49 matches
-
Vox clamantis in deserto". Păcat! S-a pierdut o mare ocazie, protestează Țamblac, bătând unde-l durea: Constantinopolul. Acu, vor înțelege... Dacă noi, mărunței cum suntem, "am putut", cu atât mai mult împreună, cu toții, uniți... Ne-am aflat noi mai firoscoși și-am ridicat steagul. Am știrbit iataganul turcesc. Am dovedit că "se poate"! O salvă bubuie pe metereze... Șendrea se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noștri, înțelepții noștri. Să buchisească slovele din cărțile de înțelepciune, să ne luminăm, să pricepem și noi cum se învârte crugul vremii; că, mereu călcați, loviți, pârjoliți, tot cu sabia cu sabia, am rămas de căruță față de alte neamuri mai firoscoase. Trebuie să îndemnăm, să ardem rămânerea în urmă, "să-i dăm bice" cum zice rumânul. Ioane, se adresează el lui Țamblac, îți mulțumim pentru împărtășania din marea ta înțelepciune; mai deslușim și noi, proștii, din rosturile neînțelese ale lumii; sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cumva, că americanii și, În general, occidentalii, și-ar fi putut trimite cei mai redutabili spioni ca să „miroasă” metodele românești ultramoderne de antrenament?! Sau, pur și simplu, era vorba despre PROSTIE, o mare și imensă prostie?! A doua intervenție a firoscosului cenzor se referise tot la un reportaj radiofonic: „În programul emisiei din 24 iulie În reportajul intitulat <<De o vîrstă cu libertatea patriei>> se arată următoarele: <<An de an posibilitățile de dezvoltare au crescut Încît punînd față În față cele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
acestei adunări restrânse fusese instruirea privind manipularea documentelor secrete care, potrivit securistului, „...trebuie să se păstreze În mape speciale sigilate. Aceasta fiindcă În fișet se mai păstrează și celelalte documente de serviciu”. Tot Mantu i-a asigurat pe cei doi firoscoși că „...atît la sediul din cadrul Palatului cît și la sediul de la tipografie nu e cazul să se pună grilaje metalice” deoarece Îi va ajuta el „...cu sisteme de alarmă speciale”. Vrând să-și ia măsuri suplimentare de siguranță, cenzorul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care se numea Stelian Tănase și îl invitam să nu mai pastișeze stilul Nicolae Breban. Am re-debutat, în '74, în Analele Universității București - eram în anul II de facultate - cu o comparație dintre Țiganiada și Istoria Ieroglifică. Dar debutul meu firoscos, barosan, oficial și de care chiar îmi aduc aminte cu plăcere este chiar în această "Românie literară", în mai '75, cînd, presupun că George Ivașcu a cerut, cu ocazia Zilei Tineretului, o pagină cu tineri critici vînjoși pentru care Antoaneta
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
interpretări de genul " Totul e atît de relativ...", tipice pentru adolescența egocentrică. Conversațiile întreținute de personaje sînt rupte de realitate, neverosimile și stereotipe. Generalitățile de tipul "Așa e și viața mea", banalitățile învățate din "filozofia" găsită în cărți proaste, frazele firoscoase nasc doar întîmplări moarte. Iată cum arată o conversație pe malul mării între o mamă și fetița ei: "- Ia te uită, ce mare e! (despre o țestoasă) se miră Luiza cocoțîndu-se pe piatră, să o vadă mai bine. - Aici totul
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
lucru pe care îl știu contra vîntului. Caută să obscurizeze unul dintre puținele lucruri pe înțelesul tuturor. Ei vor să creeze dintr-o originalitate de doi bani, care trăiește oricum cîteva minute, cît ziarul, un pseudolimbaj pentru inițiați. Acești cititori firoscoși sînt, firește, tot mai puțini, pe măsură ce poreclele se obscurizează infantil. E ca în "păsăreasca" pe care o practicau cîndva subretele, geloase că stăpînii vorbeau franțuzește fără ca ele să priceapă. O lume de frustrați înconjoară un fenomen frumos în sine ca
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
românului e o chestiune strict personală. E sfântă. Inatacabilă. Un fel de strălucire mată a budoarului. Sau o șoaptă prelinsă în urechea libidoului (firește, dogmatic!). Ea nu poate face obiectul vreunei dezbateri extrasenzoriale. Și nici hărțuită de tratate constipate, enciclopedii firoscoase sau simpozioane limfatice... A se slăbi! Ea se consumă strict în interiorul intim și particular, la loc ferit de ochi iscoditori sau patimi deșarte. În dormitor, sub plapumă, la sfadă eroică la poartă, la visare în fundul grădinii, în cărți, la singurătate
