183 matches
-
în care cândva a fost o ușă, odihnește de-a pururi porcarul și porcii lui; cu toții sublimii, s-au prefăcut hăt de mult în cenușă dar umbrele lor sunt în ceruri și împreună cu serafimii hălăduiesc prin toloacele veșnice. În poemul-capodoperă „Flanela”, un ins vorbăreț (INS vine de la latinul ens-entis, desemnând însuși Eu-l filosofic!) ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover: „spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț”. Personajul se dovedește a fi cineva cu mult deasupra
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
vorba aici. La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm seama la înțelesurile fiecărui cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă; flanela-înveliș rezistă la toate încercările: „flanela pe care apoi am adus-o/ fluturând ca un steag zdrențuit în războaie,/ pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu”; e un Perceval de mai târziu, un „hagiu” căutând același Graal. Cum trebuie înțeles
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
apoi am adus-o/ fluturând ca un steag zdrențuit în războaie,/ pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu”; e un Perceval de mai târziu, un „hagiu” căutând același Graal. Cum trebuie înțeles faptul că flanela: „a fost absorbită prin pori și s-a asimilat/ în toate celulele trupului meu,/ și în schelet,/ iar țesătura ei sclipitoare a devenit un țesut”? Răspunsul e dat de poetul însuși: un lucru ieșit din mâini și unelte omenești, țesătura
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
a devenit un țesut”? Răspunsul e dat de poetul însuși: un lucru ieșit din mâini și unelte omenești, țesătura, a deveni tun țesut viu - la îndemâna doar a Divinității! Finalul poemului e mai puțin sentimental decât pare. Femeia vrea să pipăie flanela - tocmai acum când ea a devenit consubstanțială cu ființa umană (în partea de divin a acesteia). Suferința ENS-ului liric este neîndoielnică, dar ea nu mai are nimic erotic: „De ce pretinzi că nici n-a fost nici o flanelă,/ că nu
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
să pipăie flanela - tocmai acum când ea a devenit consubstanțială cu ființa umană (în partea de divin a acesteia). Suferința ENS-ului liric este neîndoielnică, dar ea nu mai are nimic erotic: „De ce pretinzi că nici n-a fost nici o flanelă,/ că nu mă vezi, că nu mă simți, că nu mă recunoști?” Eul ce se exprimă a avut, cândva, o dovadă metafizică a ființării - nu alta decât flanela-armură pe care, azi, nu ar mai putea-o prezenta în fața nimănui, iar
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo (zâmbește mulțumită). Îi dădusem niște pantaloni de la taică-meu, o flanelă și o geacă. Ce mi-a mai sărutat mâna... Atunci a îndrăznit să-mi ceară voie ca să doarmă în cavou. M-am speriat: cum să dormi în cavou? Doamna Maria, nu stric nimic, dimpotrivă, am să fac curat ca într-
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo (zâmbește mulțumită). Îi dădusem niște pantaloni de la taică-meu, o flanelă și o geacă. Ce mi-a mai sărutat mâna... Atunci a îndrăznit să-mi ceară voie ca să doarmă în cavou. M-am speriat: cum să dormi în cavou? Doamna Maria, nu stric nimic, dimpotrivă, am să fac curat ca într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo (zâmbește mulțumită). Îi dădusem niște pantaloni de la taică-meu, o flanelă și o geacă. Ce mi-a mai sărutat mâna... Atunci a îndrăznit să-mi ceară voie ca să doarmă în cavou. M-am speriat: cum să dormi în cavou? Doamna Maria, nu stric nimic, dimpotrivă, am să fac curat ca într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o bucățică de unt, doar o farfurie goală de zile întregi și un pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era în flanelă și țesături englezești. Nici dacă i-am fi turnat în cap o găleată cu bălegar nu ar fi fost atât de uimit. Doctorul Lucy s-a apropiat de Lysia. Nu a făcut mare lucru. Ce mai era de făcut, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
