103 matches
-
pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai avut timp să vadă cum Satelitu aruncă ceva rece și mult din peștera gurii, ca să se reîntoarcă strângându-se brusc în nelumea neflăcării ei. Da spuse focul ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asta chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
insucceselor militare, murise și "maimuța". Dar pentru toate e timp și mâine. Acum însă, o să treacă pe la biserică, în drum spre casă. O să stea până la sfârșit. Îl uimea mai ales cum stingea preotul lumânările. Punea pavăză cu mâna în fața fiecărei flăcărui, iar lumina se reflecta o clipă pe veșminte și pe fața lui. O clipă plină de blândețe și parcă fără de sfârșit... Mâine dis-de-dimineață... o să vadă și cum aprinde lumânările: uneori, o singură flacără pentru toate lumânările... focul iubirii, trecând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Th. Pallady, în florile sale imateriale, în femeile sale care nu plac tuturor (fiindcă din femeile goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism: nu mai palpită rozul cald și impudic al cărnii: s-a prefăcut în flăcăruia spectrală de dincolo de viața materială) în peisagiile diafan-catifelate, în naturile sale moarte, strofe din Baudelaire. Esența spiritualizată. Th. Pallady nu este numai pictorul nostru cel mai rafinat, dar unul dintre cei mai nobili artiști ai epocii. El reprezintă o minunată
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
-ntreagă, destinații cu mult mai agreabile, mă antrenez gonind imaginar, ca pe o gamă, de parcă repetiția asta, întocmai cum ai sufla din foale în jăratic, ar face să scapere mohorâta, jilava mea viață, eternă aversă-nspumată, i-ar dărui o flăcăruie, destul să mă învigoreze, să-mi reverse căldură, până la pârjolire, ca să pot deveni astfel ceea ce dintotdeauna mi-am dorit să fiu. Cu gândul la omizi, la crisalide, mă certam aprig cu potopul de sus, din adăpostul meu precar, într-o
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
înspre el și în acea clipă s-a lămurit cu totul. Pe patul de fier, Nelu Părăluță, așa cum îl știa ea, devenise o pată de culoare pestriță, albăstrui cu roz, iar deasupra lui licărea în sala imensă, mirosind îngrozitor, o flăcăruie aproape transparentă, ca de alcool. Era fragilă, tremurătoare, cu o formă instabilă, dar dacă o priveai cu atenție, înțelegeai că nu ai de ce să te temi pentru ea. Astfel de flăcărui nu se sting niciodată. Umblă, se ridică, se mută
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
deasupra lui licărea în sala imensă, mirosind îngrozitor, o flăcăruie aproape transparentă, ca de alcool. Era fragilă, tremurătoare, cu o formă instabilă, dar dacă o priveai cu atenție, înțelegeai că nu ai de ce să te temi pentru ea. Astfel de flăcărui nu se sting niciodată. Umblă, se ridică, se mută din loc în loc, coboară și iar se urcă”. Plan de rezervă este un roman convingător despre o epocă sinistră, despre călăi și victime, despre dragoste și orbire. Bine construit, cu o
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
Solista: Olga Șain (soprana) Grigore Nica (1936 - 2009): „Nufărul” Valentin Gruescu: „Ecuator de mese” Solista: Olga Șain (soprana) Mihai Măniceanu (n. 1976): „Ce-ai de gand?” La pian: Corina Stănescu Sabin Pautza (n. 1943): „Sării mândră” Radu Paladi (n. 1927): „Flăcăruia” La pian: Corina Stănescu -Maestru de cor: MANUELA ENACHE JOI, 18 APRILIE, ORELE 13:00 - 14:00 “Ziua porților deschise” Iubitorii muzicii sunt invitați să participe gratuit la repetițiile orchestrei simfonice, în limita locurilor disponibile în sala de concerte. JOI
“Zilele Muzicale Aniversare – 66” [Corola-blog/BlogPost/93517_a_94809]
-
gol. După o clipă de șovăire, Dante făcu un salt peste pârâiașul mâlos, sperând că treptele nu vor ceda sub greutatea sa. Avea senzația că trecea un hotar nevăzut, un avertisment tăcut de a nu merge mai departe. În mișcare, flăcăruia avu o scânteiere, iluminând mai limpede povârnișul. Flancul săpăturii nu mai era din rocă masivă. Pe suprafața acestuia se deschideau zeci de locuri de veci de dimensiuni felurite, un Înfiorător stup plin de rămășițe omenești. Alunecând de-a lungul deschiderilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