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
ținea la tradițiile de familie.Și-a păstrat toată viața supranumele de alint "Moțu", pe care i-l dăduse bunica sa, fiindcă era primul ei nepot, dar cînd era întrebat de unde i se trage acest nume mai dădea și explicația firoscoasă, că așa e el, mai cu moț. Nu cred că și-a dorit ca moartea lui să devină un spectacol. Dar mă îndoiesc că ar fi avut ceva împotrivă ca prietenii săi să vorbească despre el și ca oamenii din
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
în Munții Traciei la bravele Cete Unde stăpânea Tata Mare-al meu, Regele Dromichete! 11.X.2009 Către sinele meu Prin toate primejdiile m-ai trimis și purtat: De la Roșu împărat la Verde împărat, La răscruci iscodit de Sfinxul cel firoscos, Din toate Șaradele sale m-ai scos Până la Patria părinților astrali Purtat în pliscul Ghionoaiei ca nucile de migdali, în lâna oilor dus ca semințele de scaieți, Unică semănătură pe ogoarele mai multor vieți, în gușa mierlei, cu sâmburii în
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
acasă, și, noi - aici la noi. e tare bine, de ce să ne încurcăm unul de altul. O neliniște îl mai frisona când se gândea că, totuși, nu are stofă de erou și că nu se va arăta niciodată atât de firoscos ca ăi de zic crunt: "io, io, cetățene, am fost acolo, am fost, mă înțelegi, în Siberia!" Acum se găsea acasă și ofta din greu pe lăvicioara pe care se odihnea înaintea ultimului castravecior mâncat care, măcar că abia se ducea
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
acceptul majorității ignare. Rar, în sferele înalte, obligatoriu elitiste, cum zice mediocritatea, vei întâlni hazul, truculența unui Andrei Pleșu, scrisul acut, pătrunzător, al lui N. Manolescu, măsura, cuviința lui G. Dimisianu. Mai sunt și alții. Nu dubitez, cum zic editorialiștii firoscoși. Soarta limbii române superioare, vrând, nevrând, se pare că începu a se calcula, proporțional, doar pe degetele unei singure mâini... Ziaristica, vorba spumoasă, aruncată în mijlocul mulțimii, se bucura pe timpuri de un respect țeapăn până și din partea prostimii drept credincioasă
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
întreb cum ar putea fi ea depășită. (Criticul pare indiferent față de orice eventuală soluție). Am văzut deja că antologiile nu reprezintă o soluție. Ele apar, sunt (sau nu) citite, dar efectul de iradiere e neglijabil. Pus în fața unui poem (foarte firoscos) de Mircea Ivănescu, cititorul comun se mărginește să constate că prea mare profit nu-i de tras din el și-l abandonează, laolaltă cu volumul. (Simplific, desigur, dar nu cred că greșesc). După părerea mea, singura salvare ar putea veni
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
că încearcă să regăsească în ei expresiile care i-au rămas în copilărie în memoria ochiului său de viitor fotograf. Nu găsesc altă explicație pentru impresia pe care o produc pozele lui Ion Cucu. Și se pare, dacă ești mai firoscos, că protagoniștii lui au mai trăit altă viață într-un trecut nu foarte îndepărtat, iar altfel, că descoperi în ei ceva cunoscut, pe care nu știi de unde să-l iei, fiindcă l-ai văzut pe fețele unor oameni fără nume
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
așa, tocmai inefabil. Mai mult, faptul că Eugen Negrici nu se agață de chichițe prozodice, ci proiectează, cum a și promis, narativ, în registru larg, biografic și bibliografic, face ca demonstrația lui să sune de-a dreptul inatacabil. Nu citează firoscos. Când e cazul, prezintă doar, unul sub altul, blocuri întregi de versuri. Și Nichita Stănescu, și Marin Sorescu sunt surprinși în plină campanie de promovare a propriilor abilități și ticuri. Fiecare dintre ei își înțelege bine poziția, își studiază atent
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
Nu m-a considerat interesant și asta n-am să i-o iert niciodată. Rămâne să-mi ostoiesc amarul în compania bătrânului meu televizor băștinaș, fidel postului național, acela care nu dă prea variate reclame, dar le repetă maniacal. Pe când firoscosul meu motan Blacky și delicata cățelușă Alissa dorm colac, cu spatele la ecran. Habar n-au că unde nu e morală, acolo este corupție și că o societate fără prințipuri... E târziu, poate că la această oră, dl Cristoiu a făcut rost
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
