53 matches
-
acest tip, cu productivitate mijlocie, are o valoare pastorală mijlocie cu 5,0-7,5 t/ha MV și o capacitate de pășunat de 0,5-0,8 UVM/ha. 2.2. Pajiștile de Festuca rubra (păiuș roșu) Răspândire și ecologie. Arealul fitogeografic al pajiștilor de Festuca rubra, corespunde etajului pădurilor de molid (Picea abies), cunoscut și sub denumirea de etajul boreal, care atinge altitudinea de 1.800 m în Carpații Meridionali și Carpații Occidentali și 1.600 m în nordul Carpaților Orientali
NORME METODOLOGICE din 11 decembrie 2013 (*actualizate*) pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257529_a_258858]
-
efectuării schimbului, exprimată în lei; S - mărimea suprafeței terenului ce se evaluează în vederea schimbului, exprimată în hectare, cu 4 zecimale; R(1) - coeficientul de evaluare a șansei de instalare a vegetației forestiere. Valorile coeficienților R(1) sunt diferențiate în raport cu zonele fitogeografice și cu starea terenului și sunt prezentate în tabelul nr. 1; R(2) - coeficientul de evaluare a riscului de asigurare a integrității pădurii. Valorile coeficienților R(2) sunt diferențiate în funcție de intensitatea presiunii sociale asupra pădurii; acestea sunt prezentate în tabelul
METODOLOGIE din 8 aprilie 2016 privind scoaterea definitivă, ocuparea temporară şi schimbul de terenuri şi de calcul al obligaţiilor băneşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272184_a_273513]
-
4. Inventarul floristic al sitului Natura 2000 Fânețele seculare Frumoasa, include 238 specii de cormofite, aparținând unui număr de 178 genuri, încadrate în 47 de familii. Poziția geografică la interferența dintre zona nordică și cea sud-vestică, a generat o diversitate fitogeografică ridicată, fiind prezenți taxoni cu origini foarte diferite: a) circumpolare: rogozul - Carex diandra; ... b) euroasiatice: spălăcioasa - Senecio integrifolius, toporașul - Viola pumila; ... c) europene: poroinicul - Orchis ustulata; ... d) central-europene: laptele câinelui - Euphorbia dulcis; ... e) continentale: stânjenelul de stepă - Iris ruthenica, cinci
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului de importanţă comunitară Fâneţele seculare Frumoasa. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271932_a_273261]
-
atât în ceea ce privește asociațiile higrofile, cât și cele xero-mezofile și xerice caracteristice versanților. Ultimul inventar floristic al sitului Natura 2000 Fânețele seculare Ponoare cuprinde 306 specii de cormofite, aparținând unui număr de 224 genuri, încadrate în 64 de familii. În ceea ce privește originea fitogeografică a taxonilor, regăsim mai ales specii continentale: a) specii eurasiatice: piciorul cocoșului - Ranunculus polyanthemos, pleșcăiță - Cucubalus baccifer, steluță - Stellaria graminea, turiță - Agrimonia eupatoria, coada mielului - Filipendula vulgaris, Filipendula ulmaria și cebărea - Sanguisorba officinalis; ... b) specii europene: rutișor - Thalictrum aquilegiifolium, mutătoare
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului de importanţă comunitară "Fâneţele seculare Ponoare". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272331_a_273660]
-
Estonia are peste 1.400 de lacuri. Majoritatea sunt foarte mici, cel mai mare, lacul Peipsi, având o suprafață de . Cele mai mare râuri ale țării sunt Võhandu (), Pärnu () și Põltsamaa (). Estonia are numeroase zone mlăștinoase. Din punct de vedere fitogeografic, Estonia este împărțită între provinciile Central-Europeană și Est-Europeană ale Regiunii Circumboreale din Regatul Boreal. Conform WWF, teritoriul Estoniei aparține ecoregiunii pădurilor de amestec sarmatice. Republica Estonia este împărțită în regiuni "(Maakonnad)", subdiviziuni administrative ale țării. Prima atestare documentară a subdiviziunilor
