111 matches
-
unde să-l plaseze. Era ceva în el care nu ținea nici de servitori, nici de moșieri, nici de nobili. Capul cu fruntea bombată și nasul acvilin era frumos, dar bărbia era teșită. Ochii îi scânteiau, dar buzele îi atârnau fleșcăite, lăsând să i se scurgă balele. Totuși expresia feței, în ansamblu, te intriga. Nu avea nimic din liniștita și impunătoarea stăpânire de sine care face ca fețele nobililor să fie atât de atrăgătoare, dar nu avea nimic nici din servilismul
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
piese ți-am adus! Și ține cont că eu le-am ucis. Pe când tata n-a nimerit nici măcar o cioară. —Bravo, băiatule! Tu îmi semeni mie. Tatăl tău e căcăliv și o leacă tâmpit. Seamănă cu mă-sa, sârboaica: niște fleșcăiți. Noroc că tu, băiete, ai luat ce e mai bun și de la mine și de la bunicul tău bolohoveanul. Ăla, când era mai tânăr, omora bourul cu mâinile goale și îi mânca inima și limba. Strașnic bărbat și el! Mai povestește
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
tu! Mai fă treabă în condițiile astea. Bietul Vasile n-a mai rezistat: —Știi ce?!... Termin-o, bă tu, că eu nu mai am cu ce!... și s-a așezat pe marginea patului uitându-se cu regret la bărbăția lui fleșcăită. Ioana tremura ca varga: Nu acum, Vasile! Nu acuma, bă tată! Aoleu, că mai aveam o țâră! Aoleu, mă doare capul! Hai, mă Vasilică, să continuăm!... Mărin Chibrit a ieșit afară și dus a fost. —Hai, Vasilică! îl îndemna Ioana
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
Exploratorul, în străinătate primeai cât îți da proprietarul bordelului și ce-ți mai lăsa clientul! - Îți lăsa euroi, că de aia te numești Profesoară! Și pe deasupra îți satisfăceai plăcerea pe banii altora! - A dracului plăcere când nimeream câte un babalâc, fleșcăit și scârbos, de-i curgeau balele din gură când mă pupa. - Dar aveai noroc și de tineri frumoși și eleganți. - Drept să-ți spun, așa-i! Era câte unul de mă lăsa paf și îl rugam să mai treacă pe la
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Iar asta se întâmpla pe vremea când pescarul sportiv, care acum semăna cu o prună afumată (lato sensu!), era tânăr frumos și deosebit de viguros de se mirau și bietele sirene fiindcă pe la ele pe acolo nu prea erau decât niște fleșcăiți care nici nu meritau băgați în seamă. Unde mai pui că toate aceste povești, narate așaa, mai îngălat, erau ascultate cu sfințenie și trecute în registrele memoriilor de aur ale Frăției. Ce putea fi mai bine!? Să fii ascultat și
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
în rugă, Jurămintele-i pe fugă? Cum i-agăți de ziduri goale Rugăciunea vieții tale, Și icoana, dintre sfinți, Te trădează, pe arginți? Cum întreaga ta credință, Ce ți-ai pus-o într-o ființă, Intră toată-ntr-un hot-dog, Fleșcăit, de boșorog?! Cum te-arunci atunci în carne, Spurci sfințenia-i din lucarne, Să i-o dai, în psalmi de fuste, Și lui Dumnezeu, s-o guste?! Cum te râde tot calicul, Că ești singur cu nimicul, Și-ți înghesuie
ICOANA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361741_a_363070]
-
această eră capitonata cu piele. Apasă clanță de alama lustruita și pășiră în imensul birou. Primarul se află la biroul așezat în formă de Ț în fața unei mese lungi. Acesta se ridică și le întinse mâna. Avea o mană rece, fleșcăita, ca de mort! -Luați loc, vă rog! -Mulțumesc! răspunse Constantin. Se așezară pe o parte a mesei, unul lângă altul. Se priviră câteva clipe. Ochii primarului, de un căprui închis, alunecară pe lângă cei doi. -Ce vânt ... va aduce pe la noi
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
și gânduri, simt cum frica mea ia formă de ac, îmi intră pe sub unghiile nelăcuite, se prelinge în fibră și urcă în creier ca alcoolul cel bun. O piele nouă-mi crește peste epiderma cea veche, e ca o gutapercă fleșcăită și foarte transparentă. Tremur ilizibil. Am mâini ca de mort... Eu râd, mă amuz de oricine-i prost și suspină, eu sunt puternică, bărbată și sofisticată, am învățat cum să-i facă față situației limită la ședințe yoga, la cursuri
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
