234 matches
-
oameni și bunuri în timpul unor catastrofe naturale. Deoarece aceste două medalii nu au fost instituite legal nici nu au putut fi conferite oficial. Venit dintr-o țară cu puternice tradiții în domeniul decorațiilor, Carol I al României, deși constrâns prin firmanul de numire să nu instituie nici un fel de distincții, prin tratative diplomatice, a reușit ca Marele Vizir să accepte ca domnitorul să poată institui decorații minore și, ca urmare, în 1872, se instituie Medalia "Virtutea Militară" (decr. nr. 987) și
Ordinul „Virtutea Militară” () [Corola-website/Science/318585_a_319914]
-
retrăgeau din Grecia Centrală. Pe 21 decembrie 1828, ambasadorii Regatului Unit, Rusiei și Franței s-au întâlnit pe insula Poros și au pregătit un protocol, care prevedea crearea unui stat autonom, condus de un monarh, a cărui autoritate trebuia confirmată prin firman al Sultanului. Cele trei puteri propuneau ca granița statului elen să se întindă de la Arta la Volos și, în ciuda eforturilor lui Kapodistrias, noul stat urma să includă numai insulele Cyclades, Sporades, Samos și, în anumite condiții, Creta. Conferința de la Londra
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
cazată în aceeași cabină cu Maria Dudescu, care dorea să meargă la moșia sa de la Schela Brăilei. Haricleea i se plânge că a sărăcit și spune că se duce la Stambul pentru a unelti acolo ca fiul ei să obțină firmanul de domnie. În timp ce se spăla, Doamna Haricleea este lovită de Maria și apoi înecată în ligheanul cu apă de spălat, fiind aruncată în final peste bord. Maria nu găsește însă giuvaierurile pe care le avea Doamna Haricleea, în geamantanul său
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
pe actualul teritoriu românesc a fost construită în perioada 1858 - 1860 de către compania engleză Barkley-Stanisforth pe distanța Cernavodă port - Constanța, cu o lungime de 63 km (în Imperiul Otoman). Această linie scurta mult legătura dintre Marea Neagră și Valea Dunării. Potrivit firmanului dat de către sultan dreptul de administrare al acestei linii era dat constructorului pe o perioadă de 99 de ani, dar statul român a răscumpărat acest drept după Războiul Ruso-Turc (1877-1878). În 1860, venind în fruntea guvernului, Mihail Kogălniceanu pune problema
TranSportul feroviar în România () [Corola-website/Science/325317_a_326646]
-
o iarnă timpurie. Se pare că ordinul dat de marele vizir Rüstem Pașa pentru ridicarea asediului ar fi ținut cont, în primul rând, de unele manevre ale guvernatorului Transilvaniei, Gheorghe Martinuzzi, care a trimis la Poartă haraciul datorat. Printr-un firman, lui Mehmed Sokollu, beglerbegul Rumeliei, i s-au poruncit următoarele: „Din vilaietul Transilvaniei a sosit haraci și s-a acordat un "ahidname" (act, firman) imperial pentru a fi arătat la nevoie. De aceea, să te mulțumești cu ocuparea cetăților smulse
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
unele manevre ale guvernatorului Transilvaniei, Gheorghe Martinuzzi, care a trimis la Poartă haraciul datorat. Printr-un firman, lui Mehmed Sokollu, beglerbegul Rumeliei, i s-au poruncit următoarele: „Din vilaietul Transilvaniei a sosit haraci și s-a acordat un "ahidname" (act, firman) imperial pentru a fi arătat la nevoie. De aceea, să te mulțumești cu ocuparea cetăților smulse până acum și să te întorci”. După plecarea generalului Aldana cu detașamentul său la Lipova, garnizoana cetății a rămas cu numai vreo 2500 soldați
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
unor dezastre sau probleme sociale. De-a lungul secolelor, terenul din apropierea Zidului a fost ocupat de construcții. Accesul publicului la Zid a fost făcut prin cartierul marocan, printr-un labirint de alei înguste. În mai 1840 a fost emis un firman de către Ibrahim Pașa a interzis evreilor să paveze pasajul. Le-a fost interzis de asemenea „ridicarea vocii lor și afișarea cărților lor în acel loc”. Totuși, le-a fost permis să viziteze Zidul „așa cum era din vechime”. Rabinul Iosef Schwarz
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
