169 matches
-
justificat complexitatea gradelor de inițiere. Ramsay Însă Înmulțește gradele ca să lase să se creadă că are un secret. Vă puteți Închipui ce agitație pe negustorii de treabă care, În sfârșit, puteau deveni prinți ai răzbunării...“ Agliè fu foarte generos În flecăreli despre masonerie. Și vorbind, după obiceiul lui, trecea treptat la reevocarea la persoana Întâi. „În timpurile acelea În Franța se scriau deja niște couplets despre noua modă a Frimasonilor, lojile se multiplicau și prin ele se Învârteau arhiepiscopi, călugări, marchizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aduna lumea, dansa, muzical, pe marginea lor. (Așadar, o să mă credeți pe cuvânt că în arborele nostru genealogic figurează câțiva trăsniți.) Părinții noștri, Les și Bessie Glass, aveau un repertoriu convențional, dar (credem noi) reușit de cântece și dansuri și flecăreală în teatrele de revistă și în music-hall-uri, ajungând aproape cap de afiș în Australia (unde Seymour și cu mine am petrecut, înregistrați la hotel, vreo doi ani din frageda noastră copilărie), iar mai târziu izbutind să dobândească, aici, în America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scufundă iar în muțenie. BEELZEBUB III La masă, revenise întrucâtva buna-dispoziție. Cu irascibilul de Cezărică continuînd să doarmă și să sforăie alene, scos momentan din schema jocului, cu toată acea ultimă stranie manifestare, restul amicilor priveghetori, căpătase iarăși chef de flecăreală. Of, noroc că s-a culcat Aligatorul, cu muștele și cu aiurelile lui! oftase Buletin. Tonul antrenului, ca de obicei, îl dăduse Iulică: Domnu' Dan, ești mata în regulă? Pe cinstitelea? Perfect! Vă spui un secrețel, da' să nu mă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dar cînd am trecut noi, ca niște autentici răniți de război, s-a făcut o clipă liniște și cîțiva au Întors capul. De ce fac treaba asta? Pentru că sîntem militari? SÎnt un pic paranoic, toată situația ne Înnebunește. Nu știm nimic. Flecăreala lor e destul de vagă, nimeni nu spune ceva anume. Totuși, la un moment dat se aude o voce care zice că a primit un telefon din București de la o rudă care stă lîngă Parcul Cișmigiu. L-a anunțat că bucureștenii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lume puțină, fiindcă e frig și plaja nu are nisip... Cu atât mai bine! Să trăiești fără telefon, fără vizite, fără compatrioți, fără nici un fel de întâlniri, ăsta e raiul. Nu-ți poți închipui cât timp pierd la Paris cu flecăreala. Toți, din toate colțurile, vin la Paris, în vreme ce eu nu mă duc nicăieri. În orele pierdute în ultimii ani cu conversații insipide aș fi putut învăța chineza sau sanscrita” (28 august 1972 Ă 439). Nu-i vorbă, lui Cioran îi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din toate colțurile, vin la Paris, în vreme ce eu nu mă duc nicăieri. În orele pierdute în ultimii ani cu conversații insipide aș fi putut învăța chineza sau sanscrita” (28 august 1972 Ă 439). Nu-i vorbă, lui Cioran îi place flecăreala, conversația, cazuistica. E un socratic, preocupat nu de adevăr, ci de plăcerile asigurate de vocația sa malițioasă. Ajuns în Scoția, regretă, ce-i drept, cu vreo douăzeci de ani mai devreme, locul în care putea flecări: „Scoția e o țară
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a-mi zbura creierii” (I, 250). Totuși, în fragmentul imediat anterior, el părea convins că abia topirea în neesențial poate asigura fericirea: „Nu suntem fericiți decât dacă ne lăsăm mistuiți de setea de neesențial” (I, 250). Așadar, ceilalți, prilej de flecăreală inutilă, care-l dezgustă. În acest caz, nu ne întrebăm de ce-i acceptă, dar de ce-i caută? De ce perseverează să flecărească? Nu cumva conversația și ceilalți îi oferă ocazia fugii de sine însuși? „Nu mă interesează decât problemele religioase, și
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
simt complet steril, blocat în punctul cel mai de jos al ființei mele. Doar harul ceresc mă mai poate salva. Cu condiția să am puterea să-l implor sau măcar să-l aștept” (I, 102). Un motiv în plus, deci, ca flecăreala și ceilalți să-l salveze, iar Infernul să se convertească în reversul său. „Mereu același refren: ai vrea să stai de vorbă cu îngerii și ești nevoit să iei masa în oraș...” (I, 235). Or, tocmai această coborâre în derizoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lașitate, frivolitate sau teamă. Am ocolit numeroase abisuri, din calcul și instinct de conservare” (I, 66). Așadar, singurătatea ca abis, în care Cioran se privește pe sine, dar de care se îndepărtează adesea, căutând o salvare în prezența celorlalți, în flecăreală, în frivolitate, în prezența mulțimii. În fine, dacă ar fi să invocăm cu adevărat soluțiile salvării, ar trebui să enumerăm mersul pe jos, munca fizică, peisajele, mai ales toamna, și... gramatica. Gramatica, îndoiala, scrisul, scepticismul sau ura. Iată, abrutizarea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de judecată reprezintă uneori noi experiențe pe care le vor duce cu ei în satele de unde au venit, vor povesti pă țaniile prin care au trecut, vor da sfaturi novicilor. Fiecare împricinat poate fi un potențial popularizator al practicii judiciare. Flecăreala la cârciumă, la clacă sau la biserică difuzează rapid informațiile transmise, or, experiența unui proces este un lucru demn de reținut. Mahalagiii din București cunosc mai bine aceste practici și pentru că se află în imediata apropiere atât a administrației laice
