356 matches
-
miopia și prostia ștabilor, Mihu a dus o luptă continuă ca să supraviețuiască. Să supraviețuiască, însă, ca personalitate. Nealterat, nepervertit și mereu el însuși. Acest "el însuși" e în primul rând un talent înnăscut pentru cinematograf, pentru expresia filmica, pentru trăirea filmica, naturală și spontană, exprimându-se pe șine mai bine prin film decât prin vorbe. Filmele sale sunt numai filme. Nu sunt deloc debitoare nici teatrului, nici literaturii, nici plasticii. În România acest lucru era foarte rar. Și Mihu a fost
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
marilor spirite ludice. Toate filmele le-a făcut, evident, cu un risc asumat în privința ciocnirii cu banalul și mediocritatea. Și asta în cea mai matură expresie, fără nici un fel de făcături, dar cu marca personalității și a originalității. Expresia să filmica străbate totdeauna sufletul spectatorului, printr-un profund curent subteran de poezie, care vine dintr-o iubire atotînțelegătoare a omului. Filmele sale sunt nu doar tablouri dintr-o societate, ci reușesc a fi mărturia unei existente originale. Frumosul, la Mihu, e
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
1802 un avocat din Boston care trebuie să obțină o semnătură de la o tînără blondă, logodnica unui aristocrat francez, dar, în urma inevitabulului coup de foudre, se trezește angrenat în lupta împotriva colonialiștilor. Încă un exemplu cuceritor de adecvare a mizanscenei filmice la această palpitantă idilă de epocă napoleoneană, implicînd deghizări ale protagoniștilor în localnici de culoare și multe alte peripeții, alert cinematografiate. Cu virtuozitate deosebită avea să metamorfozeze Jean Negulesco și o comandă impusă de producător: Jonny Belinda (1948), ecranizarea piesei
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
nepotrivită, Jane Wyman, pe care însă o va pregăti de Oscar (trofeu ce încununează cele nouă nominalizări, printre care și pentru regie). Tiparele melodramei "clasice" sînd dinamitate cu elementele emoției propriu-zise: sensibilitatea și delicatețea. Notațiile psihologice sînt săvîrșite cu mijloace filmice subtile, îndeosebi prin prim planurile în care portretistul desăvîrșit pe ecran ca și pe simeză excelează (vezi expoziția din foaierul Cinematecii Române "Grafică și fotografie" sau pliantul editat de ANF). Ingratitudinea umană se decantează în esențe tari din istoria tristă
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
ci din provocarea ambițioasă de a merge din nou la sursă primară a emoției, la instinct și improvizație, la surprinderea necontrafăcută a reacțiilor și mediului. Totul cu speranța că, scăpînd de hemoragia "efectelor speciale", se va ajunge la un mesaj filmic mai spiritualizat, măi firesc. The Legend of 1900 de Giuseppe Tornatore (ecranizare a unui monolog al romancierului Alessandro Baricco) pare a fi fost special concepută pentru această ediție a festivalului de la Toronto care a avut drept emblemă un ochi ce
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
inteligentă și glasul rotund al basului Franz-Josef Selig (și el în debut) și al lui Erik-tenorul Jarma Silvasti, pătimaș, energic, naiv cu ajutorul unei voci robuste. Personajele se mișcă firesc în cadrul regizoral fără surprize, dar cu detalii de finețe ca apariția filmică a vasului fantomă, relația celor doi eroi aflați față în față, dispariția portretului Olandezului când acesta intră în casă ca întrupare a imaginii din cadru, renunțarea la apoteoza finală etc. În ceea ce privește corurile marinarilor ele au demonstrat că se poate cânta
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
de concepție și sedimentare a ideii documentare. Se urmărește de obicei impactul imediat, "vizibilitatea" instantanee a produsului documentar - aspecte esențiale pentru o mentalitate instituțională care judecă exclusiv pe criterii de audiență. De-aici frecventa alunecare a documentarului de televiziune dinspre filmic spre jurnalistic, atât în ceea ce privește selectarea subiectelor considerate capabile să "hrănească" un documentar, cît și decuparea ulterioară a acestor subiecte. O altă "afecțiune" a documentarului contemporan (prin care înțeleg ceva mai mult decât produsele marca "Discovery" sau "Animal Planet") este, în
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
confundă cu eroul sensibilizînd infinit trama, toate reproșurile de "îmbătrînire" primindu-le defel impasibil. În ciuda tunsorii tinerești, chipul îi e marcat de trecerea anilor, lucru pe care însă monstrul sacru îl speculează spectaculos. Ajutat - evident - de concepția regizorală și maniera filmică adoptată de operatorul debutant Salvatore Totino, secondat de Chuck Cohen, cărora avea să li se alăture trioul monteurilor Tom Nerdberg, Keith Salmon, Stuart Waks. Pentru că numai prin virtuozitatea tehnică a nenumăratelor camere de luat vederi (instalate pe macarale ori direct
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
