828 matches
-
UNEI UNEI LEZIUNI ŞI BOLI CEREBRALE O tulburare stabilă a personalităţii care reprezintă o modificare faţă de modelul de personalitate anterior, caracteristic individului respectiv. Există dovezi furnizate de istoric, examenul fizic şi rezultatele analizelor de laborator că tulburarea reprezintă consecinţa fiziopatologică directă a unei afecţiuni medicale. Tulburarea nu poate fi mai bine explicată de o altă tulburare mintală (inclusiv de altă tulburare mintală provocată de o afecţiune medicală). Tulburarea nu se manifestă excusiv pe durata unui delirium. Tulburarea determină disconfort semnificativ
CRITERII ŞI NORME din 19 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270555]
-
de risc importanți în bolile cardiovasculare (CVD). Tratamentele actuale la pacienții din România permit reducerea principalilor factori de risc asociați, dar nu și a inflamației și a stresului oxidativ. În prezent nu există un tratament care să țintească aceste procese fiziopatologice. În acest context, obiectivul principal al acestui proiect este de a evalua efectul cardioprotector al administrării tescovinei în patologii cardiovasculare. Proiectul își propune găsirea unei soluții sustenabile pentru valorificarea subprodusului obținut la vinificarea strugurilor albi. Cunoștințele generate în timpul acestui
ANEXE din 12 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270182]
-
de risc importanți în bolile cardiovasculare (CVD). Tratamentele actuale la pacienții din România permit reducerea principalilor factori de risc asociați, dar nu și a inflamației și a stresului oxidativ. In prezent nu există un tratament care să țintească aceste procese fiziopatologice. In acest context, obiectivul principal al acestui proiect este de a evalua efectul cardioprotector al administrării tescovinei în patologii cardiovasculare. Proiectul isi propune găsirea unei soluții sustenabile pentru valorificarea subprodusului obținut la vinificarea strugurilor albi. Cunoștințele generate în timpul acestui
ANEXE din 12 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270182]
-
câteva exemple reprezentative: a) Tulburări somatoforme (tulburări de somatizare, conversie, hipocondriace). Principala modificare este reprezentată, cu cel puțin șase luni dinaintea consultației, de preocuparea legată de durere, iar evaluările medicale nu pun în evidență o patologie organică sau un mecanism fiziopatologic responsabil de aceasta, sau dacă există o patologie organică corelată, durerea, declinul social și ocupațional ce rezultă de aici sunt mult în exces fată de cât ar fi de așteptat din datele fizice. b)Cenestopatiile - sunt percepții dezagreabile, atipe, mobile
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
gesturile, educația de bază sunt identice. Educația chirurgicală a ginecologilor operatori este o necesitate evidentă. Dacă începuturile chirurgiei ginecologice au fost realizate de către chirurgi, înțelegerea ulterioară a fiziologiei tractului genital feminin, progresele în endocrinologie, explorările paraclinice, însușirea condițiilor morfologice, funcționale, fiziopatologice au permis ginecologului să introducă modificări esențiale în conținutul activității sale chirurgicale. Chirurgia s-a dezvoltat în strânsă relație cu evoluția celorlalte ramuri medicale, evident, cu amprenta particularităților acestei arte și științe. Un argument al acestei sublinieri este ce au
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
mai sus reprezintă cadrul psihopatologic în care sunt dispuse formele clinico-psihiatrice ale demențelor, pe care le vom prezenta în continuare. În aprecierea stărilor demențiale și a bătrâneții propriu-zise, trebuie făcută diferența dintre senilitate și involuție. Senilitatea este procesul de alterare fiziopatologică și psihopatologică a creierului din motive patologice, pe când involuție este procesul natural de declin fiziologic și psihologic al vieții psihice. Ch. Muller insistă asupra relației care trebuie foarte bine precizată între îmbătrânirea fiziologică și senilitate. Când se transformă „bătrânețea” în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primitivă în aproape toate cazurile la copil și în majoritatea cazurilor la adult. Există o predispoziție genetică, asociată cu HLA DR7 și DR8. Rar, poate fi secundară unui limfom Hodgkin, unor carcinoame, unor medicamente (AINS, litiu) sau unor alergene. Baza fiziopatologică a GLM primitive se presupune a fi o anomalie a limfocitelor T, responsabile de eliberarea unei citokine (hemopexina), care determină leziuni ale epiteliului podocitar glomerular. Aceste leziuni se însoțesc cu diminuarea sintezei polianionului glomerular, ce duce la alterarea barierei electrostatice
