107 matches
-
Presei libere. Din 1991 Flacăra este editată de către Publicațiile Flacăra SA, o companie formată din membrii redacțiilor Flacăra și Rebus. Redactorii revistei promovează valorile democrației, condamnă cu mult curaj derapajele din viața social-politică a țării, atentatele comise împotriva libertăților omului, flagelează corupția și avertizează în legătură cu acumularea unor bogății uriașe în mâinile membrilor câtorva familii. De asemenea, Flacăra sprijină orientarea pro-europeană a forțelor progresiste din țară precum și intrarea României în NATO. Din pricina atitudinii sale tranșante, revista este boicotată de către autoritățile din acel
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
fost semnat cu inițialele autorului (G. A.). Acest roman relatează povestea fictivă a prințului român Mony Vibescu , într-un periplu care-l duce de la București la Paris, apoi în întreaga Europă și în final la Port-Arthur (în China), unde moare flagelat de către un corp de armată, suferind pedeapsa pentru faptul că nu și-a respectat jurământul: Dacă v-aș avea în pat, de douăzeci de ori la rând v-aș dovedi pasiunea mea. Fie ca cele unsprezece mii de fecioare sau
Cele unsprezece mii de vergi () [Corola-website/Science/323896_a_325225]
-
(de asemenea Flagelate; "Mastigophora") sunt organismele cu una sau mai multe organite dotate cu niște bice denumite flagele. Unele celule de la animale pot fi flagelate, de exemplu spermatozoizii. Plantele cu flori nu produc celule flagelare, pe când ferigile, mușchii, algele verzi, unele gimnosperme și
Mastigofore () [Corola-website/Science/332643_a_333972]
-
(de asemenea Flagelate; "Mastigophora") sunt organismele cu una sau mai multe organite dotate cu niște bice denumite flagele. Unele celule de la animale pot fi flagelate, de exemplu spermatozoizii. Plantele cu flori nu produc celule flagelare, pe când ferigile, mușchii, algele verzi, unele gimnosperme și alte plante înrudite fac. De asemenea, cele mai multe ciuperci nu produc celule cu flagele, dar produc chytridiomycota fungice primitive. Multe protiste i-au
Mastigofore () [Corola-website/Science/332643_a_333972]
-
Îmi pare rău. Călătoresc atîta Încît uneori nici nu mai știu unde sînt. Am fost un bădăran cînd mi-am dat cu părerea Înainte de a afla mai multe despre locul acesta. În camera de alături, Maggie zîmbește. — Ei, nu te flagela acum. O căsătorie Între homosexuali este un lucru destul de neobișnuit prin partea locului. Acum cinci ani nici măcar nu aveam un restaurant italienesc. Era considerat exotic. Trebuia să mergem vreo 12 kilometri, pînă În orașul universitar din apropiere ca să ajungem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Profetul lui Eminescu" (p. 139-140). Criticul ipostaziază, apoi, teroarea cancerului istoric în poezia cezarivănesciană: boala biologică din ultimii ani, pater-ul castrator (Tatăl meu Rusia), hăituirile din partea confraților zeloși, invidioși și sicofanți, dar și apariția celor două cărți de proză flagelară închinate lui Marin Preda și lui Nicolae Labiș. E vehement condamnată atitudinea politicienilor români de a-și cerși intrarea în Europa, ca și cum nu i-ar fi aparținut de drept din vremuri imemoriale prin dimensiunile sale orfice și zalmoxiene. E o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și cu șuvița aceea provocatoare, ce i se zbânțuie pe lângă gura roșie ca o cireașă, nici Kevin care spune „mami ce e aceea glandă perineală?“, prima Întrebare din multele cu care Îi va flagela toată ziua pe cei din jur. O lume În care nici măcar Roma nu exista. COUNT TO SIX AND DIE. Emma se zbătea captivă Într-un grup de liceeni afectați de o formă ciudată de acnee, dând din coate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din Gide: „Je parie que vous voyagez sans billet”. Într-adevăr, poetul „călătorește fără bilet”, sfidează, altfel spus, normele dicțiunii lirice. „Înger ascuns într-o piele de drac”, el formulează adesea provocator, recurge la asociații șocante. Asumându-și „logica absurdului”, flagelează sensibilitatea cititorului: „Păsările din cap zboară pe rând / Cu aripi crăpate de sticlă sunând”; „Văd inima odăii / Cum iese de sub pat / Și-mi roade versurile din caietul pătrat / Inima odăii e un ceas fără limbi”; „peștii sorb luna în fundul mării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
