135 matches
-
75 - 2 milioane. Jună sunt fără pereche, pentru că, dintre toate suratele am învelișul cel mai proaspăt. Un sfert din crusta mea grunjoasă s-a format nu demult, între 1730 și 1736 iar o părticică mică de ”pieliță” cu trei protuberanțe fistichii, pe o porțiune de 14 kilometri, mi-a crescut între iulie și octombrie 1824. Sunt deci adolescentă, în plin puseu de creștere și promit să mă fac mai mare. Dar știți cum e cu fenomenele astea naturale, nu se prea
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_1403267998.html [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
pierdut, revenind după mici șocuri și provocări la care viața te vrea un participant activ la spectacolul ei. Și cum am mai făcut-o și altădată, când am venit prima oară în California, le-am îndrugat tot felul de lucruri fistichii, care de care mai abracadabrante, de începusem să le cred și eu: cu tâlhari care au dat buzna să mă prade și eu ca un “viteaz” ce sunt în astfel de situații limită, cu un “colt” - mânerul rept al unei
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Fizionomii_bizare_la_circus_circus_din_las_vegas_iii_.html [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
nud de pe o anumită plajă de la Eforie să se petreacă chiar sub ochii lor, în centrul capitalei României socialiste...Voiau să dea neapărat spectacol, pentru un avertisment salutar pentru toți cârcotașii și nevrednici ce păreau a „călca strâmb” (cu modă fistichie, barbă și părul lung - cosmopolitism sadea, indezirabil în epocă !) și care urmau o cale „periculoasă” pentru regim și în care și „bunii” s-ar zvârcoli de s-ar trezi !? „Dezbrăcarea, să-ți vedem bicepșii, ziceau în cor clănțăii acompaniind ironc
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 by http://confluente.ro/Crochiuri_din_vremuri_parsive_.html [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului O filă Rămâne-va prin vremuri mărturie de zodii hotărâtă întâlnire- cuminecare sfintele potire la oră de răspântie târzie, bogată-n sensuri de bunăvestire prin lume rătăcită fistichie, ce-ar lua pământul cu chirie cu țelul absolut îmbogățire- recluzie din vreme grav bolnavă, poeme de visare generoasă în armonie imnică de slavă- îmblădieri de salcie pletoasă și un torent incandescent de lavă- o filă decât alta mai frumoasă
O FILĂ DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/O_fila_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/340834_a_342163]
-
Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore Bucureștiul era complet pacificat și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcați cu haine fistichii au fost bătuti, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele. 15 iunie La orele prânzului minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expozițional Romexpo, unde șeful statutului, președintele ales recent Ion
DE CE TOCMAI ASTĂZI? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1426066629.html [Corola-blog/BlogPost/344109_a_345438]
-
orare survolate: 6. Distanță între cele două puncte de zbor: 9.750 km. Deci, după cum spuneam, avionul era plin ochi! O cohortă de finlandezi de vârsta a treia mă învăluie, mă înconjoară, așezându-se pe scaunele învecinate. Simpatici, haioși, îmbrăcați fistichiu. Bronzați, de fapt arși de soare! Veseli și guralivi. Chiar dacă unii erau cu bastoanele la îndemână sau se mișcau în poziție mai aplecată. Îmi reamintesc de „miracolul” de la Băile Felix, de lângă Oradea, unde invazia bolnavilor din țările nordice era (o
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1388717602.html [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
ton neutru. - Bine cel puțin că ai plăcere. Să le porți sănătos și... Asta e, să le porți sănătos! - Păi, cum naiba să le port? A izbucnit Menase. Ce sunt eu, coccinel (malagambist, papagal, buburuză! n.r.)? - Dar ce? Sunt cam fistichii? - Auzi la el vorba... Tu chiar ai crezut că Rozica a cumpărat ceva pentru mine? Nu mai avea loc în dulap, asta e adevărat, dar nu mai avea loc pentru ale ei. Dorel SCHOR Tel Aviv 19 noiembrie 2014 Referință
SCHIŢE UMORISTICE (13) – AFARĂ CU VECHITURILE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dorel_schor_1416540006.html [Corola-blog/BlogPost/384611_a_385940]
-
de capul meu, ce m-am chinuit. O scurtă anchetă printre mame mi-a prilejuit intrarea în culisele serbărilor. Nu e ușor de rezolvat problema costumelor și multe s-au ales cu traume de neșters de pe urma câte unui “rol” mai fistichiu al micului lor actor. De exemplu, rolul de CASTAN. Iată mărturia victimei: “Am căutat peste tot, dar nu am găsit “castani” de închiriat, așa că am sunat la o doamnă croitoreasă care a fost foarte simpatică, dar și tare scumpă. Am