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
întâlni și în alte circumstanțe patologice, precum: sindromul anticorpilor antifosfolipidici (SAPL), tumori maligne, chimioterapie anticanceroasă, grefa de celule-sușă hematopoietice, infecția cu HIV, sindromul HELLP (la femeia gravidă sau postpartum), HTA malignă, unele forme de CIVD, hemangioame gigante și hemangioendotelioame. Mecanismul fiziopatologic comun tuturor formelor de MAT este lezarea endoteliului vascular. Factorii de agresiune vasculară sunt foarte diverși: infecții, neoplazii, medicamente, grefe etc. Leziunile endoteliale induc aderarea și agregarea plachetară, cu formarea de trombi plachetari în microcirculație. 8.1. PURPURA TROMBOCITOPENICĂ TROMBOTICĂ
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
glomerulonefritele extramembranoase); afecțiuni hematologice maligne: limfoame, leucemia limfatică cronică, mielom; cauze necunoscute (nefrita interstițială acută idiopatică). Se impune diferențierea dintre nefrita interstițială acută (cu afectare predominant interstițială) și necroza tubulară acută (cu afectare predominant tubulară). Diferența esențială ține de mecanismul fiziopatologic: • în necroza tubulară acută - etiologie toxică sau ischemică; • în nefrita interstițială acută - etiologia este imunologică sau infecțioasă; în nefrita interstițială acută există două mecanisme fiziopatologice principale care implică teritoriul tubulo-interstițial: • afectarea imunologică mediată de antigen specific, care evoluează cu infiltrat
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
predominant interstițială) și necroza tubulară acută (cu afectare predominant tubulară). Diferența esențială ține de mecanismul fiziopatologic: • în necroza tubulară acută - etiologie toxică sau ischemică; • în nefrita interstițială acută - etiologia este imunologică sau infecțioasă; în nefrita interstițială acută există două mecanisme fiziopatologice principale care implică teritoriul tubulo-interstițial: • afectarea imunologică mediată de antigen specific, care evoluează cu infiltrat limfocitar - limfocite B, limfocite T; • afectarea imunologică fără mediere prin anticorpi specifici - infiltrat inflamator constituit din macrofage. 11.3.3. Clinica • Insuficiență renală acută cu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hipoperfuziei renale, dar și a lezării tubulare (feedback tubulo-glomerular) se produce o vasoconstricție intrarenală intensă, având drept consecință de asemenea declinul RFG. în cursul fazei de inițiere, leziunile ischemice la nivelul miocitelor vasculare și a celulelor endoteliale duc la modificări fiziopatologice microvasculare care contribuie la fazele de extensie și de menținere a NTA. în mod particular, hipoperfuzia medulară severă joacă un rol în patogeneza NTA; fiziologic există o hipoperfuzie medulară, acest segment fiind deosebit de vulnerabil la insulte ischemice. în fazele de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ed). Richard J. Johnson, John Feehally (eds). Mosby, Edinburg 2003 Vanholder R, Van Biesen W, Lameire N. What is the renal replacement method of first choice for intensive care patients? J Am Soc Nephrol 2001 Feb.:S40-3. Figura 1. Mecanisme fiziopatologice ale lezării renale acute 15. BOALA CRONICĂ DE RINICHI 15.1. Definiția și epidemiologia bolii cronice de rinichi (BCR) Boala cronică de rinichi (BCR) reprezintă un proces fiziopatologic complex, cu etiologie multiplă, care are drept consecință alterarea ireversibilă a structurii
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care patients? J Am Soc Nephrol 2001 Feb.:S40-3. Figura 1. Mecanisme fiziopatologice ale lezării renale acute 15. BOALA CRONICĂ DE RINICHI 15.1. Definiția și epidemiologia bolii cronice de rinichi (BCR) Boala cronică de rinichi (BCR) reprezintă un proces fiziopatologic complex, cu etiologie multiplă, care are drept consecință alterarea ireversibilă a structurii și funcției nefronilor, conducând frecvent la boală cronică de rinichi terminală (BCRT, end-stage renal disease), situație în care supraviețuirea pe termen lung nu mai este posibilă în absența