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
ianuarie și începutul lunii februarie. În mod obișnuit, grosimile stratului de zăpadă sunt relativ reduse; totuși în ultimii ani, condițiile atmosferice au determinat producerea unor ninsori abundente și așternerea unui strat deosebit de gros care a depășit 1,5 metri (1954). Fitogeografic, teritoriul Călărașiului și al împrejurimilor sale este situal la contactul a două subzone de vegetație naturală: stepă și baltă. În această situație, vegetația spontană este variată și bogată în exemplare. Subzona de stepă este reprezentată prin pajiști stepice primare și
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
momentul independenței acesteia, fiind anterior în litigiu cu URSS începând cu anul 1948. În zona respectivă se află zăcăminte estimate la 70 miliarde metri cubi de gaze, respectiv 12 milioane tone de țiței. Flora României este compusă din următoarele elemente fitogeografice: nordic și alpin (circa 14%: artic, boreal, artic-alpin etc) european (circa 40%: eurosiberian, european, central-european etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, daco-iliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-central-asiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
alpină) se află la nord. Denumită „platoul de granit austriac”, se află în centrul podișului Boemiei și reprezintă 10% din Austria. Porțiunea austriacă a depresiunii Vienei reprezintă 4%. Cele mai înalte șase culmi muntoase austriece sunt: Din punct de vedere fitogeografic, Austria aparține provinciei central-europene din regiunea Circumboreală a regatului Boreal. Conform WWF, teritoriul Austriei se poate împărți în patru ecoregiuni: pădurile de amestec central-europene, pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec și de conifere din Alpi și pădurile de foioase
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
baltă etc.), 30 de specii de păsări care necesită o protecție strictă (corcodelul mare, rața mică, rața sulițar, pescărușul argintiu, pescărușul sur, prigoria, chira de baltă, florintele etc.) și 14 specii de păsări de interes comunitar. Din punct de vedere fitogeografic, lacul se înscrie în subzona de vegetație naturală a stepei, mult modificată în prezent datorită agriculturii și pajiștilor antropice. Lacul este proprietate de stat fiind în administrarea RA Apele Romane -SGA Ialomița. Descoperiri arheologice atestă existența așezărilor omenești pe teritoriul
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
Fund) din partea de răsărit a satului Stroești. Acest lac de origine glaciară reprezintă o stațiune floristică originală prin faptul că este singura mlaștină oligotrofă de acest fel cunoscută în regiunile extracarpatice din Carpații Meridionali, reprezentând un interesant și rar fenomen fitogeografic. În jurul Lacului cu Ochi din Stroești cresc plante din turbăriile din munți ca speciile de mușchi sau jabghiu "Sphagnum magellanicum" și "Sphagnum recurvum", "Drosera rotundifolia" ("Roua Cerului - plantă carnivoră)", "Eriophorum vaginatum", "Betula pubescens", s.a., (Beldie, 1984). Pe lângă fosilele vegetale și
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
cele subtropicală și tropicală umede carstul se dezvoltă intens. Aici litiera prin descompunere generează diferiți acizi care accelerează efectul coroziv. c) Condițiile morfologice facilitează sau diminuează intensitatea carstificarii prin: declivitatea pantelor, densitatea fragmentării, energia reliefului, expoziția versanților. d) Condițiile climatice, fitogeografice și omul constituie alte grupe de factori care influențează carstificarea. Izvoarele carstice sunt alimentate din: precipitații, cursuri autohtone și alohtone, apă acumulată în golurile carstice. După specificul alimentării și funcționarii, se grupează în: efemere, periodice și permanente. a)Izvoarele efemere