de orice constrîngeri poate duce la o riscantă defulare fără limite! Pe o temă înrudită - violența aparent gratuită, Fun de James Bosley, regizat de Vlad Massaci la Theater der Jungen Welt, Leipzig, este un pretext voyeurist provenit tot pe filieră filmică. Cu un caracter inițiatic, "călătoria în oglindă" a argentiniencelor Bettina Giorno și Maria Laura Belmonte din Matando Horas de Rodrigo García, în regia Cynthiei Pierce, și aparținînd Grupului Stacatto din La Plata, înlănțuie flash-urile unui ritual funest: trădarea. Secvențialitatea
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
fiindcă (dialog) "la noi toată lumea muncește, cu sabia sau cu plugul", recte "pe ogoare fără haturi", fiindcă "cine nu ară și nu seamănă, nu culege". Ca să nu mai vorbim de sfruntata inadecvare a megalomanei maculaturi la minimala decență a structurilor filmice. Dar ar fi nedrept să transformăm acest text într-un "caz". El nu este izolat, ba se suprapune pe ici pe colo etanș unor mostre scenaristice de ultimă oră, din filmele lansate în premieră înaintea hiatusului parcurs în prezent. Ca
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
cînd senzațiile tari depind în primul rînd de agilitățile ingineriei digitale a specialiștilor din laboratoarele companiei specializate în efecte speciale "Industrial Light and Magic". Loc de naștere și pentru basmul computerizat și pentru horror-ul mitologizat. Noul tip de feerie filmică - în care primează ritmica șocului vizual și baletul montajului, mai puțin poezia narațiunii - este palpitant pentru publicul uniformizat, în care copiii sînt considerați precoci, iar adulții arierați. Rămîne valabilă totuși și definiția călinesciană a basmului - "oglindire a vieții în moduri
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
să se gîndească o clipă la ce se va întîmpla cu ele în ziua pe care o încep și în acțiunea în care sînt angajate cu anticipație. De aceea și ajung la "compromis" și acesta e și resortul suspensului eminamente filmic, dus la extrema decantare cînd antieroii uită complet de pericol, ca în secvența în care se interesează uzual de prețurile mărfurilor de la magazinul en gros. Abia în ultimul cadru, în ultimele fotograme, după crima produsă în culise, Ovidiu al dumitale
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
impasului tragic - și este opera tinerei Aliki Danezi-Knutsen. Speranța o animă și pe jurnalista tenace din Kandahar, filmul care a primit premiul FIPRESCI la Secțiunea ,,Noi orizonturi". Iranianul Mohsen Makhmalbaf cred că a găsit o formulă formidabilă de a comunica filmic misterul unei civilizații practic necunoscută, ce se dezvăluie spectaculos, dincolo de interdicții și tabuuri de tot felul. Modalitatea de a învăța psalmodiind, tratamentul aplicat femeilor, lecțiile de protejare împotriva bombelor antipersonale sînt tot atîtea secvențe memorabile care culminează cu o imagine
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
colegi independenți, în speranța enunțării publice a textului la închiderea Festivalului DaKINO. În criză de timp, n-a fost să fie. Parafrazînd titlul unui film (nefericit) de Mircea Veroiu - dacă nu un aforism cu adevărat celebru - cred că somnul insulei filmice, recte absența unei solidarități prompte și manifeste, ,,în contra direcției de astăzi" din cinematografia română, explică în mare parte criza endemică și absurdă în care perseverăm (pentru subculturnicii S.N., D.M. și cei numiți de ei în fruntea Cinematecii, precizez că l-
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
ținîndu-se cu mîinile de burtă. - Sau cînd trage cu pistolu-n arabii ăia și-n loc de gloanțe ies mingi de ping-pong care li se opresc fix în gură, ții minte? - Ai prins ideea? întrebă Logan. E ceva foarte vizual. Foarte filmic. Terry trase adînc aer în piept. - Zi-mi două vorbe despre celălalt, spuse el. Logan îl privi cu un aer curios, însă nu lasă să se vadă dacă fusese jignit sau nu. - în regulă, rosti el. Poate că e mai
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
Ulan Bator, ziarist, scenarist și producător la TV mongolă). Filmul a făcut înconjurul lumii, a participat la 41 de festivități internaționale și a obținut nenumărate premii. Desigur, acest lucru are importanța lui, dar ceea ce ne interesează, mai ales, este formula filmică propusă de autori. Povestea lui Baasar - un câine vagabond acum, odinioară câine la o stână, împușcat de un hingher și care refuză să se întrupeze - conform credinței - în om. Căci lumea oamenilor este lumea urii, a violenței, a trădării, a
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
Critica internațională și festivalurile le-au plasat în a doua jumătate a clasamentelor. Alt răspuns ar fi - vorba noului redactor-șef de la Cahiers du cinéma, Charles Tesson, dintr-un editorial intitulat "L'Art majeure" - că o "anumită parte a visului filmic", pe care-l reprezenta Hollywood-ul, s-a deplasat neverosimil nu spre leagănul cinematografului - Europa, ci din California, peste Pacific, în unele zone din Asia. În topul ierarhiilor au trecut filme ca Tigru și dragon (China-Taiwan-Hong Kong) de Ang Lee sau
