132 matches
-
Ligii Hanseatice, alianța prosperă care a dominat activitatea comercială din Barea Baltică între secolele al XIII-lea și al XVII-lea. În nord-est, slavii au colonizat teritoriile care aveau să devină mai târziu Principatul Moscovei prin cucerirea și asimilarea triburilor fino-ugrice care erau deja așezate în zonă. Orașul Rostov era cel mai vechi centru urban din nord-est, dar el a fost, mai întâi, sub sezeranitatea Suzdalului și mai apoi a Vladimirului, care avea să devină capitala principatului Vladimir-Suzdal. Datorită tot mai
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
530.000 km², vecin la sud cu Afganistanul. După un alt manuscris istoric chinez, "Liang-șu", "varii" au fost o perioadă vasali, respectiv înrudiți, cu popoarele protomongole care trăiau în stepele din Asia centrală. Există speculații și pe seama unei prezumtive origini fino-ugrice a avarilor. O altă sursă, "Encyclopædia Iranica", afirmă că originea avarilor ar fi comună cu a mongolilor, aceștia provenind din populația "Śyän-bi". Recent, tot mai mulți istorici inclină să accepte ipoteza că avarii au fost o populație altaică de tip
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
acea perioadă, cea mai mare parte a informațiilor le avem din surse arabe. persane, indiene sau rusești. S-au obținut anumite informații și în urma săpăturilor arheologice. Se crede că, la început, teritoriile Bulgariei de pe Volga au fost ocupate de popoarele fino-ugrice. Vechii bulgari au migrat în zonă cam pe la anul 660, fiind conduși de hanul Kotrag, fiul lui Kubrat. Anumite triburi bulgărești au continuat înaintarea către vest și, după multe aventuri, s-au stabilit în zona cursului inferior al fluviului Dunărea
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
a dăruit minte, iar Lodhur le-a dat formă antropomorfă și simțuri. Oamenii au fost orânduiți să trăiască pe tărâmul Midgard (“lăcașul de mijloc”), tărâm înconjurat de un ocean și apărat de o împrejmuire făcută din genele lui Ymir. Mitologia fino-ugrică vede haosul primordial sub forma unui ocean imens. Num este primul zeu care a apărut din acest haos, fiind cel care a creat lumea. El trimite pe rând lebede, gâște, „scufundătorul polar” și Pasărea Iguru, pentru a aduce puțin pământ
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
(n.12 martie 1860, Oradea Mare - d.21 septembrie 1937, Budapesta) a fost un lingvist, orientalist și etnograf maghiar, de origine evreiască din Transilvania, care s-a specializat mai ales în cercetarea limbilor fino-ugrice. A fost membru al Academiei de Științe a Ungariei. S-a născut într-o familie de evrei, Munk, din partea tatălui, din Oradea, în Transilvania, pe atunci parte a Imperiului habsburgic. Din copilărie a fost atras de studiul limbilor și în
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
Budapesta, in cadrul cărora a cercetat, între altele, graiurile ceangăilor. Pentru această cercetare a fost premiat cu premiul Sámuel al Academiei de Științe a Ungariei. În scopul plecării în călătorii de studiu în locurile populate de popoare vorbitoare de limbi fino-ugrice , a învățat și limba rusă. În anul 1885 a plecat în prima sa expediție de studiu pe tărâmurile udmurților la vestul Munților Urali. În drum a zăbovit o vreme la Kazan, unde a învătat limba udmurtă de un student membru
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
până la urmă decât un singur volum, redactat de Munkácsi însuși -"Arborele genealogic al familiilor Munk și Felsenburg" . În anul 1890 a fost ales membru corespondent al Academiei ungare de științe, de asemenea a devenit membru extern al Societății de studii fino-ugrice. În 1892 a fost ales vicepreședinte al Societății ungare de etnografie. Începând din 1900 a fost până la sfârșitul vieții coredactor al revistei maghiare de orientalistică, iar între 1894-1910 a fost redactorul revistei maghiare de științe etnografice. În anul 1910 a
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
și-au stabilit capitala în orașul slav Novgorod și s-au amestecat, treptat, cu pătura conducătorilor militari slavi. Slavii au constituit majoritatea populației începând din secolul al VIII-lea, reușind să asimileze, treptat, atât pe cuceritorii scandinavi, cât și populația fino-ugrică băștinașă. Dinastia varegă a durat mai multe secole, în care timp ei au stabilit legături trainice cu Imperiul Bizantin și biserica ortodoxă și și-au mutat capitala la Kiev, în 1169. În acest timp, populației varege și, prin extensie, celei
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
