623 matches
-
în Samuel I 4,1 („În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec”) , Samuel I 29,1 („Atunci și-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israeliții și-au așezat tabăra la fântâna cea din Izreel”). În afară de Biblie, orașul Afek este menționat prima dată în Textele de execrație
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec”) , Samuel I 29,1 („Atunci și-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israeliții și-au așezat tabăra la fântâna cea din Izreel”). În afară de Biblie, orașul Afek este menționat prima dată în Textele de execrație din Egiptul antic de la inceputul mileniului II î.e.n. El este citat pe lista
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
graniță, înaintea reformei monoteiste. Religia a fost una schimbătoare, după întoarcerea din Babilon fiind adorat în principal Iahve/Savaot, adică Dumnezeul unic. Înainte de asta a existat un sincretism cu alte divinități, precum Baal și Astarte de la fenicieni sau Dagon de la filisteni, plus Așerah (soția lui YHWH). Acest sincretism a dominat istoria regatului în perioada dinainte de revenirea din exil. Printre cei mai importanți profeți din Iuda se numără: După cucerirea Babilonului de către perși, evreii s-au întors acasă. Ei au pornit reconstrucția
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
și al IV-lea î.e.n., și ca punct de plecare al profetului Iona în nenorocosul lui voiaj către Tarshish. Yaffa a cunoscut o lungă dominație egipteană - până prin anul 800 î.e.n., de asemenea a fost controlată de canaaniți, multă vreme de către filisteni , inclusiv de către regatul Ashdodului și a făcut de câteva ori parte, temporar, din regatele ebraice antice - Israelul unit - sub regii Solomon și David, iar mai târziu sub unii din regii Iudeei ("Yehuda"). a cunoscut, odată cu întreaga regiune, invazia asiriană (a
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
de trecere între câmpia coastei mediteraniene și înalțimile Iudeei, cu orașele Ierusalim, Beit Lehem și Hebron, asemănător cu rolul văilor Sorek și Ayalon. Din această cauză ea a fost teatrul mai multor bătălii, de pildă, cele dintre israeliții antici și filisteni. În tradiția biblică a rămas legendară înfruntarea între flăcăul David înarmat cu o praștie și uriașul Goliat, o căpetenie filisteană de temut. În epoca Primului Templu, adică a regatului Israel unit și apoi a regatului antic Iudeea în preajma Văii Elá
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
de „regele Yafiya”, Iosua 10, 3) este menționată în cartea Iosua,10,31-34, dar nu s-au găsit până acum în acest loc obiecte de lut israelite. În aceeași perioadă au sosit în regiune și așa numitele Popoarele mării, inclusiv filisteni, dar nici de la ei nu s-au găsit la fața locului vestigii caracteristice. De aceea nu se știe încă cine a distrus orașul. Localitatea nu a mai ființat vreme de două sute de ani, până ce a fost reclădita în vremea Regatului
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
cine a distrus orașul. Localitatea nu a mai ființat vreme de două sute de ani, până ce a fost reclădita în vremea Regatului evreiesc antic. În această perioadă cetatea avea însemnătate din pricina poziției ei geografice, la granița regatului cu ținuturile controlate de filisteni. Lahish este menționat printre orașele întărite de regele Iudeei, Roboam (Rehav'am) (Cartea Cronici, 11, 9). Cetatea avea o mare casă a porții, asemănătoare cu cea a cetăților Hatzor, Meghido și Ghezer, si un palat de mari dimensiuni. În situl
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
Scrisul era cunoscut și accesibil pentru înregistrări chiar și în orașele mici. Dovezile arheologice indică o societate de așezări dar cu resurse mai limitate și cu populații mai mici. Biblia ebraică descrie frecvent războaiele dintre evrei și alte triburi, inclusiv filistenii, grup etnic din rândurile „popoarelor mării”, probabil de origine indo-europeană, care își aveau capitala la Gaza. În jurul anului 930, regatul ebraic, ale cărui figuri fondatoare intrate în legendă, au fost Saul (Shaul), David și Solomon (Shlomó), s-a despărțit între
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
și Ben Hadad al II-lea al Damascului a reușit să respingă invazia asiriană, prin victoria în Bătălia de la Qarqar (854). Oricum, Regatul Israel a fost în final distrus de regele asirian Tiglatpalasar al III-lea, în jurul anului 750. Regatul filistean a fost de asemenea distrus. Asirienii au trimis cei mai mulți din israeliții din regatul din nord în exil, astfel creându-se bazele legendelor în jurul soartei enigmatice a „triburilor pierdute ale lui Israel”. Samaritenii spun că ei sunt descendenții supravietuițorilor triburilor pierdute
