169 matches
-
o întâmplare din care trăsese cît se poate de mult foloase. Nu oricine i-ar fi dat de băut trei zile la rînd pe gratis. Ceea ce i-a povestit nu avea pentru el, pentru Făinaru, nici un fel de valoare, doar flecăreli ca să treacă vremea și ca să se dea important în fața unui ageamiu. S-a întors cu spatele la el și a luat-o încetișor către casă. Va trebui să doarmă zdravăn și după aceea să pornească la drum. Chestiunea era aproape rezolvată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un om nefericit. Îmi place să cred că așa ar fi fost, căci călătorul de care vă vorbesc urma să devină după un an de curte Înflăcărată soțul meu. Preocupat peste măsură de soarta sa, șeful ridică brațul arătând verdele. Flecăreala bătrânei Începuse să-l obosească. Răsuflă ușurat văzând cum se făcea tot mai mică pe măsură ce trenul se Îndepărta. Privise tot timpul deasupra lui, iar el Îi ura pe toți cei care Îi nesocoteau persoana. Înălță privirea ca din Întâmplare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
profesor, În general e cum spuneți dumneavoastră. Acum Însă e vorba de ceva... Își miji ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
împrejurare, fie ea cât de adversă, trebuie să ne păstrăm voioșia“ etc. etc. Mai lipsea cugetarea lui Guță Popândău, „amorul e un lucru foarte mare“, pentru ca parada truismelor să fie completă. Mulți oameni flecăresc astfel, dar puțini își închipuie că flecăreala lor merită eternizată prin tipărire. Ionel Bandrabur face parte dintre acești câțiva optimiști. El își supraevaluează producția - să-i spunem - intelectuală, adoptând un ton solemn și îngăduindu-și chiar, la un moment dat, să polemizeze de la egal la egal cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pornire gingașă este mai importantă decât orice cadou, căci sentimentele îi dau valoare și strălucire.“ Culmea este că la un moment dat Ionel Bandrabur însuși are un moment de luciditate și își dă seama că nu face decât să flecărească: „Flecăreala este plăcere. Cei care se indignează când îi văd pe alții sporovăind uită că și ei, de multe ori, sunt stăpâniți de aceeași irezistibilă tentație. Eu însumi, redactându-mi reflecțiile, nu fac altceva decât să stau la taifas cu mine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Aldulescu. Un stil zgrunțuros, aparent străin de orice preocupare pentru artisticitate în care cuvintele se repetă deranjant ("Deși mereu trebuia să fie punctuală cu plata, de multe ori cu ultimii bani din casă. Deși de-a lungul unor ceasuri de flecăreală în doi, aici, în casa ei de femeie singură, după ce ea se încăpățână în tot felul de aluzii pe care el se încăpățână să nu le ia în seamă..."). Cititorului nu îi este deloc limpede cine vorbește, deoarece, pe parcursul unei
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
sunt niște persoane culte, niște persoane citite. Ce să te inspire la asemenea femei? Teo n-a fost niciodată o frumusețe, nu te puteai uită la ea ca să te atragă. Prea culta niciodată n-a fost. Ea are așa... o flecăreala de suprafață. Care este și la Livia Dilă, la Corina Dănilă sau la Andreea Raicu. Celelalte citeau de pe prompter și uită-te ce viață au. Au sărit de la unul la altul... Andreea Marin care ne dădea nouă lecții de morală
Radu Banciu, atac dur: "Andreea Marin și Teo Trandafir sunt niște...” by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71736_a_73061]
-
nu l-a împiedicat pe Augustin să scrie cele cincisprezece tomuri. Știi bine, Hilda, că încerc mereu să-mi țin limba legată, dar acolo m-a luat gura pe dinainte! În general, cum să-ți vină să trăncănești despre așa ceva? Flecăreala asta plină de înțelepciune înaltă pune sub semnul îndoielii misterul de nepătruns al Creatorului! Ei deja au pătruns înțelesul, au ajuns la concluzia că sunt trei persoane! Ei nu știu din ce-i făcută electricitatea, dar cum e cu Dumnezeu