depărtate ale triburilor maghiare ne duc în epoca străveche, în mileniile dintre anii 10.000 și 4.000 î.e.n., în "țara de baștină" din zona munților Urali. În jurul anului 4.000 î.e.n. această comunitate uraliană se dezmembrează, iar grupurile etnice fino-ugrice desprinse din ea se vor stabili la vest de Urali, la nord și la sud de confluența râurilor Volga și Kama. În mileniul al III-lea și al II-lea ungurii își continuă modul de viață preponderent de culegători, bazat
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
bazat pe o economie naturală. În preajma anului 1.500 î.e.n. în modul de viață al fino-ugricilor a avut loc o schimbare fundamentală: trecerea la o economie productivă bazată pe agricultură și creșterea animalelor. În această perioadă are loc dezmembrarea unității fino-ugrice și formarea unei limbi de fond ugrice. În jurul anului 1.000 î.e.n. se dezmembrează și unitatea ugrică, drept care începând cu această perioadă putem vorbi de habitatul predecesorilor propriu-ziși ai ungurilor, pe care cercetătorii l-au plasat de-alungul cursului mijlociu al
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
ale globului. Ortografia corectă a numelui este aceea cu cratimă. Dintre limbile indo-europene, următoarele sunt cele mai răspândite, fiind vorbite ca limbă maternă de peste 100 de milioane de oameni: Majoritatea limbilor vorbite în Europa aparțin superfamiliei indo-europene. Fac excepție limbile fino-ugrice (maghiara, estoniana și finlandeza), limbile caucaziene, basca, malteza (derivată în mare parte din arabă) - și turca aparținând limbilor turcice. Ipoteza înrudirii limbilor indo-europene, formulată prima dată, în 1647, de învățatul olandez Marcus Zuerius van Boxhorn, care a observat că o
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
(n. 1946, Parma) este un eseist și editor italian, director al revistei de studii geopolitice Eurasia. Filolog de profesie, el este un specialist în limbile fino-ugrice. S-a alăturat de tânăr mișcării europeniste Jeune Europe conduse de Jean Thiriart în care intrase, de asemenea, și Franco Cardini. Începând din 1973 este președintele asociației Italia-Libia. În acei ani a scris articole în care s-a exprimat elogios
Claudio Mutti () [Corola-website/Science/337014_a_338343]
-
asociației Italia-Libia. În acei ani a scris articole în care s-a exprimat elogios cu privire la instaurarea socialismului în Libia. În 1979 a devenit autorul unei alte inițiative: Asociația Europa-Islam, cu sediul la Veneția. Și-a dedicat mulți ani cercetării filologiei fino-ugrice, lucrând ca asistent la Universitatea din Bologna și scriind aproximativ treizeci de articole și eseuri despre folclorul maghiar și literatura maghiară. Cunoscător al limbii și culturii române, el a devenit în 1979 profesor titular la Institutul Italian de Cultură din
Claudio Mutti () [Corola-website/Science/337014_a_338343]
-
este o limbă fino-ugrică vorbită în Rusia (Republica Carelia și unele zone învecinate) și Finlanda. Este considerată de unii lingviștii dialect al limbii finlandeze. face parte din grupul de limbi fino-ugrice, alături de limba finlandeză, limba maghiară și limba estoniană. În prezent, limba carelă se
Limba carelă () [Corola-website/Science/311831_a_313160]
-
este o limbă fino-ugrică vorbită în Rusia (Republica Carelia și unele zone învecinate) și Finlanda. Este considerată de unii lingviștii dialect al limbii finlandeze. face parte din grupul de limbi fino-ugrice, alături de limba finlandeză, limba maghiară și limba estoniană. În prezent, limba carelă se află în declin în fața limbii ruse în Rusia și a finlandezei literare în Finlanda. După terminarea Războiului de Iarnă, la 12 martie 1940, la Moscova a fost
Limba carelă () [Corola-website/Science/311831_a_313160]
-
suedeză , astfel că cifra totală a vorbitorilor de suedeză ajunge undeva la 15 milioane. Are loc o migrație considerabilă între țările nordice, dar având în vedere similaritatea dintre culturile și limbile acestor state (excepție făcând finlandeza, aceasta fiind o limbă fino-ugrică), emigranții sunt de cele mai multe ori asimilați rapid și nu se diferențiază ca un grup separat. Conform Recensământului din Statele Unite din anul 2000, aproximativ 67.000 de copii cu vârsta de peste cinci ani au fost declarați ca fiind vorbitori de suedeză
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
5 % polonezi, 1,4 % lituanieni, iar restul de 2,1 % - alte naționaltăți, (conform recensământului din 2003). Cei mai mulți letoni sunt protestanți, în timp ce rușii sunt afiliați Bisericii Ortodoxe Ruse. Riga este amplasată pe locul unei așezări antice a livonienilor, un trib antic fino-ugric, la confluența râurilor Daugava și Ridzene (în letonă: "Rīdzene"). Râul Ridzene era cunoscut la începuturi sub numele de Riga, într-un moment dat formând un port natural cunoscut drept Lacul Riga, dispărut în ziua de azi. Se consideră că râul
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