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
considerat un loc sacru, intre altele, pentru canaaneni slujitori ai zeului Baal, și era cunoscut de aceea, după mărturia Bibliei, și sub numele Baal Hermon. Amoriții au zidit la poalele sale un templu al lui Baal Gad vezi „Cinci stăpânitori Filisteni, toți Canaaneii, Sidonienii și Heveii care locuiau în munții Libanului de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului” (Cartea Judecătorilor, 3, 3). După cartea apocrifă al lui Hanoh 1 (din care o parte s-a descoperit la Qumran) numele muntelui Hermon vine
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
Dumnezeu pentru Israel sub îndrumarea profeților. sau 1 Samuel începe cu o descriere a nașterii profetului Samuel și a modului în care Dumnezeu l-a ales pe el pe când era un băiat. Urmează povestea Chivotului care prezintă oprimarea Israelului de către filisteni și ungerea de către Samuel a lui Saul ca primul împărat al lui Israel. Dar Saul se dovedește nedemn și alegerea lui Dumnezeu este David, care-i învinge pe dușmanii Israelului și aduce Chivotul la Ierusalim. Dumnezeu îi promite apoi lui
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
săi, din lăcomie, a darurilor Domnului și pentru desfrânarea lor, dar și pe Eli, pentru că nu i-a oprit pe aceștia, ci i-a cinstit pe fiii săi mai mult ca pe Dumnezeu. Fiii cei răi mor în lupta cu filistenii, împlinind proorocia Domnului. Eli moare la 98 de ani dintr-o căzătură, când află că filistenii au luat chivotul Domnului. Locul lui este luat de Samuel, fiul credincioasei Ana și a dreptului Elcana. Prooroc, preot și „judecător peste Israel până la
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
i-a oprit pe aceștia, ci i-a cinstit pe fiii săi mai mult ca pe Dumnezeu. Fiii cei răi mor în lupta cu filistenii, împlinind proorocia Domnului. Eli moare la 98 de ani dintr-o căzătură, când află că filistenii au luat chivotul Domnului. Locul lui este luat de Samuel, fiul credincioasei Ana și a dreptului Elcana. Prooroc, preot și „judecător peste Israel până la sfârșitul vieții sale”, Samuel își conduce cu credință și dreptate poporul, reușind chiar să-l convingă
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
a dreptului Elcana. Prooroc, preot și „judecător peste Israel până la sfârșitul vieții sale”, Samuel își conduce cu credință și dreptate poporul, reușind chiar să-l convingă să scoată din mijlocul lui idolii și să slujească numai Domnului și respinge atacurile filistenilor. Spre sfârșitul vieții, acesta îi pune pe fiii săi să judece peste Israel, dar aceștia nu calcă „pe urmele sale”, ci se dedau la lăcomie, iau mită și calcă dreptatea, așa că bătrânii lui Israel îi cer lui Samuel întronarea unui
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
unge pe Saul împărat, ""tânăr și frumos, mai frumos decât oricare dintre copiii lui Israel"", care îi ""întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus"" și care a domnit doi ani peste Israel. El a repurtat unele victorii contra filistenilor, amaleciților, moabiților, edomiților, dar a și păcătuit împotriva Domnului prin aducerea unei jertfe în locul lui Samuel, care întârzia să apară înaintea unei lupte, precum și prin cruțarea lui Agag, împăratul amaleciților, și a celei mai bune părți din pradă, de teama
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
ușurat prin îndepărtarea temporară a duhului celui rău trimis peste el. Lui Saul îi place acest tânăr cântăreț care vorbea bine și, pentru că era și un războinic, om „tare și voinic”, îl face purtătorul lui de arme. Când Goliat, un filistean uriaș care ocărește pe Israel și pe Dumnezeul lor și care-i provoacă să tranșeze lupta trimițând un războinic să lupte cu el, David, motivat și de marea recompensă, se prezintă la Saul, și, spunându-i că el obișnuia să
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
el, David, motivat și de marea recompensă, se prezintă la Saul, și, spunându-i că el obișnuia să omoare leii și urșii care-i atacau oile, cere să fie lăsat să lupte. Saul acceptă și David îl doboară pe uriașul filistean trăgându-i cu praștia în frunte și apoi îl ucide. Saul îl pune pe David mai mare peste oștile sale, dar, speriat de popularitatea pe care o căpătase acesta (vizibilă și din cântarea de biruință a femeilor) începe să-l
