăsat mărturie în lucrarea sa “Istorii filipice” că regele geților din nordul Istrului, Tanaus, l-ar fi bătut pe regele egiptenilor Vesosis pe malurile Phasului iar istoricul grec Philon din Biblos ce a trăit în secolul l e.n. ne-a lăsat scris că faraonul egiptean Sesostris a
CONSIDERAṬII ISTORICO-GEOGRAFICE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342596_a_343925]
-
Wolff a încălcat prevederile congresului. După câteva propoziții Păscu care era alăturea a lovit cu palma de birou și a strigat: -Băi, Fănică tu esti moldovean. Știam că ei sunt mai molcomi, măi așezați. Cum îți permiți. A început o filipica. A șters cu el pe jos. A zis Păscu cu discursuri d-astea să nu mai vi la Cluj. Păscu s-a simțit vexat că era fieful lui. Apostol și Ciobanu își cereau într-una scuze de la Păscu. A doua
ŞTEFAN PASCU-UN RECTOR ÎNTRE COMPROMISUL IMPUS DE REGIMUL COMUNIST ŞI DESCHIDEREA UNIVERSITARĂ PE PLAN INTERNAŢIONAL, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348369_a_349698]
-
încet pe o străduță laterală unde mulțimea care ieșea din sinagogă nu se îmbulzea, iar cele două slugi ale arhiereului îi îndreptau pe curioși în alte direcții. -Ce nu-ți convine Tiqvah? întrebă arhiereul cu o blândețe prefăcută. -V-am auzit filipica prealuminate ! -Filipica! O! Mă uimești păstorule! exclamă arhiereul zâmbind în colțul gurii. Filipica însemna în limbajul grecilor un discurs deosebit de dur îndreptat împotriva unei anumite persoane. -Ei! Și ce părere ai despre ea? -Nu una bună mărite arhiereu, spuse Tiqvah
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
îmbulzea, iar cele două slugi ale arhiereului îi îndreptau pe curioși în alte direcții. -Ce nu-ți convine Tiqvah? întrebă arhiereul cu o blândețe prefăcută. -V-am auzit filipica prealuminate ! -Filipica! O! Mă uimești păstorule! exclamă arhiereul zâmbind în colțul gurii. Filipica însemna în limbajul grecilor un discurs deosebit de dur îndreptat împotriva unei anumite persoane. -Ei! Și ce părere ai despre ea? -Nu una bună mărite arhiereu, spuse Tiqvah calm. Versetele citite în sinagogă s-ar potrivi mai bine în gura altora
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
aplauze pe Hausner. Cuvântul baronului Hubner în Camera seniorilor a expus clar programul acesta. Dar aceasta nu poate fi politica polonilor și manifestațiunile lui Hausner stau în contrazicere cu politica noastră. Înainte de o jumătate de an Hausner a ținut o filipică contra politicei bosniace a Austriei, pentru că ocupațiunea Bosniei trebuie să aducă un conflict între Austria și Rusia, iar rivalitatea celor două puteri poate fi numai în avantagiul Poloniei. Astăzi Hausner vorbește în contra alianței austro-germane, deși este evident că această alianță
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
societatea românească aptă de un Havel... În Cehia a existat nevoia de Havel, la noi, nevoia de Iliescu". Trist adevăr! 19 august Bizarul Boușcă, hidalgo al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou ("panoul lui") locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de amândouă funiile”. Domnitorul urma o cale proprie în interes propriu. Desigur, nici boierimea autohtonă filorusă nu-și ignora interesele de clasă, dimpotrivă, dar ea se socotea singura îndreptățită să facă apel la titlurile continuității și revendicărilor naționale. Într-o filipică antiotomană, intitulată Trâmbița românească (manifest tipărit în 1769 și atribuit lui Enăchiță Văcărescu) se lansa chemarea la deșteptarea românilor, „pă vrăjmași să năvălim”; se invoca măreția de altădată a țării, când „crai aveam români de neam”: Mircea, Mihai Vodă Viteazul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
generații o idee de import?” este tranșată afirmativ de I.E. Torouțiu, în timp ce Petru Comarnescu avansează convingerea contrară. În dezbaterea „cazului” Tudor Arghezi, la întrebarea Trebuie poezia să fie morală?, intervenția lui Dan Smântânescu, situată sub semnul lui „Da”, este o filipică împotriva „putregaiului” arghezian, în vreme ce Paul Lahovary răspunde negativ, elogiind versul poetului. Alte dezbateri se referă la problema rasială: Este noțiunea de rasă o realitate socială? (Mitu Georgescu și Pavel Deleanu), poezia modernă (G. Murnu, Mihai Musceleanu, Cicerone Theodorescu), problema romanului
DA SI NU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286635_a_287964]
-
cum o numește d-sa. O, dac' ar fi convins de aceasta! Dac' ar fi în fundul inimei încredințat că actul de la 2 mai a fost în adevăr o crimă? Cât de caldă și vie, cât de detunătoare ar fi fost filipica sa în contra acelei zile? Abstracție făcând de la împroprietărirea țăranilor, țara chiar a fost împroprietărită c-o a cincea parte din teritoriul ei, de pe care Cuza Vodă a alungat acele adunături de bizantini sodomiți, punerea în luptă cu biserica națională, oploșiți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