Mordovia sunt peste 500 de lacuri. Republica nu dispune de resurse naturale importante, exploatabile din punct de vedere industrial. Există unele rezerve de turbă și izvoare de apă minerală. Clima este continental moderată. Mordvinii sunt membrii ai grupului de limbi fino-ugrice, vorbitori ai două limbi înrudite, limba mokșa și limba erzia și a mai multor dialecte ale acestora. În republică trăiesc aproximativ 33% din numărul total de mordvini. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, rușii formează majoritatea populației (60,8%), în vreme ce mordvinii
Mordovia () [Corola-website/Science/305930_a_307259]
-
5,2%), ucrainienii (0,5%). 3.700 cetățeni, (0,4%) nu și-au declarat naționalitatea recenzorilor. Primele descoperiri arheologice privind locuirea teritoriului Mordoviei sunt din perioada neoliticului. În secolul al VI-lea apar primele însemnări care îi menționează ca poporul fino-ugric mordvin. Mai târziu, mordvinii au ajuns sub controlul Bulgariei de pe Volga și a Rusiei Kievene. În ciuda acestei relații de subordonare feudale, conducătorii mordvini au atacat și jefuit în repetate rânduri suzeranii protobulgari sau ruși. Mongolii au cucerit zone vaste în
Mordovia () [Corola-website/Science/305930_a_307259]
-
nu mai sunt reprezentate). De remarcat sunt cazurile substantivelor, ce se regăsesc nuanțat în limba germană (patru cazuri în limba germană, cinci în limba română), care este o limbă germanică, sau extrem de sofisticat (16 cazuri), precum în limba finlandeză, limbă fino-ugrică. Limbile italice formau, alături de limbile celtice, germanice și elenice, o sub-familie "centum" a limbilor indoeuropene, care includea latina, vorbită de populația din Latium în Italia centrală (latinii), și alte limbi precum umbriana și osca, în vecinătatea imediată a etrusce, neindoeuropeană
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
Senatul de la Vaasa înclina către Imperiul German pentru ajutor politic și militar, pentru a învinge Gărzile Roșii finlandeze, a pune capăt influenței Rusiei Bolșevice în Finlanda, și a extinde teritoriul finlandez în Karelia rusească, zonă geopolitic importantă, locuită de popoare fino-ugrice. Slăbiciunea Rusiei a indus ideea „Finlandei Mari” în sânul facțiunilor cu tendințe expansioniste de dreapta, dar și de stânga; Roșii revendicau și ei aceleași zone. Generalul Mannerheim a fost de acord cu ideea necesității preluării Kareliei de est și a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
în comitatele ungurești sau săsești), dar în Țara Românească și în Moldova, conducătorii și-au păstrat credința ortodoxă și limba vernaculară română, „țările” fiind incluse în „județele” Țării Româneaști sau în ținuturile Moldovei. În secolul VII, Maghiarii, ramură a triburilor fino-ugrice, originari din estul Munților Urali, au intrat în contact cu Bulgarii din bazinul mijlociu al fluviului Volga și au coborât fluviul în regiunea Bașchiria, zona dominată de Hazari. Au conlocuit cu populații turanice-bulgarii, baschirii, hazarii, înfluențându-le organizarea socială și politică
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
deține și "o" și "u") și Anatri sau de jos (ce are "u" pentru ambele "o" și "u": Vi. totă "plin", tută "gust" - an. tută "plin, gust" ). Limba literară se bazează pe ambele dialecte. Atât limba tătară cât și limbile fino-ugrice au influențat limba ciuvașă, precum și limba rusă, limba mari, mongoleza, limba arabă și limba persană, limbi ce au contribuit din plin la lexicul ciuvaș. "Armonia vocalică" este principiul prin care un cuvânt ciuvaș nativ încorporează fie doar vocale posterioare (а
Limba ciuvașă () [Corola-website/Science/316304_a_317633]
-
moderne slave: krajina (ucraineană), kraina belarusă, krai (rusă) și kraj (poloneză), toate având înțelesul de „teritoriu”. Termenul „Rutenia Mare” a fost aplicat unor teritorii întinse guvernate de principii din Kiev, care includea și regiuni nord-estice ale cnezatului, locuite de popoarele fino-ugrice. În mijlocul teritoriului slav al Ruteniei au apărut subdiviziuni pintre care „Rutenia Albă” (Belarus), „Rutenia Neagră” și „Rutenia Roșie” în nord-vestul și vestul Ucrainei. Deși creștinismul și-a făcut simțită prezența pe teritoriul Ucrainei mai înainte de primul conciliu ecumenic de la Niceea
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
(în limba maghiară: "magyar őstörténet") se referă la istoria ungurilor din momentul în care s-au separat din gupul principal fino-ugric (se estimează că evenimentul ar fi avut loc la începutul primului mileniu) până la cucerirea Bazinului Panonic la sfârșitul secolului al IX-lea (în istoriografia maghiară „honfoglalás” "descălecarea"). Principatul Ungariei, despre a căurui existență există puține surse de informații, este inclus
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]