138 matches
-
cu pornire gingașă este mai importantă decât orice cadou, căci sentimentele îi dau valoare și strălucire.“ Culmea este că la un moment dat Ionel Bandrabur însuși are un moment de luciditate și își dă seama că nu face decât să flecărească: „Flecăreala este plăcere. Cei care se indignează când îi văd pe alții sporovăind uită că și ei, de multe ori, sunt stăpâniți de aceeași irezistibilă tentație. Eu însumi, redactându-mi reflecțiile, nu fac altceva decât să stau la taifas cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la mine unul Ruba Îl știi pe ăsta? E ceva șef pe acolo pe la ei la orbi pe-ntreaga țară ba chiar și prin Europa că Îi adună cineva pe toți din cînd În cînd lăsîndu-i ca-ntre ei să flecărească În voie. Iar Ruba ăsta e unul mai cu moț: e pus să vorbească la radio Îl mai dau unii și pe la televizor În fine și ce crezi că-mi cere ăsta, dragă, Înainte de toate?! Nici mai mult nici mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu ochii deschiși visez dialoguri. Vocea mea întreabă și tot ea, îmbrăcată în haine femeiești, răspunde. Replicile vin dintr-un trecut tot mai puțin cunoscut și dintr-un viitor improbabil, mereu altul. În cele din urmă, nu facem decât să flecărim nevinovat. Dar nu asta e important, ci așteptarea vicleană din spate. Trecutul mereu putrezește, urmele se transformă, devin scârboase și urât mirositoare, medicii legiști știu cel mai bine asta. Apoi mai sunt dovezile cuibărite în viitor, ele sălășluiesc în scopuri
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
-ar fi, nu iartă pe nimeni. Dacă e cazul, nici măcar miorița proțăpită ascultătoare fix deasupra jeraticului. Între luptele fără capăt, românul zăbovește. Se repauzează în loisir. Se odihnește. Petrece cu neamurile, prietenii, cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură de mândrie, se mortifică fastuos, își pune odăjdii cu răsunet, se scobește în dinții fanteziei. În timp ce stă răbunit în poziția voinicului, binecunoscuta rână națională, precum și cu nelipsitul fir de
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
le-am spus urlând, Hilda. Și numai ce văd că el zâmbește. - Câți enoriași ai?, mă întreabă. - Cincizeci, șaizeci. O sută, poate... Dă din cap, își dă seama că nu m-a înfrânt. Și că am puțini auditori... Am mai flecărit de una, de alta un ceas, a fost interesant. E un om profund și foarte instruit. Ca să zic așa, ne-am despărțit împăcați. Ies de la Congregație. Intru în Catedrala Sfântul Petru, îngenunchez și spun în ivrit: „Bucură-te, Petre, suntem
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
drăgăstoasă e o Ofelie autohtonă, mai vârstnică și mai plinuță, înecându-se în râu și executând astfel singura sinucidere veritabilă din roman. O femeie mai simplă face gestul ultim despre care trei bărbați cu ,complicații" intelectuale și fumuri existențiale doar flecăresc. Autor nu numai înzestrat, ci și inteligent, Lucian Dan Teodorovici operează un dublu transfer: mai întâi, de la tematica romanului la stilistica lui, și apoi, de la nivelul de percepție al personajului principal (opac la farmecul și farmecele vieții, posac și antipatic
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
parcă amenință să-mi cadă pe suflet și să sporească dorul. Dorul de bolta cu struguri mirosind amețitor din curtea părinților mei, dorul de a sta la un pahar de must cu nuci trosnind de miez dulce-amărui, dorul de a flecări cu ai mei despre cine a murit, cine a mai înviat și “cui i-a mai fătat vaca”. În Poiana sufletului meu, timpul curge altfel, după un ritm al inimii mele care se oprește în loc cât timp sunt acolo. Fiecare
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]
-