cu apropouri de gâlceavă sexoasă (vârsta însăși se îndrepta spre „nemaputirința antonpanescă!”) și căreia îi promitea marea cu sarea și accesul la „hartan”, de n-o mai fi de(în) „bulan” (de s-o-ajunge-ntr-un an, promitea el inspirat în două-trei rime „fleșcăite”!), o plevușcă aparent fără însemnătate dar care hărțuia, pe principiul că...ceva tot va rămânea! Pentru a convinge că lupta „nu fu zadarnică” și că-și merită cu prisosință altitudinea la care aspiră, pe cei influenți din toate mediile și
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
o zi, așa, mai pliurdă, Sătul de viața asta seacă, Văzând cum alții beau și zburdă, M-am aburit și eu oleacă, De grija banilor să-mi treacă. Era și frig, ploua cu ciudă Și tremuram, singur, pe stradă; Și, fleșcăit ca o agudă, M-am rezemat de-o balustradă, Râzând ca prostul prin ogradă. Eu beau mai rar, că beau de pleașcă, Pe la pomeni, de crapă unul, Că s-a dus vremea când, în gașcă, Arareori lipsind vreunul, Goleam butoiul
ŞI ASTĂZI, ÎNCĂ, MI-E RUŞINE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340755_a_342084]
-
merg la Biserică! Să crezi tu c-ai să mă determini să păcătuiesc, judecându-mi aproapele care nu vrea să mă ajute la greu și gratulându-l cu invective care mai de care mai meritate cum ar fi: porc, idiot, cretin, fleșcăit, bărbat de carton, etc, etc!). Și-n timp ce ziceam, mi-l imaginam îngrămădit la roata mașinii sub formă de zăpadă bolovănită pe care o loveam cu picioarele. Și-i trăgeam, și dădeam, de se oprise din hârjâială până și
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
mereu și mereu datori ... Când surpușul a cășunat așa din senin asupra Văii Strâmbii a făcut prăpăd, ploile care căzuseră necontenit câteva zile la rând rupseseră brutal din malurile deja zimțuite halde de grohotiș, înnămolise prundișul gârlei, căpițele de fân fleșcăite și mucegăite de pe costișe alunecau în ritmul năvalnic al torenților învolburați, negri ca mâzga cea mai adâncă a pământului și care dădeau de-a dura totul părând aidoma horiturilor neterminate și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
de spaimele și grozăviile sorții. - Măă, Gheorghe, mă! Adă repede un ibric cu apă răce, să bea fata asta, că-i friptă de săte. Hai, că-și reveni! Că nu mai credeam că este vreo nădejde, după cât fu ea de fleșcăită! Fusese salvată de la pieire de niște țigani borâți, dar cu suflete de aur adevărat! * Revenită din leșin, Maia văzu că între corturi era o vatră, atelierul de lucru, unde trebăluiau trei oameni. Doi din ei băteau fiarele înroșite în foc
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să mă tot holbez în terfeloagele astea de albume..., soioase, înnegrite, fleșcăite... Gh. P. doi: Fii mai cuviincios cu trecutul... Gh. P. unu: Păi nu-i așa! Că toate foile astea-s pline de salive, de jeg de pe degete... Am să-mi pun mănuși și mască de protecție... Zău c-așa am
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați, albaștri și umflați de nesomn. De pe tocurile bocancilor, li se scurgea noroiul fleșcăit. Zile și nopți au ars rafinăriile. (G. Bogza, 1968, p. 50) Reportajul de fapt divers Nelegat strict de actualitate, faptul divers desemnează o întâmplare ciudată, uimitoare. (5) De dimensiuni medii (2-3 file), textul impune o scriitură alertă, nu neapărat senzaționalistă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
înfățișarea bătrâncioasă, copilul avea părul pe creștet ca o batistă neagră, cu colțul aproape de sprâncene. De fericire, pe frunte îi apărură, pronunțate, două vine, iar ochii negri scăpărau. Mătăhăind, doi ciobani beți își făceau loc prin mulțime, dondănind cu gura fleșcăită măscări. După ei se îndesa râzând un cârnaț înflorit de fete și flăcăi. - Cum dai puiul ? - Cincisprezece franci. - Cât ai spus ?!? - L-am lăsat la unsprezece, spuse repede femeia și-și strânse pungă, neprietenos, buzele. Mulțimea se desfăcu deodată și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-mi lipsește niciodată de pe masă. Asinius Gallus surâde măgulit și abia după ce-l vede pe Libo cât de cât îndestulat se servește și el de pe celălalt platou. O livadă în miniatură. Mere, pere, prune, gutui, moșmoane care se consumă numai fleșcăite, castane, nuci și ciorchini de