132 matches
-
prezintă pe huni, „strămoșii maghiarilor”, ca descălecători ai Panoniei la începutul secolului al V-lea. În a sa Istorie a limbii și literaturii maghiare, Gheorghe Kristóf arată că în trecutul îndepărtat limba maghiară a trăit în comunitate cu celelalte limbi fino-ugrice, fiind din aceeași familie cu limbile samoede, turco-tătare, mongole și mandsu-tunguze. Cu multe mii de anii în urmă, comunitatea fino-ugrică s a desfăcut în două. Una din aceste ramuri este a limbilor finice (permiană, ceremisă, fineză sau finlandeză, estoniană, laponă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii și literaturii maghiare, Gheorghe Kristóf arată că în trecutul îndepărtat limba maghiară a trăit în comunitate cu celelalte limbi fino-ugrice, fiind din aceeași familie cu limbile samoede, turco-tătare, mongole și mandsu-tunguze. Cu multe mii de anii în urmă, comunitatea fino-ugrică s a desfăcut în două. Una din aceste ramuri este a limbilor finice (permiană, ceremisă, fineză sau finlandeză, estoniană, laponă), cealaltă ramură este a limbilor ugrice (vogula, ostica, maghiara). Această ramură s-a deplasat de pe partea sudică a munților Ural
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din veacul al III-lea î. Hr., pe șesul întins la nord de Caucaz, poporul acesta a intrat în contact neîntrerupt cu un neam hunic, adică turc, cu așa-zișii bulgari de pe Volga, care și-au extins stăpânirea asupra acestei ramuri fino-ugrice. Cu timpul, bulgarii cuceritori și fino-ugricii cuceriți au format un nou „etnos”, unitar și dornic de cuceriri, cu elementul bulgar conducător, care și-a însușit limba masei ugrice, dându-i însă și ei o sumedenie de cuvinte din limba huno-turcă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dornic de cuceriri, cu elementul bulgar conducător, care și-a însușit limba masei ugrice, dându-i însă și ei o sumedenie de cuvinte din limba huno-turcă (vreo 250 la număr). A rezultat o nouă limbă, care nu mai era nici fino-ugrică, nici bulgaro-tătară, ci maghiară. Așadar, problema de limbă a istoriei străvechi a maghiarilor s-ar rezolva astfel: elementele de bază, interne, și tezaurul lexical strămoșesc al limbii sunt în limba maghiară de origine fino-ugrică, acestea însă au fost sporite încă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbă, care nu mai era nici fino-ugrică, nici bulgaro-tătară, ci maghiară. Așadar, problema de limbă a istoriei străvechi a maghiarilor s-ar rezolva astfel: elementele de bază, interne, și tezaurul lexical strămoșesc al limbii sunt în limba maghiară de origine fino-ugrică, acestea însă au fost sporite încă din epoca străveche (din sec. III. î. Hr. și până în sec. V d. Hr.) prin elemente turcești. Autorul acestei teorii își exprimă totuși surprinderea în legătură cu vechimea foarte mare a elementelor turcești în limba maghiară, vechime
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
epoca străveche (din sec. III. î. Hr. și până în sec. V d. Hr.) prin elemente turcești. Autorul acestei teorii își exprimă totuși surprinderea în legătură cu vechimea foarte mare a elementelor turcești în limba maghiară, vechime care nu poate fi separată de fondul fino-ugric al acestei limbi (p. 13). Oricum, rolul elementului turcesc în formarea etniei maghiare este comparat cu cel jucat de normanzi în formarea multora dintre popoarele din nordul și vestul Europei. În ce privește „noul etnos maghiar”, autorul afirmă că „deși ca număr
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în formarea etniei maghiare este comparat cu cel jucat de normanzi în formarea multora dintre popoarele din nordul și vestul Europei. În ce privește „noul etnos maghiar”, autorul afirmă că „deși ca număr și ca limbă acesta e mai mult de origine fino-ugrică, ca sânge, caracter și organizație se înfățișează sub un hotărât aspect turc. Așa se explică de ce n-a existat la noul etnos conștiința originii fino-ugrice, de ce aceasta a dispărut, dacă a existat vreodată. Etnicul, caracterul limbii maghiare e hunic, adică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
autorul afirmă că „deși ca număr și ca limbă acesta e mai mult de origine fino-ugrică, ca sânge, caracter și organizație se înfățișează sub un hotărât aspect turc. Așa se explică de ce n-a existat la noul etnos conștiința originii fino-ugrice, de ce aceasta a dispărut, dacă a existat vreodată. Etnicul, caracterul limbii maghiare e hunic, adică bulgaro-turc” (p. 14 urm.). Considerând „obârșia și descendența hunică a maghiarilor ca o realitate istorică neîndoioasă” (p. 9), Gh. Kristóf îl prezintă pe Atila și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ieșire (manifestare, ridicare, apariție) a ungurilor”, iar pe Arpad și luptele maghiarilor sub conducerea acestuia pentru cucerirea Panoniei ca secundus egressus Hungarorum. Autorul exultă la gândul că aceste „izbucniri” războinice și cuceritoare, de obârșie hunică, au fost imprimate „smeritelor neamuri fino-ugrice” care, „ocupate cu vânătoarea și pescuitul”, ar fi rămas prea puțin cunoscute în istorie dacă nu ar fi optat pentru „rudenia și obârșia strălucitoare hunică (= turcică)” (p. 10). Tocmai prin această obârșie, crede autorul, maghiarii au intrat în istorie sub