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Lunii, ceva mai des Întunecată de umbra Pământului 1. Celelalte fenomene care ar decurge de aici sunt și ele clare și nu mai este nevoie să lungim prea mult vorba pentru a arăta cât de lipsite de temei sunt asemenea flecăreli”. - „Totuși” - zise Cleombrotos - „eu Însumi am văzut cu ochii mei aceste măsuri de ulei. Erau o sumedenie și, Într-adevăr, cea de acum un an era cu o măsură mai mică decât cele de mai Înainte”. (C) Ammonios zise: - „Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
căpătară obiceiul să se strige unii pe alții peste ziduri când se pierdeau de cei căutați, ceea ce se întâmplă din ce în ce mai des în confuzia nascentă. Astfel, la scurt timp peștera se umplu de ecourile polifonice ale glasurilor lor, amestecate crescendo cu flecăreli, batjocuri, cântece, înjurături, alte chemări, sau alte răspunsuri decât cele așteptate, spre a nu mai vorbi de distorsiunile sunetului prin coridoarele rezonante. Asta ar explica aparența de extremă dezorientare ce puse în curând stăpânire pe întreaga echipă. Când pricepură, în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Procedeul este de natură impresionistă, însă C. îl corectează prin rigoarea analizei și, în genere, prin caracterul grav, serios al judecății critice. Aceasta este formulată fără ocoluri, în fraze aspre. A treia Romă de V. Em. Galan ar dovedi „o flecăreală epică uluitoare”, din romanul Această parte a pământului de Dumitru Mircea „nu se poate obține nimic mai mult decât un libret de operetă”, autorului cărții Îngerii biciuiți (Alecu Ivan Ghilia) nu i se poate reproșa nimic, „afară de lipsa sincerității” etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
care înghesuie orice replică în două versuri. Ideea de geniu a instaurat un raport strâns cu realul, a autorizat o instalare apropiată, intimă - a lipit poezia de țesutul sensibil al realității. Pe ultimul etaj al acestei stimulări verbale poezia devine flecăreală pură. Vorbirea nu mai simbolizează nici lăudăroșenia, nici zgârcenia, nici infatuarea, ci pur și simplu pălăvrăgeala care face versuri. În portretul Flecarului limba e lăsată să meargă în gol, ca o mașină care s-ar fi pornit din miezul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
culturii literare există în continuare pentru el. Numai că a descoperit o ușă dindos. A înțeles că literatura se poate face și cu puțin, nu doar cu mult. Oscilația lui Mumuleanu între o poezie subtilă și această proză rezultată din flecăreală trebuie înțeleasă pe fundalul unui raport specific cu literatura. Când poate un poet să aleagă dacă face poezie din "literatură" sau din vorbire, conversație, rostire - adică din non-literatură? Când se poate alege între o retorică și o tehnică a spontaneității
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
câteva zile, documentația tehnică a cărei valoare comercială mi-o anunțase zâmbind. Mi-am amintit de tonul întâlnirilor noastre, de frivolitatea lor voită, de lipsa de însemnătate a zilelor care le precedaseră și le urmaseră. Inutilele mele pledoarii în cursul flecărelilor mondene, omul cel gras, cu marfa lui cinematografică de proastă calitate, povestea valizei lui Șah, valiza aceea pe post de momeală, care mă amuzase, prin latura de roman de spionaj a aventurii... Frânturile astea se măsurau acum cu absența ta
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Valcarenghi. Un astfel de jargon este constituit dintr-un limbaj de fond „vivace”, de altfel foarte sărac, de caracter milanez mic-burghez (nu popular!), care s-a format la începutul anilor ’60; cu acesta se amestecă pulverizarea limbajului politic stângist devenit „flecăreală”, adică o serie de fraze gata întocmite, de locuri comune, de pure indicații. De la bun început, lectura cărții lui Valcarenghi este insuportabilă. Descrierile „distribuției” sunt oripilante prin mizeria și vulgaritatea lingvistică. Despre Paolo Melchiorre Gerbino 4: „Beatnik sicilian emigrat în
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
emigrate din Belgia și din Olanda 22. Caracterul simplist al tezei unei lupte între două sisteme, avansată de către partidele comuniste din Marea Britanie și din Scandinavia, este denunțat în mod expres. Așa cum va sublinia și o directivă internă belgiană: Gata cu flecărelile despre revoluție. Dar această unitate are o semnificație foarte deosebită: se pune problema desfășurării unei largi mișcări de masă de eliberare a spatelui frontului european de armatele fasciste, de fapt, trebuie ușurată lupta poporului sovietic. Cînd în toamna anului 1941
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un picior în hău, pentru ca neantul lor provine dintr-al nostru. Așa că , atăta timp căt suntem închiși în cuvănt, îi respectăm adevărurile și ne străduim să-i îngroșăm bine neantul; fatalitate, în care am ajuns pănă la a asimila originile flecărelii improvizațiilor unui Dumnezeu palavragiu.
