55 matches
-
un cântăreț cu flașnetă, îmbrăcat ca Charlie Chaplin, care de obicei își face veacul în zona turistică apropiată a „Centrului Istoric” (oare de ce nu mă pot obișnui cu această denumire ?), invadată de cârciumi și cafenele, goale însă la această oră. Flașnetarul a părăsit zona sa de predilecție pentru a veni aici, dar nu are prea mult succes cu muzica și biletele de papagal ; pelerinii sunt prea grăbiți și prea săraci pentru a mai scoate câțiva bănuți din buzunar pentru prețul cunoașterii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în lume doi mari Mesia, cărora sclavii vi se închină (sau așa cel puțin ați dori dvs. și trepădușii de la presă, radio, televiziune și aparatul de propagandă al partidului). Dar să știți adevărul, tov. președinte, că și cei mai înfocați flașnetari care vă cântă osanale nu cred nici ei în calitățile pe care vi le atribuie. Dar oamenii, de, trebuie să câștige și ei o bucată de pâine. Ce bine ar fi să fiți mai modest, tov. președinte, și pentru dvs.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de pândă, bătrânul Alcalay, fost anticar și apoi mare librar și editor În țara românească, dar analfabet până În pragul abecedarului, adică necunoscă tor nici măcar al literelor. Scoate o carte din raft, la Întâmplare, ca șoricelul alb o planetă din cutia flașnetarului, și, clătinând din cap la mine: — Ia-o! e foarte bună, să știi! Pe unii dintre autorii pomeniți i-am „tradus“ pe cincizeci de arginți În Biblioteca pentru toți și În Biblioteca Minerva, sau i-am prezentat, ceva mai târziu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
imaginea golfului populat cu măsuțe cu fel de fel de fețe (și de masă și de oameni), cu felinare sau lumânări aprinse pe ele, cu lumina reclamelor împodobind domoala apă a golfului ca pe un brad de Crăciun; cu nelipsitul flașnetar, ce mai, cu întreaga viață de noapte a Greciei, adunată într-un port vechi dintr-o insulă veche în mijlocul unei vechi mări. Am adormit în acordurile unui buzuki și ale unei chitări, căci, atât de romantic, sub balconul camerei noastre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Tagle Lara s-ar traduce precum că „mă țineam în urma unei fuste, în urma fustei, vai!”. Umblam deci după fusta ei! Un titlu muzical adoptă Tudor Mușatescu pentru cea mai cunoscută piesă a sa Titanic-Vals. Dar melodia, repetată obsesiv de un flașnetar, este doar un pretext și un potrivit laitmotiv de fundal. Unchiul bogat se îneacă într-o catastrofă maritimă pe care valsul compus în memoria Titanicului o anunță: Pe o mare gentilă, pe un turbat ocean, se vede la o milă
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Detaliul etnografic, mai mult sau mai puțin uitat, cutuma și reflexul ei social sunt teme de incursiune într-o lume a sfârșitului de veac, cu tipuri hieratice, crepusculare, desprinse dintr-un București de stampă: țigăncile florărese, argintarul de lângă Curtea Veche, flașnetarul Giuseppe, cântăreața Gherghina, iconarul de la schitul Darvari. Armonizând cu indulgență națiile, perpetuând candide ori surprinzătoare meserii (Rustem Bostangiul, Ali din Balcic), tradiția istorisirii fabuloase, marcate de tabuuri lângă enigmatice fatalități (Hoți de cai, Arămarul din Küstenge, Fata hogei). Dobrogea, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
jazz & blues (Mircea Tiberian Cvintet, Johnny Răducanu & Friends), la pop rock (VH2, Spitalul de Urgență, Vama Veche, Voltaj, Bosquito). Se vor organiza expoziții de fotografii retro și caricatură, artă meșteșugărească, spectacole de pantomimă, teatru, teatru pentru copii, numere de circ, flașnetari etc. Nu vor lipsi jocurile și concursurile sportive (campionat de șah și table, campionat de bridge, minifotbal, mountain bike), spectacolele de sunete și lumină și nelipsitele focuri de artificii. Ineditul actualei ediții constă în încercarea organizatorilor de a recrea atmosfera
Agenda2004-39-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282930_a_284259]
-
familiile aromâne din România. O fericită, prin urmare, fuziune între spiritul științific și cel istoric, la o adeptă a frumosului. În construcția ei, cartea dedicată vechilor București pleacă de la micile meserii, oltenii cu cobilițe și coșuri, frizerii cu frizeriile lor, flașnetarii, florăresele, ursarii, lampagiii, brutarii vestiți, dar și anonimii bragagii. Apoi cârciumile, bodegile, restaurantele, hotelurile, cofetăriile, barurile - un soi de ghid într-un oraș care nu mai există decât pe mici porțiuni, un Babilon îngropat în uitare și, desigur, o cetate
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