asta să fi venit cineva, că s-auză nesfințindu-se religia trecutului prin platitudini moderne? Cu toate ca discursurile aveau acrul unor improvizațiuni nemistuite, nedemne de numele eroului, foile din Buda au luat în serios aiurările unui d. Grădișteanu bunăoară, au scris filipice 316 {EminescuOpXIII 317} au neliniștit până și pe calmii oficioși din Viena, ba i-a dat chiar foii din Strada Doamnei ocazia ieftenă de-a declara cu emfază: Vom fi învinși, dar, căzând astăzi cu onoare, națiunea română va reînvia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de Idei, Humanitas, București, 1991, pp. 47-48). Cf. A. Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Librairie Hachette, Paris, 1915, p. 596. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., pp. 27-45. Primele trei mențiuni ale cuvântului sunt păstrate la Aristofan (Viespile, 174; Păsările, 1211; Norii, 449). Demostene (Filipica I) folosește eirōneia când vizează pe aceia care mint pentru a scăpa de datorii. Definiția, cumva, clasică a ironiei în sensul actual, inclusiv cel socratic, o datorăm lui Quintilian, Institutio Oratorica, IX, 2, 44: „ironia este tropul prin care se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu se teme de moarte ca svezii și avea atâta dragoste către craiul lor, cât le-ar fi zis cineva tuturora să moară pentru folosul craiului lor, toți pe loc ar fi murit“ (s. Ven. C.)33. În noianul de filipice la adresa lui Carol al XII-lea, se disting, totuși, și alte puncte de vedere. Dintre acestea din urmă, o atenție deosebită merită judecățile emise de unul dintre cei mai distinși cronicari români ai secolului al XVIII-lea și cel mai avizat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
altele, cuvinte de apreciere, dar și îndreptățite rezerve față de volumul de debut al lui Al. Macedonski), ca și prin eleganța stilului. SCRIERI: Metodul de care debe să ne servim la determinarea facultăților sufletului și diviziunea lor, București, 1868. Traduceri: Cicero, Filipicele sau Discursurile contra lui M. Antoniu, București, 1877. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 35-36; Lazăr Spiridon Bădescu, Lui Dimitrie August Laurian, București, 1911; Iorga, Oameni, I, 239-242; Petrașcu, Icoane, IV, 127-135; Ist. filos.rom., I, 547-553; Dicț. lit. 1900, 487-488
LAURIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
creștinismului chiar într-o școală bine organizată ca instituție, și mai apoi din recluziune. Tertullian (convertit la creștinism la o vârstă matură) e de neocolit datorită traducerilor masive și "îndrumărilor" în care s-a dovedit ultraintransigent, datorită unor scholii uneori filipice, privitoare la viața socială și la cea privată. Mai cunoscute sunt filipicele sale împotriva teatrului (de fapt, împotriva spectacolului) și Despre pallium (privind vestimentația feminină ori bărbătească, pallium-ul fiind o togă scurtă purtată mai ales de filosofi). ( Desigur că
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
din recluziune. Tertullian (convertit la creștinism la o vârstă matură) e de neocolit datorită traducerilor masive și "îndrumărilor" în care s-a dovedit ultraintransigent, datorită unor scholii uneori filipice, privitoare la viața socială și la cea privată. Mai cunoscute sunt filipicele sale împotriva teatrului (de fapt, împotriva spectacolului) și Despre pallium (privind vestimentația feminină ori bărbătească, pallium-ul fiind o togă scurtă purtată mai ales de filosofi). ( Desigur că și în limbajul românesc - cel ce a precedat și a rezistat slavizării
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
se înțelegea exclusiv populația mediului rural. Burghezia, moșierii și intelectualitatea erau socotite „pături suprapuse”, desprinse de popor și acționând contrar intereselor lui. Prin articolele teoretice ale lui T. Maiorescu și A.D. Xenopol, prin criticile vehemente ale lui Maiorescu și prin filipicele lui Eminescu, J. a reușit să imprime culturii române dintre anii 1870 și 1885 o nouă orientare. Mijlocul principal de acțiune a constat în delimitarea fiecărei ramuri a culturii și în investigarea ei cu mijloacele cercetărilor moderne, sub semnul obiectivității
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
sau inedite. Două texte ample, Ne despărțim de Goethe? și Scrisoare către Gabriel Liiceanu despre Jurnalul de la Păltiniș, se oferă ca incitante documente de istorie literară românească. Primul contestă opiniile lui Constantin Noica despre Goethe, al doilea e o nouă filipică împotriva singuraticului filosof, o denunțare a „fenomenului Noica” în totalitate. În opinia polemistei, „Noica aduce în cultura română exact ce n-ar trebui sau contrariul a ceea ce ar trebui”. Tulburător e articolul inedit (nepublicabil înainte de 1989 nici în țară, nici
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
literă moartă”, era respinsă; implicit, votul universal era, de asemenea, repudiat. Pledoaria pentru descentralizare echivala, indirect, cu o ruptură decisivă de moștenirea doctrinară a anului 1848. Interesele familiei și proprietății, periclitate de centralism, erau evocate printr-un citat din acida filipică antipașoptistă a lui François Guizot, De la démocratie en France . Asumarea modelului britanic, elogiul decretului imperial francez din 2 martie 1852, privitor la descentralizare, și, mai ales, revendicarea de la Alexis de Tocqueville și reflecțiile sale asupra democrației americane (condiționarea guvernării libere
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]