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
se mai poate vizita Muzeul Botanic cu 6.900 de piese, și tot aici se găsește și Herbarul Universității cu 635.000 de coli de herbar cu plante din întreaga lume. Grădina Botanică este împărțită în mai multe compartimente: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic și medicinal. Parcul Sportiv Universitar "Prof. dr. Iuliu Hațieganu" sau "Babeș" (după vechea denumire), situat pe malul Someșului, a fost înființat între anii 1930-1932, la inițiativa lui Iuliu Hațieganu. Proiectul inițial al parcului a fost premiat la "Expoziția
Universitatea Babeș-Bolyai () [Corola-website/Science/299674_a_301003]
-
este de , iar cea de la nord la sud, de . Relieful este unul șes, cu altitudini mici; altitudinea medie este de peste nivelul mării. Cel mai înalt punct natural este Møllehøj, la . Apele de uscat ocupă în total . Din punct de vedere fitogeografic, Regatul Danemarcei (incluzând Groenlanda și Insulele Feroe) aparține Regatului Boreal și se împarte între provinciile Arctică, Atlantic-Europeană și Central-Europeană a regiunii Circumboreale. Conform World Wide Fund for Nature, teritoriul Danemarcei se poate împărți în două ecoregiuni: pădurile de amestec atlantice și
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
picurare. Israelienii profită considerabil de asemenea de lumina soarelui disponibilă pentru energie solară, ceea ce face Israelul națiunea lider în utilizarea energiei solare pe cap de locuitor (practic, la fiecare casă se folosesc panouri solare pentru încalzirea apei). Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel, din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale, riverane la Marea Mediterana, la vest și în est deșertul. Din acest motiv, flora si fauna din Israel este extrem de diversă. Exista 2.867 de specii cunoscute de plante
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
baltă etc.), 30 de specii de păsări care necesită o protecție strictă (corcodelul mare, rața mică, rața sulițar, pescărușul argintiu, pescărușul sur, prigoria, chira de baltă, florintele etc.) și 14 specii de păsări de interes comunitar. Din punct de vedere fitogeografic, lacul se înscrie în subzona de vegetație naturală a stepei, mult modificată în prezent datorită agriculturii și pajiștilor antropice.
Lacul Amara, Ialomița () [Corola-website/Science/306017_a_307346]
-
nume de munți) reflectă caracterelc reliefului, constituția geologică, vegetația, fauna, numele foștilor proprietari etc. Heniul Mare (vîrful cel mai înalt din Bîrgău) are semnificație în antroponimie, deoarece muntele s-a găsit în stăpînirea lui Ioan zis Henul. Oronimele cu semnificație fitogeografică sînt numeroase (cca 36) și reprezintă atît vegetația actuală, cît și cea existentă în trecut (Dealul Ulmului, Frăsinișului, Mărului), cît și vechea extensiune a pădurilor (Dl. Runcului, Vf. Secătura, Arșița etc., cu semnificația despădurire. Mai puțin numeroase (18), cele cu
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
va alimenta cu apă orașul Bistrița și hidrocentrala electrică de pe Valea Bistriței. Un aspect specific al hidronimiei Munților Bîrgău îl constituie faptul că unele ape curgătoare poartă nume determinate de anumite caractere fizico-geografice. Circa 12 rîuri au denumiri cu semnificație fitogeografică (Valea Teiulul, Făgețelul, Siminicul, Flnațe, Tisa) sau care amintesc că își adună izvoarele din regiuni despădurite (Runcu, Izvorul Arsului, Arșița, Ciotina etc. = pîraile zonelor despădurite). Multe din apele curgătoare poartă numele masivelor din care izvorăsc (Chicera, Muntelui, Măgura, Tomnaticul etc.