nimicuri poleite și de prestigii copilărești, între păduri de hîrtie și cetăți de carton. Spectator de vanități, măsurător de atitudini, vaccinator de temperamente, îmblînzitor de gorile în miniatură și de cimpanzei cu aripioare, mă regăsesc în mijlocul papagalilor periați, ca un flașnetar destul de trist dar și destul de sensibil la muzica mecanică; și care n'a mai învîrtit bagheta caterincii, plină cu inimi de cabotini, de un șir de ani." Blîndeți poeticești, melancolii, șterse în treacăt de cinice umoruri. Și fiindcă am ajuns
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
Personajele își spun ultima poveste, își rememorează viața care s-a apropiat de sfârșit, aproape că nu mai au cui povesti. Mai este cineva dispus să asculte poveștile mărunte ale bătrânilor noștri? Povestea familiilor evreiești din Medio Monte sau a flașnetarului Otto Tabakov? Povestea unei țărănci, persecutate de comuniști, din Desiștea? A unui veteran de război? Personajele sunt supravie- țuitori ai unei lumi care își trăiește sfârșitul sau care a murit de mult. Oameni singuri, pentru care „ziua de mâine nu
„La noi în Desiștea…“ by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3632_a_4957]
-
în spatele Navigatorului, parcă și el cam trist, începe La Rambla. Prima, adevărata, celebra, căci în această metropolă caroiată și diagonată mai sunt câteva ramble la fel de mărețe, chiar dacă se cheamă passeig sau avinguda. Nebunia de pe lume e însă aici, pe La Rambla: flașnetari însoțiți de căței, maimuțe ori papagali, instrumentiști, cântăreți, chioșcuri cu toată presa pestriță a lumii, cu flori împovărate de culori și miresme, pictori, statui vii - tristă soluție: de exhibare, de supraviețuire? - vânzători de păsări și animale mici, kitschuri, cafenele, covrigării
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Cristian Vasile a cîntat șlagărul Iubesc femeia care poate i-a sugerat scriitorului titlul faimoasei sale justificări: De ce iubim femeile. Un titlu muzical adoptă Tudor Mușatescu pentru cea mai cunoscută piesă a sa Titanic-Vals. Dar melodia, repetată obsesiv de un flașnetar, este doar un pretext și un potrivit laitmotiv de fundal. Unchiul bogat se îneacă într-o catastrofă maritimă pe care valsul compus în memoria Titanicului o anunță: Pe o mare gentilă, pe un turbat ocean, se vede la o milă
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
revine obligatoriu organelor ei. însă ziarul menționat pe care nu am câștiga nimic numindu-l, s-a scris că: "triburile de abisinieni nu au avut cel puțin cinstea să fie ucise de un popor serios. Au fost omorâte de niște flașnetari". Acest popor de flașnetari este poporul italian, de acelaș sânge cu noi, este poporul care a luptat cu noi pentru aceeași causă în resboiul mondial și este poporul care în cursul viacurilor ne-a dat de atâtea ori prețioasa mână
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
însă ziarul menționat pe care nu am câștiga nimic numindu-l, s-a scris că: "triburile de abisinieni nu au avut cel puțin cinstea să fie ucise de un popor serios. Au fost omorâte de niște flașnetari". Acest popor de flașnetari este poporul italian, de acelaș sânge cu noi, este poporul care a luptat cu noi pentru aceeași causă în resboiul mondial și este poporul care în cursul viacurilor ne-a dat de atâtea ori prețioasa mână de ajutor. Censura conform
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
umeri și arată inscripia de pe tăblie... Filmul cineastului german începe însă cu imaginea grotescă, macabră, a unui monstru-dragon, scos din decorul iarmaroacelor, imagine proiectată pe un fundal soror, un leit-motiv, reamintindu-ne deopotrivă de muzica din manej și de melodiile flașnetarilor de odinioră... Și dintr-o dată, pe micul ecran apare Aglaja, filmată de sus, stînd ghemuită pe treptele unei scări în spirală recitînd cu furie episodul aproape incestuos al pîngăririi de către un tată, prin atingeri lubrice, a păpușii propriei sale fiice
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
comentarii stilistice nuanțate (de exemplu înrudirea dintre Schubert și Wolf trecând peste Schumann și Brahms) și mai ales accentuează însemnătatea unei atitudini interioare smerite în fața imensității acestei lumi: "Acel cântăreț care pretinde a cunoaște bine acest lied - spune el despre " Flașnetarul", capodoperă schubertiană - se înșeală amarnic... este așa de complex încât nimeni nu-l va cunoaște niciodată în totalitatea să". Se vorbește și despre adecvarea tehnicii vocale, de relația cu pianul acompaniator, de modalitățile de accesare la înțelesurile partiturii. În cele
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
