46 matches
-
ei de pază, în număr de trei de o parte și trei de alta, stîlpii și tinda ei, aveau aceeași măsură ca poarta dintîi, cincizeci de coți în lungime și douăzeci și cinci de coți în lățime. 22. Ferestrele ei, tinda ei, finicii ei aveau aceeași măsură ca poarta de răsărit; te suiai la ea pe șapte trepte, iar tinda ei era în partea dinlăuntru. 23. La curtea dinlăuntru era o poartă, în fața porții de miază-noapte și în fața porții de răsărit a măsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și tinda ei, aveau aceeași măsură. Poarta aceasta și tinda ei aveau și ele ferestre de jur împrejur lungi de cinci zeci de coți și late de douăzeci și cinci. 34. Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau finici pe stîlpi, și opt trepte pentru suit poarta. 35. M-a dus la poarta de miază-noapte. A măsurat-o, și a găsit aceeași măsură. 36. Și ea avea odăi de pază, stîlpi, tindă și ferestre de jur împrejur; era lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
aceeași măsură. 36. Și ea avea odăi de pază, stîlpi, tindă și ferestre de jur împrejur; era lungă de cincizeci de coți și lată de douăzeci și cinci de coți. 37. Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau finici pe stîlpii ei, și opt trepte pentru suit la poartă. 38. Era o odaie, care se deschidea spre tinda porții; acolo trebuiau spălate arderile de tot. 39. În tinda porții erau de fiecare parte două mese, pe care trebuiau junghiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
acoperite cu lemn de jur împrejur. De la pămînt pînă la ferestrele acoperite, 17. pînă deasupra ușii, partea dinlăuntrul casei, partea de afară, tot zidul de jur împrejurul casei dinlăuntru și din afară, totul era după măsură, 18. și împodobit cu heruvimi și finici. Între doi heruvimi era un finic. Fiecare heruvim avea două fețe, 19. o față de om întoarsă spre un finic deoparte, și o față de leu întoarsă spre celălalt finic, de cealaltă parte; așa era de jur împrejurul casei. 20. De la pămînt pînă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
un finic. Fiecare heruvim avea două fețe, 19. o față de om întoarsă spre un finic deoparte, și o față de leu întoarsă spre celălalt finic, de cealaltă parte; așa era de jur împrejurul casei. 20. De la pămînt pînă deasupra ușii, erau heruvimi și finici, și tot așa și pe zidul Templului. 21. Ușiorii Templului erau în patru muchii. Și în fața Locului preasfînt era ceva care se vedea 22. ca un altar de lemn, înalt de trei coți, lung de doi coți și lat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
este înaintea Domnului! 23. Templul și Locul preasfînt aveau două uși. 24. Fiecare ușă avea două canaturi care se întorceau amîndouă pe uși, două canaturi pentru o ușă și două pentru cealaltă. 25. Pe ușile Templului erau săpați heruvimi și finici, ca și pe ziduri. În fața pridvorului de afară erau niște grinzi de lemn îmbucate între ele. 26. Erau ferestre îngrădite, și deoparte și de cealaltă erau finici, și tot așa era și pe laturile pridvorului, pe odăile lăturalnice ale casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ușă și două pentru cealaltă. 25. Pe ușile Templului erau săpați heruvimi și finici, ca și pe ziduri. În fața pridvorului de afară erau niște grinzi de lemn îmbucate între ele. 26. Erau ferestre îngrădite, și deoparte și de cealaltă erau finici, și tot așa era și pe laturile pridvorului, pe odăile lăturalnice ale casei și pe grinzile de sus. $42 1. Apoi m-a scos și m-a dus în curtea de afară dinspre miază-noapte, și m-a dus în odăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
prin mijlocul mării înspre pustie, au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului, și au tăbărît la Masa. 9. Au pornit de la Mara, și au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici; acolo au tăbărît. 10. Au pornit din Elim, și au tăbărît lîngă marea Roșie. 11. Au pornit de la marea Roșie, au tăbărît în pustia Sin. 12. Au pornit din pustia Sin, și a tăbărît la Dofca. 13. Au pornit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te vindecă." 27. Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici. Și au tăbărît acolo, lîngă apă. $16 1. Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim, și au ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieșirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
de lată casa, și o sută douăzeci de coți înălțime; Solomon l-a acoperit pe dinlăuntru cu aur curat. 5. A îmbrăcat cu lemn de chiparos casa cea mare, a acoperit-o cu aur curat, și a săpat pe ea finici și împletituri de lănțișoare. 6. A acoperit casa cu pietre scumpe ca podoabă; și aurul era aur din Parvaim. 7. A acoperit cu aur casa, bîrnele, pragurile, pereții și ușile, și a pus să sape heruvimi pe pereți. 8. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
cu prada pe toți cei ce erau goi, le-au dat haine și încălțăminte, le-au dat să mănînce și să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toți cei osteniți, și i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la frații lor. Apoi s-au întors la Samaria. 16. Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împărații Asiriei. 17. Edomiții au venit iarăși, au bătut pe Iuda, și le-au luat prinși de război. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
păgânism. Astfel ei au adoptat unele simboluri păgâne pe care le‑au utilizat cu un sens specific creștin mult mai bogat și profund, ca de exemplu anotimpurile care pentru păgâni erau semne ale vieții, au devenit simbol al învierii; grădina, finicul, porumbelul, păunul evocau paradisul ceresc; corabia a devenit simbolul bisericii etc. Astfel, prin intermediul simbolurilor, biserica a încercat să elaboreze un limbaj care să poată exprima același adevăr ca și cuvântul sacru. Premise religioase și biblice ale artei creștine După coborârea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