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
îi promite că-l va lăsa în pace. David se pune totuși în slujba lui Achiș, împăratul Gatului, care-i oferă ținutul Țiclagului, unde repurtează victorii numeroase, între care și una contra amaleciților, și câștigă încrederea și admirația împăratului. În fața filistenilor, părăsit de Dumnezeu care nu-i răspunde nici prin prooroci, nici prin prin vise, Saul apelează la o ghicitoare, căreia îi cere să-l cheme din morți pe Samuel. Acesta îi întărește că Domnul a rupt împărăția din mâna lui
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
din mâna lui și a dat-o unuia mai bun la el pentru că nu a ascultat glasul Domnului și nu a făcut pe amaleciți să simtă aprinderea mâniei Lui și îl anunță că va muri împreună cu fiii săi și că filistenii vor câștiga lupta. Fiii săi cad în luptă, el este rănit greu de un arcaș, și, de teamă să nu cadă în mâinile filistenilor și să fie batjocorit de cei netăiați împrejur, îi cere slujitorului său să îl omoare, care
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
să simtă aprinderea mâniei Lui și îl anunță că va muri împreună cu fiii săi și că filistenii vor câștiga lupta. Fiii săi cad în luptă, el este rănit greu de un arcaș, și, de teamă să nu cadă în mâinile filistenilor și să fie batjocorit de cei netăiați împrejur, îi cere slujitorului său să îl omoare, care, de teama, refuză, așa că Saul se sinucide aruncându-se în propria sabie, slujitorul său făcând apoi la fel.
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
distincte de păianjeni; păianjeni au fost numiți ἀράχνη (arachne), în timp ce au fost solifugele - φάλαγξ (falanga). Eronat, acestea sunt menționate, împreună cu scorpioni, că sunt responsabile pentru abandonarea țării Aethiopoia. Anton august Heinrich Lichtenstein a presupus în 1797 ca șoarecii care urmăreau filistenii, descriși în Vechiul Testament erau solifugele. În timpul Primului Război Mondial, soldații din trupele staționate în Abukir, Egipt organizau lupte între diferite solifuge, cu scopul de a face pariuri. În mod similar, trupele britanice staționate în Libia, în al Doilea Război Mondial organizau lupte
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
de limbi semite, mai întâi canaaneni, amoriți și alte câteva seminții înrudite, apoi evreii, numiți și israeliți sau iudei, ulterior și arabii. Un timp, în antichitate a fost prezent în zona de țărm și un popor de limbă probabil indo-europeană, filistenii, ulterior în perioada elenistică și romană s-a adăugat și o populație elenă. Palestina a fost dominată de numeroase state, inclusiv Egiptul antic vecin, orașele-state canaanite locale, regatele proprii ale israelițiilor și iudeilor antici, cunoscuți și ca evrei, apoi imperii
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
de la Djahy împotriva popoarelor mării, regatul egiptean a intrat în colaps. Potrivit tradiției religioase antice a Bibliei, țara (atunci numită Canaan) a fost promisă de către Dumnezeu poporului evreu cunoscut in antichitate și ca israelit sau iudeu, ca o moștenire eternă. Filistenii au sosit în zonă ca o parte a Popoarelor mării, au dominat o vreme zona de coastă și cu timpul s-au amestecat cu populația locală. Regatul ebraic unitar al Israelului, despre care povestește tradiția biblică a evreilor, a fost
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
de 23 Kiahk, aniversării decesului lui David. David, fiul lui Isai, din tribul Iuda, își începe cariera ca militar în slujba predecesorului său Saul, regele fondator al Israelului, cu a cărui fiică Micol se căsătorește, potrivit tradiției, după victoria asupra filisteanului Goliat. Conform cu David l-ar fi ucis pe Goliat cu praștia, însă conform cu pe ucigașul lui Goliat nu îl chema David ci Elhanan. Popularitatea lui David trezește suspiciunea lui Saul și-l obligă pe acesta să se refugieze în regiunea
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
Goliat cu praștia, însă conform cu pe ucigașul lui Goliat nu îl chema David ci Elhanan. Popularitatea lui David trezește suspiciunea lui Saul și-l obligă pe acesta să se refugieze în regiunea de graniță a Iudeei, apoi în slujba dinastului filistean al cetății Gath. După moartea lui Saul în lupta de la Gilboa împotriva filistenilor, David este proclamat inițial rege în sud, în Iudeea, având ca reședință orașul Hebron, apoi după dispariția lui Ișboșet, fiul și succesorul lui Saul, este recunoscut ca
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]