care progresul ar putea-o aduce. În dantelăria impresionistă a poemelor lui apare și acest fir, subțire dar rezistent, tras din ghemul expresionist al epocii. În Cetatea lui Bucur se agită florărese și telali, vânzători de covrigi și de raci, flașnetari, lustragii, cerșetori: o umanitate pestriță, o sumă de indivizi care își îndeplinesc menirea cu maximă dexteritate profesională. Din faptul că poetul nu-i judecă - deși, cum spuneam, interpretarea nu lipsește din aceste versuri metropolitane - deducem că buba (rana) e în
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
au lecuit cu trifoi! Numai tu refuzi a patra petală, Dimensiunea câștigătoare, fericirea populară, împrumutul drăcesc ale cărui rate Se află dincolo de moarte. Numai tu te uiți înapoi, la gălbenușul felinarelor De pe Bulevardul Eșecului Total Unde însuși Giordano Bruno, nebun flașnetar, Susține că încă ne mai învârtim în jurul Gălbenușului cel Mare. Cu o mână te mângâi și cu cealaltă îți țin oglinda în dreptul inimii Ca să înțelegi ce e viața - urzeală lichidă De neuroni, dialog cu cel Care ar fi trebuit să
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
să faci pentru a trece mai departe. Te înfioară sunetele, pașii, șoaptele. Îți vine să arunci priviri peste umăr, deși perspectiva e strict bidimensională. Aștepți. Păuni fluorescenți, animale fantastice, creiere, chipuri. 99 de încăperi în care te poartă visul. Auzi flașnetarul și ți se face poftă de vată de zahăr în timp ce mâna de pe manivelă coboară încet un cadavru spânzurat. Rochiță albă și pantofi negri mici, de balerină. Poți merge mai departe. Room 45. Flori carnivore, vaci albastre, îngeri căzuți, pești puși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
o cămașă argintie, cămașă care făcuse cândva parte din uniforma unei defuncte mișcări fasciste americane numită destul de pe șleau „Cămășile Argintii“. Și Fuehrer-ul negru mi-a dat o canadiană portocalie mică de tot, care mă făcea să arăt ca maimuțele flașnetarilor. Iar Resi Noth și George Kraft îmi țineau companie plini de afecțiune - nu se mulțumeau doar să mă îngrijească, ci îmi croiau și planurile și visele. Visul cel mare era să plecăm din America, și cât de repede cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
boboc lovit aseară de ploaie, cu degetele înmănușate. Iar ea exersează la pian, aruncând prin fereastră mereu aceeași privire iute, nerăbdătoare : până unde a ajuns linia umbrei care taie în două pavajul curții ? A greșit, din nou da capo, un flașnetar trece chiar acum pe sub ferestre, un flașnetar bătrân, rătăcit cine știe cum la Șosea, o clipă, cutia de muzică acoperă pianul, „Și care-odinioarăăă“. Da capo, din nou da capo. „Pe când eram în lume, tu singură și eu...“. Se aude un zgomot de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înmănușate. Iar ea exersează la pian, aruncând prin fereastră mereu aceeași privire iute, nerăbdătoare : până unde a ajuns linia umbrei care taie în două pavajul curții ? A greșit, din nou da capo, un flașnetar trece chiar acum pe sub ferestre, un flașnetar bătrân, rătăcit cine știe cum la Șosea, o clipă, cutia de muzică acoperă pianul, „Și care-odinioarăăă“. Da capo, din nou da capo. „Pe când eram în lume, tu singură și eu...“. Se aude un zgomot de trăsură, Papa... — Mais, voyons, Yvonne... Soyez attentive
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu emoție, cu sinceritate și fără retorica găunoasa a atâtor poeți de curte, ,,nume de dicționar”, până la viziunile, purtând adesea accente expresioniste, ale poetului timpuriu maturizat: ,,Călătoreau niște cruci cu focul În gură/ Peste apă supărată de liniște/ Noapte, bărzăunul flașnetar/ A oprit manivela În barbă de patriarh/ Prea multe nimicuri/ În jocul de-a frumusețea nimănui/ Copacii visau săruturi delirante/ Prin cerul tăcerii se auzea trecând/ Colecția de sfinți ai uitării” (Salamandra). Poezia noastră a pierdut, probabil, În Alexandru Malin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lumina de sub rochița de batist. Stătea câteva secunde lungi cu privirea cine știe unde, cu urechea atentă la un cântec de flașnetă, abia perceptibil, și care răzbea până la noi, dintr-o curte închisă ca de pușcărie, cu zidul de beton. E bătrânul flașnetar orb. Vine regulat în curtea noastră. Are o barbă scămoasă, ca din bumbac galben și decolorat. Un umăr îi este mai înălțat și ține o mână sprijinită pe curbătura ciomagului, mult prea înalt, cu care cercetează zidurile cenușii, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cântec vechi prin anii mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E‐ un cântec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe sânu‐i adormite. Îl cântă‐ n vânt un flașnetar pe stradă. Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă Ca‐ n sufletu‐ mi aducerile‐aminte... ...și‐ ascult... și sorb motivul cantilenei.. și‐ n dorul vremilor de mai nainte, Mă frige‐ o lacrimă din colțul genei. UNEI FEMEI Vezi tu o
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]