Acestea au rol malefic, sunt ocolite de sat, se vorbește de ele pe șoptite, pe la spate. De la Mărioara V. Rusu aflăm că Lemnărița din Mărăști făcea farmece (Mărăști ținea de comuna Filipeni!), lua „mana”, laptele vacilor și făcea multe alte „flecării”. Îi mergea vorba că este vrăjitoare. Mărioara Rusu este completată de Lisaveta Pușcuță: vrăjitoarea a luat laptele de la vacilor femeilor și smântâna. Mulgeau vacile și nu aveau decât zerul. Ea,Lemnărița, avea unt și brânză în putini. Odată a chemat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trei ori înconjurul catedralei - am găsit societatea deja adunată. Erau acolo dra Waterford și dna Jay, Richard Twining și George Road. Ne adunaserăm numai scriitori. Era o zi frumoasă de la începutul primăverii și toți eram plini de bună dispoziție. Am flecărit despre o sută de lucruri. Dra Waterford, sfâșiată, între tendințele contradictorii ale estetismului din prima ei tinerețe când mergea la petreceri îmbrăcată în rochii verzi ca salcia și ținând în mână o narcisă și, pe de altă parte, frivolitatea anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de a-mi arăta copiii, așa că s-a grăbit să-mi accepte invitația. Erau încă și mai atrăgători decât sugeraseră fotografiile lor și avea dreptate să fie mândră de ei. Eu eram destul de tânăr ca să nu-i intimidez, așa că au flecărit vesel despre tot soiul de lucruri. Erau extraordinar de drăguți, niște copii sănătoși și agreabili. Și atmosfera de acolo, sub copacii din parc, era foarte plăcută. După o oră s-au înghesuit într-o birjă ca să se ducă acasă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu fumează, nu râde, ascultă politicos. Celălalt se învârte în jurul ceainicului, vorbește despre biliard timp de zece minute, apoi despre vânătoarea de potârnichi, bridge, havane și, în sfârșit, gastronomie franceză. Au trecut deja trei sferturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
clopoțelul ce îl făcea pe Pavlov să saliveze cînd îi era foame cîinelui. La Lili nu mai era nici un loc liber, la cele cîteva măsuțe scaunele erau ocupate. Cu cîte un păhărel de “ceai” în față, bărbații se simțeau bine, flecăreau, uneori cu ironie, își spuneau păsurile sau își povesteau viața. Pe cîțiva îi știam din vedere. Oameni harnici, cu mulți copii acasă, cu umerii rupți de coasă, cu spinările frînte de poloagele răsturnate cu furca, bărbații aceștia se plîngeau de
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
cum nu se poate mai fidel și totodată mai grațios: primele știri - două vrăbiuțe-n zori toacă liniștea La prima oră nu le tace gura, toacă verzi și uscate, aceleași de ieri și, cu siguranță, și cele de mîine. Pălăvrăgesc, flecăresc, pentru că, evident, e vorba de o alegorie, de o mică fabulă. Oarecum inocentă, pentru că și ciripitul lor de vrăbii gureșe este mai degrabă inofensiv. Tulbură doar tihna dimineții. Cu duhul blîndeții, îngăduitoare, autoarea nu pune la inimă, își cultivă doar
VASILICA GRIGORAŞ de CORNELIU TRAIAN ATANASIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350005_a_351334]
-
liber, cu Gheban la tribună, vorbind de dimineața până seara, în timp ce la mese, bărbații jucau table, barbut, șeptică sau, pur și simplu, mâncau semințe, însă numai în contextul unor pet-uri cu bere, pe când nevestele, sau alte doamne și domnișoare flecăreau, se prefăceau că împletesc macrame-uri, ori ciorapi de iarnă din lână seină și mai strigau la copii, sau la bărbați, să le aducă și lor ceva de băut. Să recunoaștem însă, treburile asociației se rezolvau în acest fel, de
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
Ediția nr. 1177 din 22 martie 2014 Toate Articolele Autorului Ocolul lui Fogg Ocolul creierului uman Într-un singur an, Casa de la numărul șapte, Plină de șoapte, Aparținea unui oarecare Fogg, Un misterios lord-milog. Nu căuta banca, bursa, tranca, Nu flecări cu golanca Din colțul străzii Wellington, Cu care se saluta a bonton. Stimată Renee, ce avem a ne spune, Când soarele nu poate apune? Nimic mai fragil decât sentimentul că toți au dreptate, iar tu ești dementul. Iubirea ca pasăre