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
major de insuficiență renală acută, dar și de nefrotoxicitate medicamentoasă/supradozare a diverselor medicamente. 15.2. Fiziopatologia BCR în BCR se produc invariabil leziuni progresive și ireversibile ale nefronilor. Severitatea și ritmul de progresie al acestor leziuni morfologice și adaptărilor fiziopatologice la nivel renal sunt foarte variabile de la o afecțiune la alta și de la un individ la altul, funcție de cumularea și intensitatea anumitor factori de progresie. Astfel, istoria naturală a nefropatiei diabetice implică una dintre cele mai mari rate de progresie
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în greutate. în caz de edeme refractare trebuie avute în vedere următoarele aspecte: - posologia diureticului insuficientă; - nerespectarea regimului hiposodat; - forma galenică necorespunzătoare a diureticului (absența formei retard); - absorbție proastă a diureticului; - durata de acțiune a diureticului prea scurtă. Tratamentul factorilor fiziopatologici ai edemelor depinde de etiologia în cauză. în cazurile în care retenția renală de sodiu este secundară, obiectivul este restabilirea unei volemii eficace normale: creșterea debitului cardiac în cursul insuficienței cardiace congestive, sunt porto-cav în ascita ciroticilor, perfuzie de macromolecule
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
spirale, transformându-le în vase de capacitanță, capabile să asigure un debit placentar mai mare și având capacitate vasoconstrictoare diminuată. La femeile care dezvoltă preeclampsie această modificare este mai redusă, sau absentă. Rezultă o vasoconstricție care determină ischemie utero-placentară - mecanismul fiziopatologic major în preeclampsie. Aceasta se asociază cu: eliberarea de tromboplastină (sursă de coagulare intravasculară diseminată), producerea de agenți vasoconstrictori (endotelina, tromboxanul A2), defect de producere a substanțelor vasodilatatoare (PGI), NO, afluxul local de citokine pro-inflamatorii (TNF α, IL 1). Afectarea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Un număr însemnat de metaboliți, printre care și bilirubina, se acumulează în insuficiența hepatică acută (vezi Tabelul II), majoritatea acestora prezentând o legare importantă de proteinele serice, respectiv albumină, care prezintă situs-uri specifice de legare pentru diverse substanțe transportate. Ipoteza fiziopatologică de la care s-a pornit în dezvoltarea dializei hepatice a fost aceea că acumularea de toxine legate de albumină, datorită clearance-ului hepatic insuficient, duce la niveluri tisulare ridicate ale acestor metaboliți. îndepărtarea selectivă a toxinelor din circulație ar conduce la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Comprehensiunea vizează înțelegerea individului ca Gestalt și în unicitatea sa. Acest demers acordă puțină importanță evaluării critice a convingerii intime, a evidențelor sau a teoriilor. 1. Demersurile diagnostice Abordarea medicală Abordarea medicală și boala Abordarea medicală se sprijină pe concepția fiziopatologică sau „pasteuriană” a bolii. Simptomul este un element observabil, care trimite la o problemă ascunsă al cărui martor este: boala. Aceasta înseamnă deficiența unui organ sau a unui sistem organic a cărui cauză constă în acțiunea unui factor biologic identificat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
identifice evenimentele biologice interne ce determină boala. Ipotezele explicative descriu mai ales relații de cauzalitate liniare între simptome și fiziopatologie, apoi între acestea și determinantul biologic. Ele se finalizează prin aplicarea tratamentelor validate al cărui obiectiv este fie simptomatic, fie fiziopatologic, fie, la modul ideal, etiologic, vizând eliminarea factorului etiologic. Se vorbește despre „vindecare” atunci când organul sau sistemul regăsește starea sa anterioară acțiunii factorului patogen. Efectele tratamentului ales fac obiectul unei evaluări precise pentru a-i controla eficiența. Constatarea ineficienței provoacă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