supuși mângâierile, spusele..../ Protejează calde mâncăruri/ Poate număra perle, dantele, perdele/ Poate naște și-odată cu pruncul/ Adoarme-n cetatea strict verticala../ Ce mai cutează ne mai spun alte/ Câteva umbre subțiri, chipu-i vesel, serios,/ Mereu mai fantastic, imprevizibil/ În flanela-i gri, cu centura din piele de crocodil/ Bluze din albe mătăsuri, în ciorapii gri-argintați/ Ai timpului,/ Vii și elastici!”. Poeta își continuă și în alte poeme portretul, înfățișându-se cu aceiași bunăvoința amuzată drept “eroina” diverselor ocupații, cotidiene, familiare
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
asemenea blestemele erau în clipele de ceartă erau elemente de refulare: Tăiat-ar cinenutrebuie, lovite-ar moartea, mâncate-ar pământul, lovite-ar buba, lovite-ar jigodia... Marin Preda folosește în roman cuvinte autentice care denumesc îmbrăcămintea și încălțămintea: opincă, dulamă, flanelă, țoale, aba, nădragi, baruș, crepdeșin, americă, scurteică, murea etc, din domeniul bucătăriei: strachină, ștevie, pâsat, pilaf, dumicat, cuvinte care denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă,leliță, vadră
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
asemenea blestemele erau în clipele de ceartă erau elemente de refulare: Tăiat-ar cinenutrebuie, lovite-ar moartea, mâncate-ar pământul, lovite-ar buba, lovite-ar jigodia... Marin Preda folosește în roman cuvinte autentice care denumesc îmbrăcămintea și încălțămintea: opincă, dulamă, flanelă, țoale, aba, nădragi, baruș, crepdeșin, americă, scurteică, murea etc, din domeniul bucătăriei: strachină, ștevie, pâsat, pilaf, dumicat, cuvinte care denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă,leliță, vadră
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
cu nume aiuritoare: Terez Gogor, Alexandru Paloti, Colan, Lelio Tofan, Toni Burton, Costică Tavari, Fumurescu, Bolborescu, Forfanteron. Primul portretizat e un tânăr de 28 de ani, răsturnat leneș pe un pat, cu veșminte dintre cele mai ciudate: „Pantalon larg de flanelă albastră, cu bande de șnur galben zig-zag, cizme de casă de saftian auriu, căptușite Înântru cu blană albă de iepure și cu carâmbii Înconjurați pe dinafară de trei degete cu atlas roșu, o cămașă de flanelă roșie strânsă la gât
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ciudate: „Pantalon larg de flanelă albastră, cu bande de șnur galben zig-zag, cizme de casă de saftian auriu, căptușite Înântru cu blană albă de iepure și cu carâmbii Înconjurați pe dinafară de trei degete cu atlas roșu, o cămașă de flanelă roșie strânsă la gât cu o legătură largă de mătase albă cu funde foarte mari; În cap, cu o căciulă scoțiană....” 1. Arătarea aceasta bizară, Înconjurată de oglinzi, perii de cap, pomezi și parfumuri, e Terez Gogor. În curând apar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
drept de vot și putere de decizie În hotărârile academice care le afectau viața. Eliberarea plutea În aer, aproape că puteai să o simți. Obosiți de exercițiile pentru raidurile aeriene nucleare, de războaiele reci și de bărbații În costume de flanelă gri, de ridicolă uniformitate, din suburbiile americane, tinerii se revoltau peste tot. Libertatea cuvântului, libertatea sexuală, muzica rock and roll, drogurile și curentul flower power au străbătut țara pătrunzând În fiecare așezare americană. Rebeliunea se afla În continuă transformare, uneori
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și nici nu e foarte important s-o știm; opresiunea reală va fi apăsat până și asupra imaginii lumii de dincolo: Și tu, mamă, nicicând n-ai să mai știi Încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă... Flanela, de Mihai Ursachi îți amintești desigur flanela violet, flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem în cea mai frumoasă din serile noastre; despre care spuneai că îmi șade ca o armură de smalț, știi tu, în seara când ne pornisem
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
o știm; opresiunea reală va fi apăsat până și asupra imaginii lumii de dincolo: Și tu, mamă, nicicând n-ai să mai știi Încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă... Flanela, de Mihai Ursachi îți amintești desigur flanela violet, flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem în cea mai frumoasă din serile noastre; despre care spuneai că îmi șade ca o armură de smalț, știi tu, în seara când ne pornisem împovărați de garoafe și iasomie către Ierusalim