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
mr. Diaconescu, delegații Inspectoratului General al Jandarmeriei și secretarul economic Răducanu, delegat al M.A.E. Comisia a constatat că în România, obținerea de informații era deosebit de ușoară deoarece „nația vorbește prea mult” și „nu știe să păstreze secretul”. La „flecărelile” obținute și din „simpatie pentru beligeranți”, mulți comiteau „indiscreții nu cu bună știință ci chiar din convingere”. Pe lângă această stare de fapt a fost și dotarea precară a tehnicii structurilor informative românești, care nu a permis o detectare considerabilă a
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de la un astfel de caz. A treia Romă, care-și stabilește impulsul epic la nivelul conștiinței schizofrenice a pacientului unei clinici, complică firele, cronologiile, palierele narative, profitând de jocul binomului verosimil-neverosimil, pe care îl aplică faptelor expuse. Impresia este de „flecăreală epică uluitoare”(Valeriu Cristea), de abandon în favoarea derivei digresive, constatare care se poate face și în legătură cu romanul parodic Șahul dublu de la Armor (1970). SCRIERI: Cărămidarii, București, 1948; Potop, București, 1948; Calul lui Moș Eftimie, București, 1950; Memoriile agentului electoral Teică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
în cartea a treia a Metamorfozelor, povestea lui Echo și a lui Narcis. Îndrăgostită nebunește, nimfa îl urmează pe Narcis în adîncul codrilor. Este însă incapabilă să ia inițiativa, căci Junona, ca să o pedepsească pentru că încercase să o distragă cu flecăreli în timp ce Jupiter umbla după aventuri galante, o osîndise să nu poată nici să vorbească prima, nici să tacă atunci cînd cineva îi vorbește, ci doar să repete ultimele cuvinte ale vocii auzite. Cînd Narcis, care se rătăcise de tovarășii lui
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
știm, iar cea intuitivă să fim. În acest fel, pedagogia bunului-simț ne orientează, ne pune pe un drum, cel valabil pentru fiecare dintre noi. Pedagogia populară nu se confundă cu opinabilul, cu simpla părere, cu presupunerea. Ea este refractară În privința flecărelii, a ideii serbede, a tot ceea ce nu a fost practicat, probat, verificat. Bunul-simț pedagogic nu păstrează sau transmite decât aspectele ratificate de practică. Acest tezaur pedagogic are În spate nenumărate gesticulații ale antecesorilor. El afirmă că ceea ce a fost valoros
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
român și golanul grec". Golanul român era el, și golanul grec era Kazantzakis. Istrati face portretul acestui "golan", un orășean. Dacă-mi permiteți, am să citez numai fraza care cred că se potrivește discuției noastre: "Imprevizibil în tandrețe, neobosit în flecăreala de una-de alta, băutor pătimaș care nu trișează o clipă, visător cu mintea-nțesată de opțiuni și tânăr, în ciuda vârstei pe care și-o ascunde ca o femeie. Astea sunt calitățile golanului, și mai pe deasupra, sentimental prin excelență." Cuvântul "golan" nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
comunicare (inter)culturală, Editura Universității din București, București, 2007. Practicile discursive ale românilor pendulează între cuvânt și tăcere. Tipurile predilecte de discurs sunt discursul public (în fața mulțimii, adică în piața publică sau în Parlament), discursul argumentativ (în instanță), discursul fatic, flecăreala (de stabilire și întreținere a contactelor sociale: „vorbim să ne aflăm în treabă”, „să ne treacă timpul”, „să ne facem de lucru”, vorbim chiar și dacă nu avem nimic de zis, „ne băgăm în vorbă”), intriga („a duce vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]