Al tău ce-a fost la serbare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19146_a_20471]
-
trăgeam sufletul, ne aduna pe toți, stăteam la povești și făceam planuri pentu a doua zi. Avea ea o vorbă: Uite, facem o ghidușie. Ghidușie însemna ceva inteligent, o abordare înțeleaptă a unei știri, o perspectivă nouă, o filmare mai fistichie. Când se gândea la o filmare, Iuliana strălucea. Îi sclipeau ochii, reflecta câteva clipe și când îi venea o idee bună se bucura ca un copil. Toată lumea a prețuit-o. Era o combinație dezarmantă de drăgălășenie și seriozitate. Iuliana era
Iuliana Gătej, o jurnalistă ieșită din tipare. Dezvăluirile unei colege de la Observator-exclusiv by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101532_a_102824]
-
Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore Bucureștiul era complet pacificat și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcați cu haine fistichii au fost bătuti, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele. La orele prânzului minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expozițional Romexpo, unde șeful statutului, președintele ales recent Ion Iliescu le-
Mineriada din iunie 1990 () [Corola-website/Science/302969_a_304298]
-
eu "cu sete", ea pierdută... Victor, iubitul meu, Matilda, fetița mea... și ne desprindeam cu greu, eu ieșind s-o aștept la un loc știut numai de noi, "cei trei copaci" pe o străduță ceva mai încolo, al cărei nume fistichiu nu-l puteam memora, strada Fântâna lui Cherecheș, sau Berecheș, primele litere al acestui Nemecheș fiind adânc ruginite pe tăblița indicatoare. Până la divorț nu trebuia să fiu văzut că am intrat în casa ei și am stat mai mult de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă apere de soare, scosese la iveală o întreagă colecție de pălării sinistre pe care le purtase la tot felul de nunți de-a lungul anilor. A fost aproape la fel de șocant ca descoperirea unei gropi comune. Erau zeci, una mai fistichie decât alta, și, nu știu de ce, lui JJ îi picase cu tronc o pălărie de pai plată, lucioasă, cu o legătură de cireșe atârnând de bor. JJ susținea că e o „pălărie de cowboy“, dar, sincer, nimic n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la blocul meu, pentru că nu aveam unde altundeva să mă duc. Lângă trepte, în timp ce mai pierdeam câteva secunde să-mi caut cheile în geantă, cineva a zbierat: —Dulceață. Așteaptă. Era Ornesto, vecinul de sus, mergând pe stradă într-un costum fistichiu roșu aprins. La naiba. M-a prins din urmă și mi-a spus pe un ton acuzator: —Te tot sun. Ți-am lăsat cam opt trilioane de mesaje. —Știu, Ornesto, îmi pare rău, nu prea sunt în apele mele... —Auuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai curînd fără vîrstă, dar În orice caz trecută, cu părul vopsit negru, coafat În stilul anilor cincizeci, Îmbrăcată Într-un palton cu marginile roase și de o culoare incertă - să zicem, vînăt -, purtînd pe cap o bonetă verde cam fistichie, de lînă tricotată. Vederea ei Îmi inspira, prin nu știu ce detalii pe care nu le-am putut fixa, o anumită dezordine. Poate mirosul neplăcut, de ceapă prăjită, al hainelor ei? Molfăia ceva, am crezut la Început că e gumă, abia mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
1990). Și pentru cei mici, și pentru cei mari sunt cele cinci scenarii îngemănate în volumul Ion Creangă, dramaturg fără voie (2001). Fidel mai mult în spirit poveștilor marelui humuleștean, U. meșterește un montaj cu racorduri hazlii la o actualitate fistichie și bazacoană. Că (im)previzibilul autor, rămânând același, poate lua diferite înfățișări, o dovedește și romanul polițist Ce oameni originali ! (1994). Stârnit de policier-urile trăsnite ale lui San-Antonio, el însăilează cu vervă ușure o intrigă rocambolescă, într-o manieră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
un compartiment gol. Aproape de Ciorani am ieșit pe culoar. Trenul nu era aglomerat, fiind Duminică. Cei care se pregăteau să coboare se uitau la mine, apoi unii la alții și-și făceau semne cu coatele. Eram tuns chilug, cu haine fistichii, bocanci mari, întorși de vârfuri, cu desagi și provocam interes, stârnind nedumerire, compătimire și haz totodată. Nimeni nu mai purta desagi. Oamenii aveau genți, rucsacuri sau serviete. O femeie între două vârste, subțirică, mă întreabă: Unde mergi dumneata? La Ciorani
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