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
Se scrie înfiorător de mult în România, dragă prietene. De cele mai multe ori despre lucruri fără importantță: tot soiul de nimicuri, opinii despre n’importe quoi, elucubrații politice, sociale, sociologice, filosofice, culturale, fără alegere, fără metodă, fără scop. E o mare flecăreală națională, o întrecere de orgolii și vanități, în care toată lumea scrie cu înverșunare și nimeni nu citește decît să vadă ce sa mai scris despre el. Nu mă pot opri să nu mă mir nemăsurat, de fiecare dată cînd răsfoiesc
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
cu toții, și de altfel îl spune chiar autorul în rîndurile de mai sus: vanitatea, slava deșartă și iluzia postumității literare. Iar finalul epistolei aduce a autoflagelare: „Iată, publicînd acest text în Familia, mi-am adus și eu modesta contribuție la flecăreala națională.” Regizor român despre Maroc În ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC din 23 martie, Ana-Maria Onisei semnează un excelent interviu cu regizorul francez de origine română Radu Mihăileanu. Cel mai recent film al acestuia, La source des femmes/ Izvorul femeilor, a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
declamativ traseul poetului ocupat de lucruri mundane, dragostea, miracolul existenței, literatura ca mod de viață, pisica ieșind din cadru pentru a intra ca personaj de desen animat în ficțiunile ilustrative pentru cariera poeticească a junelui scriitor, plimbările fără scop și flecăreala în timpul „destinderii” hrușcioviste. În spațiul memoriei își fac locul tot felul de nimicuri, de anecdote, de observații și ficțiuni. Cu aceste nimicuri se scrie o altfel de poezie, mai puțin solemnă, dar nu mai puțin complicată și enigmatică decât versurile
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
patruzeci de casete transcrise ulterior cu acribie (după cum aflăm dintr-o notă preliminară semnată de Elsa Lüder), dialogurile dintre Ovidiu Nimigean și Paul Miron reprezintă o formă de taifas alert. Ambii dau impresia că se grăbesc către inestimabila tihnă a flecărelii. De obicei, Nimigean îi ia vorba din gură interlocutorului, pe câtă vreme acesta ține să-l corecteze chiar și-atunci când, în definitiv, e de acord. Vivacitatea aceasta își are bunele și relele ei. Uneori, duce la mărturisiri accesorii de toată frumusețea. Alteori
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
numea Herman Hesse un fenomen căruia, la momentul respectiv, nu avea cum să îi intuiască adevărata amploare și pe care îl subsuma vieții culturale, dar care a ajuns, treptat, să se extindă la toate aspectele existenței noastre ca ființe sociale. „Flecăreala” despre subiecte importante, minorul, anecdoticul, cancanul ce pun în umbră semnificativul ne țin adeseori cu ochii ațintiți asupra evenimentelor, împiedicându-ne totodată să înțelegem resorturile profunde ale acestora, să distingem adevărul de minciună și binele de rău. O cultură politică
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
în jurul unei conjecturi, ci o demonstrație care se reazimă pe o nezdruncinată documentare. Vreau să lămuresc pe români, din exil și din țară, care sunt datele problemelor internaționale. Mă uimește sfânta ignoranță a românilor, mai ales când în conversație aduc flecăreala de cafenea. Cred că va putea apare la sfârșitul lui septembrie și o vei primi. Sper că Asociația „România" va îngădui să se trimită cărți din exil, măcar celor ce au semnat manifestul. La sfârșitul lui iulie vei primi o
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
col. 1-7; Jocuri de apă, 15, nr. 804, 8 mai 1936, p. 1, col. 7 și p. 2, col. 1-4 și A fost odată..., 19, nr. 910, 15 mai 1938, p. 7, col. 14 și p. 8, col. 2-3. 5. Flecăreli, cancanuri, bârfe. 6. Constantin Stere - În preajma revoluției. Volumul VI. Ciubăreștii. București, Editura Adevărul, 1935.