un trist piuit și căzu pe spate: o fiară nemaivăzută i se ivise deodată înainte. Era groaznica și balabusta Hâca, o dihanie înfiorătoare, căreia poporul de prin partea locului i-a dat sumedenie de nume, care mai de care mai firoscoase. Astfel, Hâcăi... Aicea Nea Nebunelea s-a oprit din citit și ne-a întrebat dacă după mintea noastră s-ar spune „Hâcăi“ sau „Hâcii“. Ne-am dat toți cu părerea, dar Nea Nebunelea a zis că părerea noastră nu contează
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în Idei în dialog admirația pentru (atunci, dramaturgul) Mimi Brănescu, după ce omul făcea de multă vreme săli pline la teatrul ACT. Și ce? n-am și eu dreptul să mă bucur copilărește? Musai să intru-n toga și coturnii specialistului firoscos, ca să spun că tăcerile lui Brănescu sunt (adică spun) cât grimasele lui Robert de Niro și că figura lui semnifică tot atâta cât excepționalul body language (a.l.ș. dixit) al lui Dragoș Bucur din Polițist, adjectiv? Gata spațiul. Dar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Știu că am povestit nu o dată, verbal și în scris, despre fascinația sutelor de Sâmbete ale morților, când dolofanul de mine recepta pantagruelic divine hălci de colivă înecată-n cacao și bomboane cu miere sau alune, despre inocentele iubiri pubere, firoscos plimbate printre morminte, inocenta familiaritate cu moartea, hipnoza monumentelor funerare, tainica voluptate ce lega extincția de jubilație ș.a.m.d. Știu, în același timp, că, de prin 1992-93, când scriam în LA & I, sau, un deceniu mai târziu, în Ziarul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
elevii o să creadă că (așa cum, de altfel, am și auzit) nu mai există scriitori români în viață, iar gazetăria culturală va ajunge să disprețuiască de-a binelea ambele „tabere“. 17 martie 2011 „Feminitatea în biografia literaturii române“ Asta era versiunea firoscoasă a titlului ales pentru conferința întru care am fost onorat de Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iași, vineri 18 martie. Pentru afiș, însă, am ales un cârlig oleacă mai frivol - „Muzele scriitorului român“ -, dar cu lipici, judecând după sutele de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și cu memoria ciuruită de mărarul înmiresmat al ipotezelor, vrui să mă subtilizez, depășit de vraja rea a clipei: lasă-mă să te las în mătasea misterului! Dacă el, Lepidopterul vorace, mă depista în preajma-i irizată? Poate că-și aștepta firoscos următoarea victimă: curioși de-alde mine, slobozi prin lobodă, topiți de gratuitatea Ăde-o nebunie delicioasă!) a voiajelor cu trotineta în jurul glumei finale!!! Fragedul cufăr. Cam la două-trei săptămâni, mama mă băga cu tandrețe într-un cufăr uriaș. Îmi amintesc zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
lui Soroș sau lui Manea ori nu mai știu cui; alții explică totul prin faptul că sunt prieten cu Breban și cu Uricaru, complice cu Eugen Simion sau, dimpotrivă, furios și gelos că Manolescu e academician, iar eu nu; sau alții, și mai firoscoși, își închipuie că sunt unealta evreilor din lumea întreagă care vor să-l pedepsească pe N. Manolescu pentru antisemitismul său. Bine, aș putea eu să mă apăr în acest din urmă caz, dar N. Manolescu nu se mai arată câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Miorița nu se explică. Miorița se trăiește... Așadar jucăm noi ce jucăm și, la un moment dat, Marie-Christine, mai în glumă, mai în serios - prinsă de patima jocului -, izbucnește: Dar bine, tată, tu joci sistematic împotriva mea! Da, zic eu firoscos, joc împotriva ta, pentru că tu ai armate mai numeroase și mai puternice și ameninți să cucerești teritorii mai multe. Ai ocupat Afghanistanul, ai baze puternice în Turcia și, chiar acum, ți-ai fixat o bază în Dobrogea, la Kogălniceanu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
jignește din senin oameni de valoare, care - dacă sunt în viață și dacă citesc o asemenea carte - nu pot rămâne decât stupefiați. Din punctul de vedere al „polemistului“, G. Călinescu „a slujit cu fervoare comunismul“, Eugen Simion este „un academician firoscos“, Dan Petrescu involuează către „reprezentația gratuită a bârfei de crâșmă“, Paul Goma a devenit „partizanul minciunilor scandaloase“, Cristian Bădiliță debitează „gogomănii franțuzite“, Claudiu Komartin e „un analfabet moral“ și așa mai departe. După cum reiese dintr-un interviu, reprodus în același
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]