nu toți pot să-și desfășoare rugăciunea în același timp. Este de asemenea vizitat, deși nu la fel de numeros, în fiecare după-amiază de vineri, iar de unii aproape în fiecare zi. Nici unul nu este agresat de mahomedani, având un foarte vechi firman din partea Sultanului de la Costantinopol care spune să nu ne fie interzisă apropierea de zid, în schimb Poarta obține pentru acest privilegiu o taxă specială, care este oricum insignifiantă”" De-a lungul timpului, numărul mare de oameni strânși la adunările de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
casă în apropierea zidului și a plătit oameni să stea de pază. Totuși, această situație a durat doar o scurtă perioadă de timp, din cauza resentimentelor arabe și a lipsei de fonduri. De-a lungul stăpânirii otomane au fost emise câteva firmane în care se fac referiri la : În decembrie 1917, forțele britanice conduse de Edmund Allenby au capturat Ierusalimul de la turci. Allenby a promis „că fiecare clădire sfântă, monument, altar, loc tradițional, moștenire sau loc obișnuit de rugăciune indiferent sub ce
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
ca loc de trecere de către locuitorii cartierului arab Magharbe (al moghrabilor) și interzicea plasarea de bănci sau scaune sau orice fel de obstacole lângă Zidul Plângerii. Ultima interdicție de acest fel fusese emisă de autoritățile otomane în anul 1915 dar firmanul otoman a fost retras de îndată, la intervenția Haham Bași-ului. În 1928, Comisarul Districtual al Ierusalimului, Edward Keith-Roach, a acceptat o solicitare arabă pentru a impune această interdicție. Astfel, ofițerul britanic staționat în zona Zidului a primit misiunea de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
În anul următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia sa. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia sa. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo" (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) "aflând faptul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo" (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) "aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru."" Totuși, din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
sunt puține la număr și în mare majoritate indirecte incluzând: Nu a fost identificată încă arhiva mitropoliei care ar trebui să conțină cel puțin: Condica Sfântă, gramatele de hirotonie, actele și registrele de strângere și predare a contribuțiilor bănești obligatorii, firmanele și corespondența cu autoritățile turcești, scrisori și circulare canonice, etc. Aceste trebuie să fi existat de vreme ce copii ale unora din aceste acte au fost găsite în alte locații. Cele mai plauzibile locații unde ar trebui căutate sunt: Silistra (unde mitropolia
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
retrăgeau din Grecia Centrală. Pe 21 decembrie 1828, ambasadorii Regatului Unit, Rusiei și Franței s-au întâlnit pe insula Poros și au pregătit un protocol, care prevedea crearea unui stat autonom, condus de un monarh, a cărui autoritate trebuia confirmată prin firman al Sultanului. Cele trei puteri propuneau ca granița statului elen să se întindă de la Arta la Volos și, în ciuda eforturilor lui Kapodistrias, noul stat urma să includă numai insulele Cyclades, Sporades, Samos și, în anumite condiții, Creta. Conferința de la Londra
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
la Facultatea de Drept din Paris. În anul 1859, după alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza (vărul său primar), el a fost numit ca secretar al agenției diplomatice de la Istanbul, unde va conlucra cu Costache Negri pentru obținerea firmanului de confirmare a dublei alegeri ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza. În iulie 1863, Teodor Callimachi a fost numit agent diplomatic al Principatelor Unite ale Moldovei și Munteniei la Belgrad (Serbia), îndeplinind această funcție până în februarie 1866. După abdicarea
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