era blamat caracterul politic al manifestației, cu timpul, în urma indicațiilor din Capitală, pe linie de partid, represiunea propriu-zisă (anchetele, tortura manifestanților) a fost secondată în plan vizibil de o represiune teoretică, prin intermediul ședințelor și întrunirilor, cu scopul de a fi flagelați verbal protestatarii. Au fost excluși din partid și cei considerați a fi fost incapabili să stopeze „actul huliganic”, fiind necesar să fie găsiți țapi ispășitori și la un rang înalt, din nomenclatura întreprinderii. ședințele s-au derulat ritualic, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
obsedează dintotdeauna. Ce limbă extraordinară avem, mai ales când vrei să vorbești despre zădărnicia vieții!” (15 aprilie 1971 Ă 161). Așadar, Cioran ilustrează la modul ideal propriile origini de care, de altfel, fuge în permanență. Apăsat de vidul interior, își flagelează originile, fuge de sine, muncește fizic cu brațele, privește marea Ă moduri de a-l întâlni, poate, pe Dumnezeu. Sigur, de a se întâlni pe sine. A început prin a-i disprețui pe români, ba chiar prin a se rupe
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran simte că se sufocă de anonimat și caută miezul lumii. Dar când ajunge la el, trăiește nostalgia paradisului pierdut. În ambele cazuri, dezgust de sine. propriile contradicții, care îl macină, îl fac, oricum, să incrimineze lumea și să-și flageleze ereditatea, strămoșii, ființa. Până și propria familie e vinovată de neputințele pe care le explorează cu aviditate: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
țării. Oricum, după ce va fi avut intuiția propriului neant, Cioran îl va fi văzut mai ușor apoi pe acela al neamului său. Sau l-a creat, ca pe un reflex, pe aceasta din urmă. Ce lașitate, în fond! Să-și flageleze țara, strămoșii, trecutul din neputința de a se flagela pe sine. E aici o lipsă de eroism care i se pare, de asemenea, semnul eredității sale. În fine, să mai rămânem o clipă la vârsta aceasta, a experiențelor teribile, când
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran îl va fi văzut mai ușor apoi pe acela al neamului său. Sau l-a creat, ca pe un reflex, pe aceasta din urmă. Ce lașitate, în fond! Să-și flageleze țara, strămoșii, trecutul din neputința de a se flagela pe sine. E aici o lipsă de eroism care i se pare, de asemenea, semnul eredității sale. În fine, să mai rămânem o clipă la vârsta aceasta, a experiențelor teribile, când a început negarea de sine și fascinația autonimicirii, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un act justițiabil care se organizează artistic în jurul unei intenții punitive. Polemistul declanșează atacul, gândind o strategie coerentă și vizând o finalitate concretă și pragmatică: impunerea propriului punct de vedere. Pamfletarul (ca și satiristul) urmărește să dezvăluie, să descalifice, să flageleze sau să aseptizeze un teritoriu pe care senzorii săi îl percep ca fiind imund, uzând de mijloace caricaturale, de procedee specifice satirei (umor negru, ironie, sarcasm ș.a.). Arhetipurile homo polemicos și homo ludens (care-l asimilează pe homo aesteticus) sunt
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și a parodiei, de care se diferențiază prin anumite particularități. Astfel, satira presupune o ofensivă nedisimulată, direct și explicit asumată, pe când ironia presupune tocmai disimularea atacului sub masca diasirmului, a antifrazei, a litotei etc. Satiristul are intenția de a-și flagela public victima, ca o măsură punitivă exemplară de a deconspira și eradica răul, pe când ironistul vizează o discreditare camuflată a țintei, ca joc al inteligenței și expresie a gratuității artistice. Ambiguizând mesajul, ironistul pretinde lectorului anumite abilități de comunicare pentru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
extremis, accentuând puntea de legătură dintre cele trei dimensiuni ale manifestului: polemică, pamfletară și satirică. Glisând spre aceasta din urmă, poetul își disculpă atitudinea și evită, astfel, sancțiunea publică, pe când vinovatul scriitorul diletant și iresponsabil este pus la zid și flagelat: "(...) nu suntem vinovați, dacă, furioși de absența omului superior în cel care îndrăznește să joace rișca în fața teatrului cu îngerul artei, punem mâna pe baston și măsurăm spinarea brutei sculate din tingirea în care își complăcuse nasul". Mizând pe justițiabilitatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
psihologiei detabuizante, o defulare explozivă a agresivității prin limbaj și imagini care, în mod normal, țin de cea mai strictă intimitate. E interesant de observat că, în aceste cazuri, deși intenția pamfletarului este, pe de o parte, de a-și flagela victima cu brutalitate: Avem un bici amenință Arghezi în același pamflet pregătit în vatră pentru spinările abia despovărate de slugărnicie", iar pe de altă parte, de a scandaliza, de a violenta spiritul public letargic, efectul (care presupune, obligatoriu, implicarea receptorului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