păgânism. Astfel ei au adoptat unele simboluri păgâne pe care le‑au utilizat cu un sens specific creștin mult mai bogat și profund, ca de exemplu anotimpurile care pentru păgâni erau semne ale vieții, au devenit simbol al învierii; grădina, finicul, porumbelul, păunul evocau paradisul ceresc; corabia a devenit simbolul bisericii etc. Astfel, prin intermediul simbolurilor, biserica a încercat să elaboreze un limbaj care să poată exprima același adevăr ca și cuvântul sacru. 1.4. Premise religioase și biblice ale artei creștine
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
păgânism. Astfel ei au adoptat unele simboluri păgâne pe care le‑au utilizat cu un sens specific creștin mult mai bogat și profund, ca de exemplu anotimpurile care pentru păgâni erau semne ale vieții, au devenit simbol al învierii; grădina, finicul, porumbelul, păunul evocau paradisul ceresc; corabia a devenit simbolul bisericii etc. Astfel, prin intermediul simbolurilor, biserica a încercat să elaboreze un limbaj care să poată exprima același adevăr ca și cuvântul sacru. 1.4. Premise religioase și biblice ale artei creștine
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
care-l contemplă David și-l preamărește în poesia Psalmilor, ce nu și-au găsit încă pereche artistică în toată literatura lumii Cartea înțelepciunii lui Iisus fiul lui Sirah e lauda cosmosului sofianic, întraripată de cea mai arzătoare simțire. Cedrul, finicul, trandafirul, scorțișoara, terebintul și vița de vie, apoi „străvezia tărie a cerului”, soarele, luna „ca un steag de aur în tabăra oștirilor înălțimii”; „colbăria stelelor” și curcubeul, toate apar fulgerate de lumina sofianică: „El a îmbrăcat în podoabă mărețele sale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai arete, Apariul topască-să-n sete. Mars vârtutea în slăbiciune să-și primenească, Mercurie între planete nu mai crăinicească. Zefs monarhiia în veci să-și robască, Vinerea floarea frumseții să-și veștedzască, Cronos scaunul de sus în gios să-și coboară. Finicul în foc de aromate moară, Oltariul jirtfe nu priimască, Păharul băutură să nu mai mestească. Chitul crepe în apa Aridanului, Iepurile cadză-n gura Sirianului, Musculița cu jele să vâzâiască, amândoi Urșii greu să mormăiască. Pletele Verenicăi să să pleșuvască, Corona
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Kulbey"), numele unuia dintre triburile menționate de împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul în cartea sa "De administrando imperio". Unii cercetători au adus argumente în favoarea tezei conform căreia cei mai mulți dintre acești "kolbiaghi/koulpingoi" ar fi provenit din alte popoare de la Marea Baltică, finici și chiar baltici. Aceștia erau militari negustori, iar cercetătorii presupun că denumirea "kylfingar" provine fie de la arma caracteristică (o variantă de buzdugan/topuz (v. și termenul german "(Streit)kolben") sau un baston de luptă lung, ori chiar de la un cuvânt
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
de distinși de europeni, asemănători întrucâtva ciuvașilor, permienilor mordvinilor, carelienilor sau udmurților din Urali sau chiar cu triburile arctice de pastori de reni de mai la nord înspre Cercul Polar, care uneori au fost descriși drept finlandezi sau mai degrabă "finici tartarizați". Alții îi aseamănă bulgarilor de pe Volga sosiți în Europa medievală sau chiar secuilor din estul provinciei române Transilvania. Antropologul Arnold van Genep susținea că saracacianii (aromani grecizați) s-ar fi amestecat în secolul al XVII-lea în munții Rodopi
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
Aur, aceștia fiind membrii a patru familii importante: Arghin, Barin, Qipchaq și Shirin. Printre supușii hanului se numărau: ciuvașii, marii, mordovii, tătarii-mișari, urdmurții și bașkirii. Tătarii-mișari sosiseră în zonă în timpul Hoardei de Aur și asimilaseră până în cele din urmă mordvinii finici și alte triburi indigene. Teritoriile lor erau guvernate de tătarii stepelor. Unele dintre formațiunile statale ale tătarilor-mușari nu au fost niciodată stăpânite de , ci s-au aflat sub influența sau stăpânirea Hanatului Kasim sau a Marelui Canezat al Moscovei. Cea
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
cincisprezecea a lunii a șaptea, când vă strângeți roadele pământului, să sărbătoriți sărbătoarea DOMNULUI șapte zile: în ziua întâi este odihnă și în ziua a opta iară este odihnă." În ziua întâi să luați poame de copaci frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunzele late și sălcii de râu și să vă veseliți înaintea DOMNULUI Dumnezeului vostru, șapte zile." "Să prăznuiți sărbătoarea aceasta a DOMNULUI șapte zile în an: acesta este așezământ veșnic în neamul vostru. În luna a
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
Kulbey"), numele unuia dintre triburile menționate de împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul în cartea sa "De administrando imperio". Unii cercetători au adus argumente în favoarea tezei conform căreia cei mai mulți dintre acești "kolbiaghi/koulpingoi" ar fi provenit din alte popoare de la Marea Baltică, finici și chiar baltici. Aceștia erau militari negustori, iar cercetătorii presupun că denumirea "kylfingar" provine fie de la arma caracteristică (o variantă de buzdugan/topuz (v. și termenul german "(Streit)kolben") sau un baston de luptă lung, ori chiar de la un cuvânt
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]