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de topic poate fi la fel de importantă cum este cea de subiect din alte limbi. Conform clasificării realizate de acești autori, există patru tipuri de limbi: (a) limbi cu subiect proeminent (contează relația subiect− predicat): limbile indo-europene, limbile din Niger-Congo, limbile fino-ugrice, semitice, dyirbal, limbile indoneziene, malgașa; (b) limbi cu topic proeminent (contează relația topic−comment): chineza, lahu și lisu (limbi lolo-birmaneze); (c) limbi cu subiect proeminent și cu topic proeminent (contează ambele relații): japoneză, coreeană; (d) limbi care nu au nici
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbului a avea), însă există numeroase exemple de verbe corespunzătoare lui a fi pentru celelalte valori (Feuillet 2006: 156). Feuillet (2006: 201) remarcă absența generalizată a lui a fi din limbile altaice, din unele limbi din Caucaz și din limbile fino-ugrice, subliniind că limbile care folosesc a avea ca auxiliar au și construcții cu a fi (Feuillet 2006: 170). 2.3. Date din latină și din limbile romanice Benveniste (1966a: 193) arată că, deși în majoritatea limbilor indo-europene s-a generalizat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
iar tiparul ergativ caracterizează numai numele nedefinite. Pronumele de persoana 3 și numele definite reprezintă o zonă de tranziție, în care sunt folosite ambele tipare. În această zonă de tranziție există o marcare tripartită: S ≠ A ≠ O. KHANTY (XANTY) Limbă fino-ugrică, uralică, vorbită în Rusia. 12 000 de vorbitori. Număr mare de dialecte. Minimă ergativitate. KINALUG Limbă nord-est caucaziană. 1 500 de vorbitori. Morfologie de tip ergativ. Sintaxă de tip acuzativ. KIRANTI Grup de limbi (circa 24) din familia sino-tibetană, ramura
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poporului și țării: Rusia (de la cuvîntul de origine scandinavă Rus', menționat pentru prima dată în anul 839 în Analele de la Saint Bertin. Este oarecum interesant și, desigur, picant de observat aici că numele de "ruși" a fost dat de populațiile fino-ugrice din nordul Rusiei actuale mai întîi suedezilor, care au apărut pe coasta orientală a Mării Baltice cu începere din secolul al IX-lea, principalul argument lingvistic în sprijinul acestei filiații fiind denumirea actuală a acestui popor nordic în limbile finlandeză și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
apăruseră în traducere românească câteva fragmente din aceasta deja cu câteva decenii în urmă. Volumul de memorii al lui Raoul Bossy este o sursă valoroasă pentru a înțelege felul în care era privit spațiul românesc în perioada interbelică. Aparținând spațiului fino-ugric, Finlanda era mai familiară în acea vreme cu optica și revendicările maghiare privind teritoriul românesc. Bossy notează un eveniment nefericit - publicarea unui articol într-un ziar estonian 42 de către ministrul finlandez al agriculturii, Jutila, în care acesta "apăra pe față
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
etnografice și folclorice în perspectiva universală a Istoriei Religiilor"751. Acest lucru se datorează arhivelor folcloristice de care dispun, dar și de materialul lingvistic pe care și-l pot însuși cu ușurință (limbile de circulație, rusa, maghiara sau alte limbi fino-ugrice)752. Ioana Bot descrie entuziasmul pe care l-a trăit în momentul în care a vizitat pentru prima dată Finlanda, țară despre care aflase în cadrul cursurilor de limbă finlandeză și care până atunci părea a fi un tărâm aproape ireal
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
la Cluj - a doua "întâlnire mondială" a lectorilor finlandezi, în "Columna", nr. 13, 1999, pp. 37-38. 744 Se face apoi o trecere în revistă a profesorilor care au predat limba finlandeză la Cluj, primul dintre aceștia fiind cercetătorul lingvisticii comparate fino-ugrice József Szinnyei. Un alt profesor amintit este Ignác Halász, care a predat limbile finlandeză, laponă, vogulă și mordvină. Locul său a fost preluat de Móric Szilasi, apoi de Gyula Zolnai. Alături de profesorii menționați care au făcut parte din Catedra de
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