unul din conducătorii organizației lui Bailey, Lucis Trust. El a dezvoltat apropierea sa de psihologie, numită Psihosinteză, începând cu 1910; metodele sale au fost mai târziu influențate de unele elemente din opera lui Bailey. Cu toate acestea, autori ca John Firman și Ann Gila scriu că Assagioli a păstrat ceea ce el a numit "un zid de tăcere" între psihosinteză și religie sau metafizică, insistând pe faptul că ele nu trebuie confundate unele cu altele. Roger J. Woolger spune, într-un material
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
3 noiembrie 1839, sultanul Abdülmecid I a promulgat un regulament organic pentru guvernarea generală a imperiului Hatt-ı Șerif "(Edictul Imperial)" din "Gülhane (parcul imperial unde a fost proclamat pentru prima oară)". Acest document a mai fost numit și "Tanzimât Fermânı"' (Firmanul reorganizării). Sultanul declara în preambulul actului că dorește să „să aducă binefacerile unei bune administrații provinciilor Imperiului Otoman prin intermediul unor noi instituții”. Aceste instituții aveau să se ocupe în principal de Edictul a fost urmat de Firmanul Imperial de Reformă
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
și "Tanzimât Fermânı"' (Firmanul reorganizării). Sultanul declara în preambulul actului că dorește să „să aducă binefacerile unei bune administrații provinciilor Imperiului Otoman prin intermediul unor noi instituții”. Aceste instituții aveau să se ocupe în principal de Edictul a fost urmat de Firmanul Imperial de Reformă (Islâhat Hatt-ı Hümâyûnu) din 1856, prin care era proclamată egalitatea totală a cetățenilor indiferent de religie, și de Legea Naționalității din 1869, care a creat cetățenia otomană fără a ține seama de deosebirile religioase sau etnice ale
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
era teritorială ci demografică, aplicându-se membrii unei comunități pe tot teritoriul imperiului. În secolul al XIX-lea au fost înființate noi milieturi pentru comunitățile creștinilor greco-catolici și protestanți. Biserica Ortodoxă Bulgară a fost recunoscută ca miliet de sine-stătător prin firmanul din 1870 (drept care, ortodocșii bulgari aveau să fie excomunicați doi ani mai târziu de Patriarhul Constantinopolului pentru filetism adică erezia care pune națiunea deasupra religiei). În perioada de dinainte de Primul Război Mondial, existau 17 milleturi în imperiu. Reformele Tanzimatului au
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Millet−i Ermeniyân") pe 29 martie 1863. Milietul armean a primit o serie de privilegii extinse și autonomie. Națiunea Armeană, "Millet−i Ermeniyân" se referea la milietul Bisericii Ortodoxe Gregoriene Armeană. La scurtă vreme după aceasta, Imperiul Otoman a emis „Firmanul Reformelor” (Islahat Fermâni), o nouă reglementare ce privea „Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân”, inițiată de Adunarea Patriarhală a Armenilor. Armenii primeau privilegii excepționale, care permiteau formarea unui „stat în stat” și care urmărea eliminarea dominației aristocrației prin dezvoltarea claselor politice
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
este strâns legată de a doua domnie a lui Petru Rareș 1541-1546. De altfel, zona de jos a Moldovei, ținutul Covurluiului și în special drumul care trece prin Cuca, a fost călcat de mai toți domnitorii Moldovei care veneau cu firman de la Poarta să ocupe tronul țării sau a celor care au fost maziliți, îmbarcați pe galioane, barcaze, corăbii sau alte vase și plecau în surghiun către Istambul pe la portul de la Dunăre, Galați. Se știe că oastea otomană a fost urmărită
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
de naștere. Calinic a avut și el aceeași disputa asupra Satelor Hănești, cu episcopul Hușilor, Ierotei, conflict care reizbucnește în anul 1745, încheindu-se prin re-acceptarea reciprocă a arbitrajului din 1715. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi". Domnitorul reușește să obțină acest firman și "mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) aflând faptul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi". Domnitorul reușește să obțină acest firman și "mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru." Totuși, din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]