frumos; alteori, fără nici un motiv aparent, cu cât treaba e mai ușoară, cu atât se lasă mai mult așteptată. Se afla acolo, înconjurată de bărbați și femei în pragul agoniei, și ar fi fost de ajuns să sufle ca să stingă flăcăruia atâtor vieți firave dar s-a mulțumit să se așeze și să observe, ca și cum căldura înăbușitoare și lenea ar fi pus dintr-odată stăpânire pe sufletul ei. Câți ani a fost în stare Moartea să stea așezată la picioarele patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care-și apropie flăcăruia chibritului, lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încrederea În Mama Biserică, se menținea Într-o poziție Încântător de șovăielnică. Deplângea deseori Îmburghezirea clerului catolic american și era absolut sigură că dacă ar fi viețuit În umbra marilor catedrale continentale, sufletul ei ar fi continuat să fie o flăcăruie plăpândă pe altarul puternic al Romei. Totuși, după doctori, preoții erau victimele ei favorite. Ah, părinte episcop Wiston, declara ea. Pur și simplu refuz să vorbesc despre mine Însămi. Îmi imaginez șuvoiul de muieri isterice ce se Înghesuie la porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
stratul subțire de groază de la suprafață, iar acum se mișca Într-o regiune În care picioarele și teama de ziduri albe erau reale, lucruri vii, lucruri pe care trebuia să le accepte. Numai În profunzimea Îndepărtată a sufletului tremura o flăcăruie plăpândă, strigându-i că care-ceva care-l trage spre străfunduri, Încercând să-l vâre În dosul unei uși și să trântească ușa după el. După ce ușa aceea se va fi trântit, nu vor mai exista decât zgomot, de pași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până atunci râpa fusese scufundată într-o pâclă nesănătoasă, ochii lui Nicodim se odihniră, după ce trecu tulburarea de praf și scântei, pe malul celălalt, acum lesne de văzut. Verdeață binefăcătoare și drum pipetiș de munte i se arătau călugărului! O flăcăruie pâlpâi scurt, întărindu-i credința că pe-acolo era drumul spre locul visat... Întremat și cu sufletul strigând de bucurie, Nicodim se ridică și păși pe Podul lui Dumnezeu, mulțumindu-i pentru scăpare! În urmă-i, sătenii speriați se ridicaseră
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
trecătoare. Dacă cineva i-ar fi putut privi sufletul nu ar fi putut vedea decât un gri-cenușiu care devine din ce în ce mai întunecat. Dacă ar fi putut privi în continuare ar fi putut vedea mocnind, ca într-un tăciune aparent stins, o flăcăruie prevestitoare. Cei doi îndrăgostiți au avut vina de a simți la unison coeziunea sufletescă, simțire devenită vizibilă celor prezenți. Nonșalanța, naivitatea, credulitatea, încrederea oarbă în sentimentele înălțătoare, dau miez iubirii. Fără de toate acestea iubirea nu există, iubirea nu poate fi
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
sale spre noi. Prin Fiul Său și prin Duhul Sfânt, întruchipat în limbi de foc, în porumbel. RUGUL DUHULUI SFÂNT (câteva meditați)i: De la răsărit la apus, din miazăzi până-n miazănoapte, Duhul străbate spațiile fără frontiere. Chiar și din câteva flăcărui, din câteva luminițe, se poate aprinde rugul Iubirii, rugul Duhului Sfânt. E de ajuns o scânteie, un zâmbet, un gest, o privire. Gura Duhului Sfânt: Ministrul Cuvântului. Cu cât oamenii mă umilesc, cu atât Duhul Tatălui mă înalță. Cea mai
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
Icoană, Și luminezi, pe-ai noștrii sfinți Puși pe perete într-o ramă. Și-ți arzi uleiu-ncetișor Când te aprinde credinciosul, Și te agață-n cuiul care, De ani de zile-ți este locul. Și ngenuchez în fața ta, Privindu-ți flăcăruia Și-un Serafin zăresc în ea Ce cântă aleluia. Hipnotizat de duhul care, Sălășuie în tine, Îl văd parcă venind pe Domnul, Cu brațele-i deschise, către mine. Cu ochi-n lacrimi mă ridic, Apoi sărut icoana, Și-n candelă
CANDELA de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354004_a_355333]
-