avut niciun incident și niciun accident. S. B.: Ați avut atunci vreo strângere de inimă, vreun simț al pericolului? M. M.: Da, grija să nu se întâmple ceva rău cu oamenii Regimentului și cu populația. Atunci am dat cele mai fistichii ordine din viața mea. Ducându-ne, am trecut peste stații de metrou, n-am mai ținut seama de zguduieli, se putea întâmpla o nenorocire, mai știi? Treci cu tancurile în coloană, unul după altul... S. B.: Până la urmă ați trecut
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
o cârciumă cu prietenii de la douăzeci de ani, de când hotărâse să devină cel mai mare arhitect al țării. Și uite că ajunsese cel mai mare. O știau vreo zece persoane, care, ca și el, nu mai contau. Care proiectau vile fistichii, comandate de tot felul de mârlani, care se umpleau de bani, dar, când se ivea ocazia să se simtă și ei bine o jumătate de ceas, se uitau unii la alții și se întrebau: „Cum adică să te simți bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am acționat ca de obicei: am pus în pălăriuță vreo zece-douăsprezece bucățele de zahăr, apoi m-am aplecat și am introdus cu grijă capul în ea. Dar acum avea o poziție nefirească: stătea țuguiată, atrăgând atenția asupra echilibrului precar și fistichiu. La poartă, mama a ridicat piciorul și mi-a barat trecerea. M-am aplecat încercând să trec de bariera mamei. În momentul acela vârful pălăriuței a atins piciorul ei și bucățelele de zahăr s-au împrăștiat la picioarele mele. Vasăzică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
avut niciun incident și niciun accident. S. B.: Ați avut atunci vreo strângere de inimă, vreun simț al pericolului? M. M.: Da, grija să nu se întâmple ceva rău cu oamenii Regimentului și cu populația. Atunci am dat cele mai fistichii ordine din viața mea. Ducându-ne, am trecut peste stații de metrou, n-am mai ținut seama de zguduieli, se putea întâmpla o nenorocire, mai știi? Treci cu tancurile în coloană, unul după altul... S. B.: Până la urmă ați trecut
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a celor „aleși”, a celor „dăruiți” (cunoaștem din istorie și din viață că sunt destui intelectuali „sfinți”, după cum și preoți sau ierarhi... smintiți). Intelectualii nu trebuie dezavuați, chiar și atunci când pe unii Îi mai ia vorba pe dinainte, se Îmbracă fistichiu sau Își pun cercei În urechi. La o adică, și ei sunt buni de ceva, și În ei zace sau se poate revela o scânteie a lui Dumnezeu. Să fim răbdători (poate mai mult decât cu alții), căci timpul poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pe cale să dispară (Surugiul, Paraponisitul, Barbu Lăutarul), altele înfățișând imperisabili marțafoi (Sandu Napoilă ultraretrogradul, Clevetici ultrademagogul). Satira e mai densă în „cânticele”, siluetele sunt mai pregnante, în genere, decât în comedii, care, și ele, se structurează în jurul câte unui tip fistichiu, ilariant ori cu hazoase monomanii. După 1874, A. nu mai scrie piese vesele. În 1880, dă la iveală o încântătoare feerie, Sânziana și Pepelea, de răsfrângeri folclorice, dar și presărată cu tâlcuri și aluzii politice transparente. Nici în drame, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
se uită chiorâș la Șăfu. El s-a obișnuit cu privirile astea. Nu-l stânjenesc. Nu-l mai stânjenesc. La poarta bisericii era, în ziua aceea, ca în multe alte zile, femeia aia cu figură de cerșetoare. Avea o căciuliță fistichie, roz. Un palton murdar. S-a uitat lung atunci după Șăfu și parcă s-a mirat de discursul lui erudit. A părut că vrea să-i spună ceva, dar între timp m-a văzut pe mine. - He, he, ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de miliție, dar și urâtul din vagonul de cale ferată de la Zărnești. Atunci am înțeles totul. Am fost rugați să ne legitimăm. Eu - născut la Chișinău, în URSS; Mihai - la Torino, în Italia! Fiind băieți cu pretenții, eram îmbrăcați cam fistichiu pentru acele vremuri și apoi vorbirea noastră într-o limbă străină, harta topografică a muntelui și a regiunii - totul pleda împotriva noastră, inclusiv ranchiuna tovarășului nostru de drum, care fără doar și poate simțise că ne amuzaserăm pe socoteala lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cînd ajunge într-un colectiv de femei, descoperă brusc - așa cum i s-a întîmplat Măndicăi Mardare, scoasă din redacția revistei (din cauza fratelui, sculptorul Nicăpetre, rămas în străinătate) și mutată la Biblioteca Județeană - că, majoritatea, acestea sînt „rele și proaste”, gîndesc fistichiu, dau interpretări tendențioase unor vorbe și gesturi firești, se pierd în amănunte. Chiar Toma Jămneală și Tudor Stanciu, foști colegi la „Steagul roșu” (de a căror vulgaritate era sătulă), i se par acum mai agreabili decît unele din actualele colege
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]