au la bază grupuri sintactice echivalente cu rom. mâncător de oameni, respectiv prieten al vorbelor 90. Este arhicunoscut faptul că există limbi din spațiul european, în special limbile germanice (germana, olandeza, suedeza etc., în mai mică măsură și engleza) și fino-ugrice care au o mare capacitate de a forma compuse și în care ceea ce exprimăm în română și în alte limbi (mai ales romanice) printr-un grup sintactic este redat printr-un compus cu determinanții antepuși regentului: engl. contact-lens compatibility test
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Lumea Veche la Lumea Nouă, cea a tranziției, în care indivizii precum Brândușă se simt în largul lor. Locul aristocrației este luat de o democrație sălbatică, de noua burghezie, ai cărei reprezentanți sunt acei „machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție în traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și în relații excelente cu Poliția, care mișunau în Piata Carolina, răsucind pe degete grele de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și șoptind oricui se afla în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
3.5. Familia ciadică / 171 6.3.6. Familia omotică / 171 Bibliografie specială / 171 6.4. Marea familie dravidiana / 174 Bibliografie specială / 175 6.5. Marea familie uralo-altaică / 175 6.5.1. Familia uralică / 179 6.5.1.1. Grupul fino-ugric / 179 6.5.1.2. Grupul samoed / 180 6.5.1.3. Grupul yukaghir / 180 6.5.2. Familia altaica / 180 6.5.2.1. Grupul turcic / 181 6.5.2.2. Grupul mongolic / 182 6.5.2.3. Grupul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de mijloace sintactice (instrumente gramaticale) sau fonoprozodice (intonația, ca în chineză). În limbile izolante fiecare cuvînt este invariabil și este alcătuit dintr-un singur morfem. Categoriile gramaticale sînt exprimate prin alte cuvinte din context sau prin topica. Aglutinanta - turcice, mongolice, fino-ugrice, tunguso-manciuriene, samoiede, dravidiene, bantu, japoneză, gruzina, basca etc. Aglutinarea este un tip special de afixare, întîlnită în limbi precum cele uralo-altaice sau nigero-congoleze, spre deosebire de fuziunea specifică flexiunii. Limbile aglutinante se aseamănă cu cele flexionare prin faptul că un cuvînt ia
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu obiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor tranzitive și intranzitive stă în nominativ, în timp ce obiectul verbelor tranzitive stă în acuzativ. Tipul acuzativ este cel mai răspîndit (toate limbile indo-europene, cu excepția cîtorva limbi indo-iraniene, limbile fino-ugrice, limbile afro-asiatice, limbile negro-africane etc. 2. ergativă Într-o limbă ergativă (o limbă cu structura actanțială de tip absolutiv-ergativ), subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu subiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor intranzitive și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
stabilească (prin analiza distribuției areale a celor șase trăsături) între ce familii lingvistice se aflau situate, în trecut, limbile care "au devenit" indo-europene. Trubetzkoy constată că, de pildă, trăsătură șase se întîlnește și în familia uralo-altaică, a cincea în limbile fino-ugrice, iar primele patru în limbi mediteraneene (caucaziene și semitice). Concluzia este că teritoriul în care au apărut primele dialecte indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
trăsătură șase se întîlnește și în familia uralo-altaică, a cincea în limbile fino-ugrice, iar primele patru în limbi mediteraneene (caucaziene și semitice). Concluzia este că teritoriul în care au apărut primele dialecte indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi indo-europene au trecut de la un tip asemănător cu cel al limbilor caucaziene de est la unul comun cu limbile fino-ugrice și altaice. Dintre numeroasele critici aduse acestei teorii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi indo-europene au trecut de la un tip asemănător cu cel al limbilor caucaziene de est la unul comun cu limbile fino-ugrice și altaice. Dintre numeroasele critici aduse acestei teorii le amintim pe cele după care nu există nici un fel de dovezi că limbile indo-europene ar fi mai recente decît celelalte grupuri de limbi și cea după care "el definește limbile indo-europene
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Europa de Asia) și Marea Baltica. Dizlocați de indo-europeni și turci, uralienii migrează la nord și est de Urali, iar samoezii migrează ulterior în Siberia. Cuprinde aproximativ 40 de limbi, dintre care unele dispărute. Clasificarea tradițională le împarte în două subfamilii: fino-ugrică și samoeda. 6.5.1.1. Grupul fino-ugric subgrupul ugric: - maghiară (ungară), vorbită în centrul Europei - limbile ugrice de pe Obi (zona asiatică a Rusiei): xanti (khanty, ostiacă) și mansi (vogulă) subgrupul finic: - finlandeză (Finlanda, Norvegia, Suedia) - estona și voro (Estonia
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]