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
banchet, - observă el, te gândești la chiolhanurile indivizilor grași, mâncăcioși, imbecili, nevizitați de nici o idee... Bineînțeles că nici tinerii noștri scriitori de azi, răzbeliți, dedați filosofărilor sexy, n-ar scăpa nici dânșii ocazia de a spune în stilul lor... Taifasuri,... Flecăreli,... Palavre ; găsindu-se, până la urmă și un șef de rubrică T.V., mai acătării, mai franțuzit, care să zică Cozerii ; ori pe-ălălalt, convivul crunt, ce dă cu banul: Vrăjeli... Cum spune Horațiu: Non erat his locus!... nu era cazul, aferim
Eros ori Ura (un Prozator) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10945_a_12270]
-
chip vădit semnul istoriei, însă nu are totodată și încetineala acesteia. Oralitatea este însă vie, este comunicare ce duce la cuminecare (împărtășire din cuvânt) și comuniune și lucrare deopotrivă, așadar întemeiază. Petre Țuțea: o personalitate complexă la care până și flecăreala cum o numeau unii, devenea spectacol de idei, sofisme, ca și la anticul din porticele Atenei. Geniu oral, Socrate nu și-a îngăduit să scrie până la moarte pentru că-l avea urmaș pe Platon. Exponent, și el de geniu al oralității
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
probabil e că era vorba de califul din acea vreme, ieșea deghizat din când în când din palatul său ca să se ducă să se amestece cu poporul de rând, cu pleava, și să asculte ce se spunea despre el în flecărelile deschise de pe străzi și din piețe. În realitate, nu erau atât de deschise ca acestea, pentru că nici în vremea aceea, așa cum nicicând altcândva, nu lipsiseră spionii care să ia aminte la aprecieri, la plângeri, la critici și la vreun plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de vreme ce era deja joi, ce hotărâre fusese luată în legătură cu situația sa disciplinară, dar ar fi fost inutil, avea certitudinea că ministrul n-ar fi răspuns, un secretar oarecare i-ar fi spus să ia legătura cu comandamentul poliției, vremurile de flecăreală între albatros și papagalul-de-mare s-au terminat, domnule comisar. Ce fac atunci, întrebă din nou, rămân aici să putrezesc până ce își amintește cineva de mine și trimite să ridice cadavrul, încerc să ies din oraș când e mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Asta stârnea râsete blajine printre ceilalți boboci, care i-au poreclit „Doctor Johnson și Boswell“. Alec Connage, un alt musafir frecvent, Îl simpatiza vag, dar se temea de el, fiindcă era un erudit. Kerry, care știa să-i vadă, dincolo de flecăreala poetică, adâncimile solide, aproape respectabile, ale ființei, se amuza imens și-l punea să recite poezie cu orele, În timp ce el stătea Întins pe sofaua lui Amory, cu ochii Închiși, ascultând: „Dar adormită e sau trează? Gâtul ei De-aproape sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Gândiți‑vă ce de‑a bani am capturat și ce avem de gând să facem acum cu atâția. Putem să ne cumpărăm multe lucruri frumoase cu ei, care să fie apoi ale noastre, așa șoptește Rainer pripit și neprevăzător. În fața flecărelii lui Rainer, Sophie aplică tactica ei originală de astupare a urechilor. Astăzi, Sophie se uită la Hans cu alți ochi pentru că el are o mână care lovește puternic, iar ochii ei caută mușchiul de sub acoperământul sărăcăcios al unei cămăși sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
măsură este timpul...!!!???”. Prea vocal și garnisindu-și discursul cu ingrediente cu invocări lăcrămoase și paternaliste obținea adesea efectul scontat, alăturând masei de nemulțumiți (puțini în sală și aflați întâmplător p-acolo) și câțiva simpatizanți hotărâți s-o rupă cu flecăreala nerostuită și demagogică... și oratorul, simțind cumpăna celor din urmă apela la alte subterfugii, se făcea luntre și punte pentru a fi devotat propagandei de partid. Simulând devoțiunea personificată față de propaganda de partid (ea te ridică, tot ea te coboară
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
la un moment dat, toate scaunele sunt ocupate, Lizet aduce tratațiile cuvenite și, trebuie să recunosc are mult stil și rafinament pe această direcție așa că, foarte repede oamenii devin volubili deși, în parte, nu se cunoscuseră până atunci. Pentru început flecăreala lipsită de orice profunzime, o chestiune devenită model de conversație de bon ton, apoi micile bârfe pe subiecte comune, iar când să înceapă amorțeala, gazda intră în problemă punând în discuție ce a văzut ea în ultima călătorie pe care
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
și confiscat în forma prozaică a scrisului poartă în chip vădit semnul istoriei, dar nu are totodată și încetineala acesteia. Oralitatea e însă vie, e comunicare și lucrare deopotrivă, așadar întemeiază. Petre Țuțea: o personalitate complexă la care până și flecăreala cum o numeau unii, devenea spectacol de idei, sofisme, ca și la anticul din porticele Atenei. Geniu oral, Socrate nu și-a îngăduit să scrie până la moarte pentru că-l avea urmaș pe Platon. Exponent, și el de geniu al oralității
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
așa, ar putea fi o insulă mare, cât un continent!) că este zadarnică! Fericirea, este în noi înșine! Ne locuiește și îi suntem locuitori, atâta timp cât suntem acasă, adică unde ne-am născut, în România! Spunea Adrian Păunescu în „Manual de flecăreală metafizică”: „Am cea mai bună părere despre Japonia/ Dar vreau să mă duc la mine la Bârca” ! Parafrazând, „mi-e dragă Australia, Sidney-ul, orașul în care locuiesc, dar mi-e dor de Huedinul natal, de Oradea copilăriei, adolescenței mele, de
SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU, ARTICOL DE ION DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365115_a_366444]