misiune purificatoare, adică opusul unui om al păcii. Violența are un loc important în teologia imaginii, iar adversarii scot iute sabia. De unde latura de "reglare de conturi" și de "crimă pasională" a înflăcărărilor iconoclaste. Prin intermediul inamicului său intim, fanaticul se flagelează și ispășește. E un om slab. Simte erezia, dar în el însuși. Toți acei Savonarola și toți sadomasochiștii vechii proscripții iudeo-creștine scandează brutal: "Libidoul n-o să mă biruie". Vocea, Vederea. Sensul și simțurile. Limbajul vine de la Tatăl, ca și legea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede pe zeița însăși (Măgarul de aur, cartea a XI-a, cap. 24.) și Tereza de Ávila în extaz în fața statuii lui Christos flagelat de la Carmelul Întrupării, nu există o ruptură majoră în psihologia privirii, orice-ar spune teologii: în ambele cazuri, ființa divină se revelează în direct și în persoană prin imaginea ei. Antichitatea târzie și creștinătatea veche au, de altfel, în comun
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Dumnezeu, cu fețele radiind de bucurie. Atunci, Lysias Îi condamnă pe Cosma și Damian să fie crucificați, apoi să fie bătuți cu pietre, același lucru urmând să se Întâmple și cu Antim, Leontie și Euprepius. După ce a ordonat să fie flagelați, i‑a pus din nou În Închisoare. După 216 Suferința și creșterea spirituală ce călăii i‑au crucificat pe Cosma și Damian, oamenii s‑au apucat să arunce cu pietre, Însă acestea se Întorceau asupra celor care le aruncau. Lysias
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dintre zei era mai puternic. Dovada cerută era o flacără care trebuia să se aprindă pe altarul pe care fusese sacrificat un taur. Primii au fost adepții lui Baal, care s-au rugat, au dansat, au cântat și s-au flagelat timp de câteva ore, toate eforturile lor fiind în zadar. Ilie i-a dojenit ironic: "Strigați cu putere, căci el este Dumnezeu; poate că vorbește, sau are treabă, sau poate este plecat, sau poate că doarme și trebuie trezit"127
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
și „scarmănă lâna îndrăgostiților supuși” etc. Imaginile - violente, provocatoare - anunță deja un frondeur pornit să dinamiteze vechiul lirism și să îi recupereze fragmentele într-o nouă și cutezătoare poetica. În ansamblul lor, construcțiile poematice de acum închid universuri desensibilizate și flagelate de o încă blândă ironie: „Trec în șiruri lungi pe strada fete de pensionat / Și în fiecare privire-i câte o casă părinteasca / Cu mese bune, cu surori mai mici, / Cu ghiveciuri de flori la fereastra. // Trece frigul pe coridoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
un viu sentiment al riscului pe care îl prezintă păcatul, stimulează dorința mîntuirii. Or, papalitatea pare a fi incapabilă să arate credincioșilor drumul de urmat. Mulțimea ascultă mai degrabă pe predicatorii populari, care anunță apocalipsul și pe cei ce se flagelează, care încearcă să obțină o garanție a lumii de dincolo producîndu-și în lumea de aici suferințele și pedeapsa pe care o merită păcatele lor. Pentru a scăpa de Iad, sau pentru a scurta perioada de Purgatoriu, creștinii se adresează intermediarilor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al XV-lea, pe pereții exteriori ai mănăstirilor. Această pictură resimte din plin influența bizantină. 18 "Flagelatorii" sînt fanatici religioși din secolele al XIII-lea și al XIV-lea; numele lor vine de la practica flagelării, deoarece membrii acestei secte se flagelau în public. 19 Pentru amănunte privind vrăjitoria în Evul Mediu, vezi F. Braudel, Structurile cotidianului, Ed. Meridiane, București. 20 "Franciscanii" ordin religios, fondat de Francisc de Assisi în 1209, ce a fost aprobat în 1215 de către papa Inocențiu al III
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în cazul în care tind să actualizeze vremurile Apocalipsei, ele devin un mit social, o temă de acțiune. Inamicul, imaginea multiplicată a Tatălui, este fără îndoială, nobilul, dar mai ales preotul și, în vîltoarea cruciadelor, evreul. Pe la 1260, cei care flagelau mergeau prin Europa, ucigînd pe oricine se ridica să-i contrazică și așa cum se plîngea papa Clement al VI-lea "vărsînd în valuri" sîngele evreilor "pe care pietatea creștină îi acceptă și-i susține". Vademecum in tribulationibus al franciscanului Jean
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]