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
nu numai!), începînd cu superficialitatea și mistificarea. Vezi minciuna emisă de un George Clooney cu aspect de Clark Gable pentru a-și determina partenerii de detenție să evadeze, cu lanțuri cu tot. Suma citatelor în citat, a aluziilor livrești ori filmice închipuie - ca de obicei la tandemul teribilist - un palimpsest infinit de semne ce se cer citite de către cunoscătorii angrenați în această aventură, mai mult sau mai puțin inițiatică. Eroii - trei la număr - redeapănă firul poemului homeric la ora Marii Depresiuni
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
Valerian Sava ...am zice, asumîndu-ne momentan rolul de avocat al amestecului literarului în treburile interne ale filmului. Pentru o săptămînă, merită să arborăm această deviză, inspirați de cea mai interesantă premieră a modestului început de an, deceniu etc. în repertoriul filmic local - după britanicul Billy Elliot al debutantului Stephen Daldry: franco-canadianul La veuve de Saint-Pierre (lansat la noi cu titlul Condamnați la dragoste) al unui regizor din generația medie și mediu ca vocație, Patrice Leconte. În film e pomenit la un
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
pot înțelege dacă el e "gros ou gras". Cu crima gratuită comisă în stare de semiconștiență, se intră însă pe făgașul transformării unui fapt divers într-o elaborare narativă și imagistică prin care realizatorii se răscumpără ei înșiși de oroarea (filmică) din primele cadre, precum unul dintre ucigași, condamnatul la moarte prin decapitare luat drept personaj-erou. Unul dintre complexele cinematografului francez fiind dintotdeauna că nu se descurcă prea bine între "vocația istoriei" și cea a "geografiei" (filmele de gen din Hexagon
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
SUA (11), decît europene din afara Hexagonului sau de pe alte continente (12). După Marea Britanie (cu două producții), Italia și Spania, nu le scăpa "marile cinematografii mici ale Europei" (Suedia), care ar trebui să fie pentru noi reperul formativ fundamental, iar ascendentul filmic din ultimul timp al Extremului Orient și al Orientului Mijlociu e marcat, tot atît de metodic, cu cîte un film din Chină, Iran, Israel, Tunisia, fără a fi uitate Rusia, Australia, Mexic (cf. Cahiers du cinéma, no. 553). Așa se
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
al procesului intentat, în speță, colonelului negru, pentru reprimarea sîngeroasă, inevitabilă, a asediatorilor civili, dar înarmați. E aici o finețe a tuselor dificile, simptomatica pentru însăși reconsiderarea jurisprudenței, dincolo de pragul temporal tocmai trecut, ca argument pentru o reabilitare a tematismului filmic, într-un balans al contribuțiilor și formulelor transatlantice. Regula jocului (SUA, 2000) de William Friedkin, cu Tommy Lee Jones, Samuel L. Jackson, Guy Pearce, Bruce Greenwood. Ziua a 6-a (SUA, 2000) de Roger Spottiswoode, cu Arnold Schwarzenegger, Tony Goldwyn
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
a fost un succes teribil. A.O: Și cum vezi filmul? A.V: Filmul este o artă conservată într-un anume sens. Dar mă ajută, de multe ori,să-mi îmbunătățesc prestația în teatru. În epoca noastră el devine mai filmic, nu mai e ca pe vremuri. Cumva eu caut actul prezent de pe scenă și în film. Atunci când se aude "Motor", se întâmplă ceva, dar e diferit: eu deja am pregătit pentru spectator ce vreau să-i spun, dar nu știu
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
scenariu într-un roman, după apariția filmului. Chiar dacă filmul Femeia visurilor nu a fost proiectat încă în cinematografe, regizorul său, Dan Pița, explică circumstanțele în care a apărut romanul: "Cu timpul, scenariul a devenit roman, adică literatură influențată de imagini filmice, de universul și psihologia cinematografului, capabile să creeze un spațiu spiritual legat de lumea filmului". Chiar dacă metodologia aplicată de scenaristul-romancier este aceeași, rezultatele sînt însă cu totul diferite. Spre deosebire de Prea tîrziu, unde cartea nu era decît o repovestire a filmului
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
cartea nu era decît o repovestire a filmului (inclusiv obsesiile și locurile comune ale cinematografiei lui Lucian Pintilie), Femeia visurilor este un roman adevărat. Dan Pița are dreptate doar pînă la un punct. Acest roman este "literatură influențată de imagini filmice", dar este în primul rînd literatură pentru că pe primul plan stau subtilitățile de construcție și strategiile narative specifice artei romanului. Întreaga carte este un soi de delir al unui regizor de filme în mintea căruia persoanele din viața reală se
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]