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
al văii Tișiței cu monumentalele sale chei. Accesul se face din DN2D (Focșani-Tîrgu Secuiesc, la 71,5 km de Focșani, sau 2,5 km aval de centrul satului Lepșa, pe aceeași magistrală rutieră), folosindu-se apoi traseul turistic 7. Valoarea fitogeografică a rezervației constă în numărul mare de elemente alpino-carpatice, alpino-boreale și atlantice, cît și în existența speciilor endemice carpatice și dacice continentale. Dintre acestea, enumerăm trandafirul de munte (Rosa pendulina), izmișoara (Cilamintha alpina), curpenul de munte (Clematis alpina), sînziene de
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
vertebrat acvatic de peșteră—olmul. Pădurile sunt și ele prezente semnificativ în țară, ele acoperind , adică 44% din suprafața uscatului țării. Celelalte tipuri de habitat sunt zonele umede, pajiștile, mlaștinile, bălțile, tufărișurile, precum și habitatele marine și de coastă. În termeni fitogeografici, Croația face parte din regatul Boreal, fiind împărțit între provinciile Iliră și Central Europeană din cadrul regiunii Circumboreale și provincia Adriatică din regiunea Mediteraneană. World Wide Fund for Nature împarte Croația în trei ecoregiuni—pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
adesea sunt consemnate perioade de secetă. Germania centrală și de sud sunt regiuni de tranziție, care variază de la o temperatură moderat oceanică la continentală, iar temperaturi pot depăși 30°C (86°F) pe timp de vară. Din punct de vedere fitogeografic, Germania este partajată între provinciile Atlanticului European și Europei Centrale a Regiunii Circumboreale în cadrul Regatului Boreal. Teritoriul Germaniei poate fi subdivizat în două ecoregiuni: pădurile montane mixte ale Mediteranei europene și reciful marin ale Atlanticului nord-estic. Majoritatea Germaniei este acoperită
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
cu grosimi cuprinse între 2 și 8 m. Rețeaua hidrografica a județului Vrancea măsoară 1756 Km cursuri de apă codificate cu următoarele subbazine hidrografice principale: Total: 4.513 km² Floră cuprinde aproximativ 1500 de specii de plante având că origini fitogeografice ținuturi din Orientul Îndepărtat până la Oceanul Atlantic și din nordul Eurasiei până la bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc). Fauna cinegetica este bogată (cocosul de munte
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
Ciconia nigra"), cârstelul de câmp ("Crex crex"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), ciocănitoarea cu spatele alb ("Picoides leucotos"), cocorul ("Grus grus"), brebul ("Castor fiber"), vidra ("Lutra lutra"), lupul cenușiu ("Canis lupus") și râsul european ("Felis lynx"). Din punct de vedere fitogeografic, Letonia se împarte între provinciile Central-Europeană și Nord-Europeană din regiunea Circumboreală din cadrul Regatului Boreal. Conform WWF, teritoriul Letoniei aparține ecoregiunii pădurilor de amestec sarmatice. În vastele păduri letone, speciile predominante sunt pinul de pădure, mesteacănul și molidul. Mai multe specii
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
la în iulie. Mediile pe anii 2000-2006 prezintă minime zilnice de temperatură de și maxime de și precipitații lunare de ; acestea sunt cu circa 1 °C și respectiv 10 milimetri mai mari decât valorile normale pe ultima sută de ani. Fitogeografic, Belgia se împarte între provinciile Atlantică Europeană și Central-Europeană din Regiunea Circumboreală a Regatului Boreal. Conform World Wide Fund for Nature, teritoriul Belgiei aparține ecoregiunii pădurilor de amested atlantice. Datorită densității mari de populație, poziției sale în centrul Europei de
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
unesc în râul Gran Valira care curge către Spania. Pe valea acestui râu, la frontiera cu Spania, se află și cel mai jos punct al Andorrei, la o altitudine de ). Suprafața totală a Andorrei este de . Din punct de vedere fitogeografic, Andorra aparține provinciei Atlantice Europene a regiunii Circumboreale din Regatul Boreal. Conform WWF, teritoriul Andorrei aparține ecoregiunii pădurilor de conifere și de amestec ale Pirineilor. Andorra are o climă alpină și continentală. Altitudinea sa ridicată face ca, în medie, iarna
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
capitala Sarajevo și Banja Luka din din regiunea nord-vestică denumită Bosanska Krajina; alte orașe mai sunt și Bijeljina și Tuzla în nord-est, Zenica și Doboj în centrul Bosniei și Mostar, capitala Herțegovinei. Prin Bosnia și Herțegovina curg șapte râuri principale Fitogeografic, Bosnia și Herțegovina aparține regatului Boreal, fiind împărțit între provincia ilira a regiunii circumboreale și provincia adriatică a regiunii Mediteraneene. Conform WWF, teritoriul Bosniei și Herțegovinei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec din
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]