Unde-i crâșma cu clondire - Din care goleam mereu? Unde-i Chirea și Marița, Unde v-ați ascuns, vecini?... Văd cum bruma a prins vița; Pe grătar vreo cinci cărbuni Stau mocniți, sub ei mai țin Doar un strop de flăcăruie; Parcă-l văd pe moș Marin - Care-n Delureni mai suie. Se oprește și-mi privește Peste țarini și păduri -, Mai oftează, -apoi pornește Pe sub bolțile de muri. A lăsat în urmă hanul; Cine știe ce drum are? Viața-i sortită ca
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
-ți aripile capul nu-ți întoarce, atinge-ți piscul spre care ai pornit! Trandescendente simțuri din alte universuri, puzderie de cosmice sclipiri; tu nu ești lut care trăiești prin versuri, ești nemurirea clădită din iubiri. Speranțele neîntinate vor rămâne când flăcăruia dătătoare de lumină se va aprinde din scânteia-ascunsă-n tine, mocnită moștenire din zestrea ta divină! Referință Bibliografică: CREAȚIE DIVINĂ / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1834, Anul VI, 08 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Pușa
CREAȚIE DIVINĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343049_a_344378]
-
și....multă, multă Lumină, despre care am aflat că a țâșnit din Mormânt în mai multe direcții înainte ca Patriarhul să o împartă, a ajuns, din mână în mână, si la noi. Încerc să îmi aprind mănunchiul de la cineva, mica flăcăruie tremurânda se aprinde, se stinge...apoi se face lumină. Apuc să trec de vreo 2 ori cu mâna pe deasupra flacării - nu arde, nu frige... O flacăra mare, alb-roșiatică, sfântă, care nu arde, în mâinile mele,! N-am mai rezistat... Un
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378398_a_379727]
-
în plină aiurare mondială, începe să mă doară sufletul năpraznic...// Ce contează câteva luminițe pe care le-am aprins în marele întuneric universal?” (pag. 58-59). Aș îndrăzni un răspuns: contează enorm, dar nu oricine se încumetă să dea din plăpânda flăcăruie a lumânării sale lumină altor lumânări, deși treaba asta e complet gratuită. Mai devreme sau mai târziu, întunericul va obosi să fugărească în continuu nesfârșita lumină, în nesăbuita-i strădanie de a o stinge. A așteptat vreme de zece ani
DĂNCUŞ: ALEGERI VERTICALE de CONSTANTIN P. POPESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345825_a_347154]
-
cu vizitiu de cenușă, cu doi căi de cenușă, stă rezemat pe tapiseria de scrum și cenușă, străbate un peisaj neînchipuit de pustiu, neînchipuit de frumos, opera a incinerării universale, străbate un peisaj peste care noaptea coboară definitiv, o singură flăcăruie, un rest al incendiului cosmic, îi luminează, de foarte departe, drumul alb, de cenușă. 4 El viejo está tan solo, que ha llenado, con șu delicada sustancia, el espacio y el tiempo, el viejo está tan solo, que no halla
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
multe spirite congenere, altfel, în zadar se consumă, doar pentru sine. Ca să lumineze cât mai mult în jur, Teo Cabel a strâns vreascuri de lumină, cenușa focului sacru (cel fără de fum și fără de scrum), și cu amnar și iască întețește flăcăruia, deși uneori îi arde lui însuși sufletul, inima, degetele, ochii. Și cui i-ar fi de folos această lumină? Celor cinci urmași pământeni care se încălzesc în jurul focului său? Ce l-ar determina, îndeobște, pe un om împlinit, să-și
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
și cu glas scăzut dar limpede întreabă: "Ce-i?" Nu așteaptă răspuns, pentru că vuietul de afară i l-a și dat. Ridicat în cot din culcușul lui, scurmă în jeraticul de alături cu o crenguță uscată, care dă trosnind o flăcăruie jucăușă, care scoate din întuneric fața-i bărboasă și ochii ațintiți pe urma zgomotului. Și-i șoptește repezit ucenicului: " Apele! sunt apele care vuiesc!" Ascultă din nou și adaugă mai potolit: " Cînd s-o lumina, mergem la ele să le
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ale noastre au să fie ca niște lumînări de spermanțet - ăsta e semnul bun pe care l-am deslușit. în clipa aceea, Starbuck văzu fața lui Stubb ieșind încet din umbră și parcă strălucind. Ridicîndu-și privirea, exclamă: Ă Uite, uite! Flăcăruile acelea subțiri apăruseră din nou, cu o paloare parcă și mai nefirească. Ă Fie-vă milă de noi, fulgerelor! strigă iar Stubb. La baza arborelui-mare, chiar sub dublon și sub flacăra înaltă, Fedallah stătea în genunchi în fața lui Ahab, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]