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
opresiunea reală va fi apăsat până și asupra imaginii lumii de dincolo: Și tu, mamă, nicicând n-ai să mai știi Încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă... Flanela, de Mihai Ursachi îți amintești desigur flanela violet, flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem în cea mai frumoasă din serile noastre; despre care spuneai că îmi șade ca o armură de smalț, știi tu, în seara când ne pornisem împovărați de garoafe și iasomie către Ierusalim...Când madam
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
serile noastre; despre care spuneai că îmi șade ca o armură de smalț, știi tu, în seara când ne pornisem împovărați de garoafe și iasomie către Ierusalim...Când madam Zambilovici ne-a dat câte două tartine (ca să avem pentru drum) flanela pe care apoi am adus-o fluturând ca un steag zdrențuit în războaie, pe care apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu, până ce-a fost absorbită prin pori și s'a asimilat în toate celulele trupului
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
trupu-mi uscat de hagiu, până ce-a fost absorbită prin pori și s'a asimilat în toate celulele trupului meu, și în schelet, iar țesătura ei sclipitoare-a devenit un țesut. De ce încerci să negi, de ce pretinzi că nu știi ce flanelă, ce seară, ce Ierusalim și așa mai departe? De ce vrei musai s'o pipăi, s'o vezi, să o dezbrac, tocmai acuma când nu se mai poate, de ce pretinzi că nici n'a fost nici o flanelă, că nu mă vezi
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
că nu știi ce flanelă, ce seară, ce Ierusalim și așa mai departe? De ce vrei musai s'o pipăi, s'o vezi, să o dezbrac, tocmai acuma când nu se mai poate, de ce pretinzi că nici n'a fost nici o flanelă, că nu mă vezi, că nu mă simți, că nu mă recunoști? Insul vorbăreț (românescul INS vine de la ens-entis latin, ce avea să desemneze însuși EU-l filosofic!) care ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover ce-i
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
vorba, aici... Eu cred că exist, dar numai Tu (tu, Celălalt, tu Cealaltă) îmi poți confirma aceasta. Ca dovadă că sunt pe lume - de vreme ce simțurile individuale nu ne pot asigura de realitatea obiectivă, kantian vorbind - amintește-ți, rogu-te, de flanela aceea, îmbrăcată în cutare împrejurare... La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm seama la ce spune fiecare cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă. Flanela-înveliș
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
împrejurare... La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm seama la ce spune fiecare cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă. Flanela-înveliș rezistă la toate încercările: flanela pe care am adus-o fluturând ca un steag zdrențuit în războaie pe care apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu. E un Perceval de mai târziu, un "hagiu" căutând același Graal. Cum trebuie înțeles faptul
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
care am adus-o fluturând ca un steag zdrențuit în războaie pe care apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu. E un Perceval de mai târziu, un "hagiu" căutând același Graal. Cum trebuie înțeles faptul că flanela: a fost absorbită prin pori și s-a asimilat în toate celulele trupului meu, și în schelet, iar țesătura ei sclipitoare a devenit un țesut? Răspunsul e dat de poetul însuși: un lucru ieșit din mâini omenești, țesătura, trece în
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
poetul însuși: un lucru ieșit din mâini omenești, țesătura, trece în domeniul divin, devenind țesut - deci un fragment de viață, la îndemâna doar a Pantocratorului! Sfârșitul poemului e mai puțin sfâșietor sentimental decât pare. Necredinciosul Sf. Toma feminin vrea să pipăie flanela - tocmai acum când ea a devenit consubstanțială cu ființa umană (în partea de divin a acesteia). Suferința eului liric e neîndoielnică: De ce pretinzi că nici n'a fost nici o flanelă, Că nu mă vezi, că nu mă simți, că nu
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]