neglija consecințele bolii asupra funcționării individului, ținând cont de caracteristicile sale individuale, de modul său de viață și de contextul său existențial. Ipotezele explicative trebuie să țină cont de interacțiunile dintre diferiții factori identificați sau presupuși. Alături de tratamentele simptomatice și fiziopatologice, alte intervenții încearcă să evite, să atenueze, să modifice, să compenseze consecințele funcționale prin acțiuni de educație sanitară, de prevenție, reeducare sau reabilitare. Abordarea medicală și bolile psihopatologice In domeniul psihapatologiei, modelul medical se lovește de realitatea nesigură a tulburărilor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
susținerea acestei afirmații. Tabel 1.Comparație sintetică a privind abordările diagnostice Abordare medicală Abordare psihodinamică Abordare cognitiv-comportamentală Bază epistemologică Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Raționament hermeneutic: intuitiv, interpretativ, convingere intimă Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Model teoretic de referință Modelul fiziopatologic al bolii acute Explicație științifică a disfuncțiilor Relație de schimb între teorie și practică Modelul unui aparat psihic Ințelegerea individului în totalitatea sa (Gestalt) și în unicitatea sa Relație directă între teorie și practică Teorii privind geneza și menținerea comportamentelor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
etiologie) Istorică-psihogenetică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ virtual (conflict intrapsihic) ← factori inconștienți Deductivă, nomologică și dispozițională Raporturi de cauzalitate retroactive, complexe și constante Comportament problemă Determinanți biologici, psihologici și sociali Tratament Mai ales unimodal (medicamente) Simptomatic, fiziopatologic sau etiologic Valoare terapeutică intrinsecă Validare empirică In mod esențial unimodal (regulă fundamentală) Conștientizarea factorilor inconștienți Valoare terapeutică intrinsecă Validare prin consensul utilizatorilor Multimodal (metode simultane sau succesive) Metodă individualizată de ajutorare a subiectului în vederea modificării unor aspecte ale funcționării
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dar și a tuturor formelor de expresie umană nescrise: opere de artă, texte populare, simboluri și mituri (Jalley, 1991). Intuiții, ipoteze... Relații între variabile. Variabile contextuale interne și externe. Comportamentul problemă. Brisset, 1973. Huber, 1993. Totalitate organizată. Diagnostic clinic. Diagnostic fiziopatologic. Diagnostic etiologic. Corelație anatomoclinică. Limitându-se la suprimarea sau la diminuarea frecvenței și/sau intensității simptomului/simptomelor. Incercând să stabilizeze sau să compenseze disfuncțiile organului sau ale sistemului bolnav. Concordanță între efectul așteptat și cel obținut. Boli cardiovasculare, metabolice, osteo-articulare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
naratologiei. Un capitol identifică arhetipuri ale „psihologiei blestemate”, urmărită în sincronie: dedublarea (sensul metafizic al sciziunii sufletului uman) și corelarea asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul și în Frații Karamazov, cu analize ale aspectelor fiziopatologice, psihice și spirituale). O analiză amplă este dedicată motivelor bipolare: universul obiectual, spațiul și timpul, natura și nemărginirile cosmice, ambianța protectoare/ amenințătoare a locurilor ș.a. Volumul Frumosul pur. Poetici clasice și moderne (2000) reunește eseuri și studii publicate în presa
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
resemnare, prin poziții rigide sau mișcări dezordonate, repaus impus, lacrimi sau strigăte de durere (Swanson, 2002); 2) criteriile fiziologice exprimă modul în care organismul se manifestă atunci când este pus în situația de a suporta impactul cu stimulii dureroși; 3) criteriile fiziopatologice înmănunchează tulburările de sensibilitate, de la simpla hipostezie până la anestezie, asociind toată gama de parestezii. Gestionarea durerii este deosebit de importantă în activitatea de kinetoterapie, deoarece prezența durerii poate perturba finalizarea planului terapeutic propus. În funcție de reacțiile individuale la durere, se disting două
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]