struguri, aranjate într-o piramidă artistică. Apucă o pară de Falern și soarbe cu poftă. Bea de fapt - într-atât de abundentă îi e zeama. Plescăie mulțumit. Parcă ar fi lapte. Se șterge cu dosul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a împăratului. Suspină. Nimic nou sub soare. Toți conducătorii apreciază cava lerii înalți și frumoși. Le sporesc prestigiul și statutul. Zâmbește din nou. Așa a fost și el chemat la oaste. Pe atunci era tânăr și suplu, nu cu pielea fleșcăită, ca acum. Oftează. De fapt, s-a dus de bunăvoie. Samaria i-a furnizat dintotdeauna lui Herodes cei mai fideli soldați. La fel ca Cezareea și celelalte colonii militare, căci regele nu voia evrei în armata sa. Îi privea cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
visul înapoi. Ce păzesc Aelius Seianus și Lygdus? Uite cum se bălăbănesc obloanele în bătaia vântului, în loc să stea închise. Să se trezească tocmai acum! Când era pe punctul să intre în erecție! Își pipăie plin de speranță organele genitale. Nimic. Fleșcăite și moi ca întotdeauna. Oftează descurajat. Păcat! A fost doar un vis. A văzut-o însă din nou, a simțit-o aproape de el, a auzit-o chiar chemându-l duios pe nume, iar el i-a răspuns: Vipsania! A sperat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bun discipol, aș zice - cu un gest îl concedie pe Listarius, care ieși aproape în fugă, de parcă abia aștepta să scape de încăperea supraîncălzită și de privirea lui Flavius Valens. — Văd că ești iritat - Flavius Valens continua să scruteze chipul fleșcăit al lui Vitellius. — Mi-a fugit un gladiator, iar gărzile mele încă nu l-au adus înapoi. Era bun, foarte bun... Titus... Am cheltuit o grămadă de sesterți ca să cumpăr altul, la fel de bun ca el, dacă nu mai bun... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întoarse încet și se uită la el. — Iubitule, spuse ea. Așază-te. Iubitule? se gândi Deggle, dar era obosit, așa că se așeză pe scaunul lui Jones. Virgil, se gândi Dolores. Vocea cântătoare a feței puhave. Inima îndurerată în corpul ei fleșcăit. Virgil, care o luase din ceara fără suflet a bisericii și îi dăduse trup. Ce norocoasă era că-l avea! — Virgil, spuse ea cu voce tare, rostindu-i numele cu plăcere. Virgil Jones. Deggle o privi. — E aici? întrebă, străpungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
De ce mă strângi atât de tare la pieptul tău probabil fleșcăit? Nu vezi că bâțâim, că ai un Parkinson incipient, că tremuri din toate încheieturile? Că suntem bătrâni iar vocea îți este ezitantă? Ai riduri subțiri întinse pe toată fața, te-ai creponat, ai slăbit, însă... ciudat! Ești la fel de frumoasă ca
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
era să mă apuc să citesc Profețiile de la Celestine! Dar, la scurt timp, am avut un nou atac de sentimentalism acut. Când bărbații au scos din cuptor prăjiturile crescute mai mult într-o parte, neuniforme, arse, necoapte la mijloc și fleșcăite, mândria cu care își priveau creațiile m-a făcut să mi se umple ochii de lacrimi. Fiecare dintre prăjiturile alea era un miracol în miniatură, mă gândeam eu lăcrimând discret. Bărbații ăștia sunt niște alcoolici care au făcut lucruri teribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a oprit... Dar finalul n-a fost marcat de un răcnet profund, de câteva spasme furibunde și o expresie de parc-ar fi primit un pumn teribil în ouțe, ci de o scădere a ritmului și de un aspect fleșcăit al puțicii, dovada indubitabilă a neputinței. —Iartă-mă, Rachel, a bolborosit Chris fără să mă privească. —E în regulă, am răspuns eu cu voce scăzută, tot fără să-l privesc. Aș fi plecat, dar nu voiam să-l rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne deschide nimeni ușa... Se decisese: miercurea telefon, vineri vizită. Oho, se înmulțiseră brusc treburile, săptămâna devenise mai mică. Să mai vorbească unii de plictiseală... televizorul tembel, radioul patriotic, barurile lipsă, pocherul interzis, bordelurile uitate, cărțile vechi, reflexele moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi numind strada aia spre margine de purgatoriu. De la intersecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]