.FOGG de BORIS MEHR în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354985_a_356314]
-
și mișună prin țarină gândaci în dorul brazdelor de pluguri. Ziua calcă-ncet pe trotuare și-i veselă - într-o părere; Luna se prelinge-n felinare și-apoi se joacă pe lăicere. În balcon vom bea iar cafeluța și-om flecări la o țigară; Vântul de-o să-ți salte danteluța va fi un moft... de primăvară! Referință Bibliografică: moft de primăvară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II, 22 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George
MOFT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357094_a_358423]
-
de suflet cu împrumut de la Corina”. - Și eu sunt încântat și-și admir frumusețea, iubită Mami. Ce suflet nobil poți să ai ca să-ți rupi din timpul prețios și să vii să ne vezi ce facem... noi băieții: cum mai flecărim vrute și nevrute; dar apariția unei stele de primă mărime..., nu-i așa iubiți comeseni, că odăița noastră s-a luminat în mod fantastic? - Pandelică, Pandelică... meșter ca tine la vorbe alese... nu-s prea mulți, dar ia spune: tot așa ești
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Și mișună prin țarină gândaci, în dorul brazdelor de pluguri. Ziua calcă-ncet pe trotuare și-i veselă, într-o părere; Luna se prelinge-n felinare și-apoi se joacă pe lăicere... În balcon vom bea iar cafeluța și-om flecări la o gargară; Vântul de-o să-ți salte danteluța, va fi un moft de... primăvară. Referință Bibliografică: Moft de primăvară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 752, Anul III, 21 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George
MOFT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342362_a_343691]
-
îi dezgustă/ Mulți, prea mulți din jur li se opun,/ format-au piticii ucigași un zid comun./ Ei, înțelepții n-au tânjit vreodată la trebuințe,/ ci doar la înalte dorințe./ Astăzi, tălpile miticilor ucigași/ strivesc ființa înțelepților rămași./ Megalomani fiind, flecăresc, ticăloșesc, înșală,/ se află mereu în-așa zisă - treabă murdară./ Și ne mor înțelepții ne-acceptând/ dezordinea, confuzia acestei lumi buimăcită,/ cu pitici, mitici, nimici - înmulțiți cu nemiluita. Referință Bibliografică: Cu adevărat zguduitor! Să ne rugăm pentru sufletele lor! / Vavila
CU ADEVĂRAT ZGUDUITOR! SĂ NE RUGĂM PENTRU SUFLETELE LOR! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342842_a_344171]
-
și curios, fără a ține cont de calmul afișat de băiat, în timp ce eu l-am îmbrățișat cu nesaț, zâmbindu-i cu duioșie. - Nu te bucuri? Am vrut să vă fac o surpriză și m-am gândit să vin să mai flecărim un pic, răspunsese Tudor degajat, având aerul că rostise întru-totul adevărul. - Foarte bine ai făcut, am adăugat eu, continuând să zâmbesc, alarmată în sinea mea de așa zisa surpriză. - Ei, bine, nu-ți e foame? întrebase Ovidiu fără să pară
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Era vădit că nenorocita de căciulă cu mustață nu se va urni fără cinci sute. Îngăimă: --Una! --Ce? --Sută! --Ași! --Două! --Fleac! --Trei! --Râzi de omul care vrea să te ajute? Căciula scoase și gura de după gard și începu să flecărească: de ce îți bați joc de omu’ care îți întinde mâna, când vezi clar în ce stare ești? --Bine, fie cinci! Ultimul preț! Căciula începu să râdă cu toată gura scoasă peste gard: --Bă, nene, ești incoștient! Nu-ți dai seama
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
-i chiar atât de neajutorat. Cine știe cine sunt tovarășii lui? Dacă știu să se lupte măcar pe jumătate cât quintul nostru, atunci e mai probabil să rămână câmpia fără nomazi decât să pățească bătrânul acela ceva, gândi Aloim cu voce tare. ― Flecărești ca o babă. Ți-am spus să-i trimiți pe frații-ostași să-i caute și să-i poftească aiqi. Privindu-i jignit pe Abate, Aloim începu să se miște spre ușă. Ajuns în prag se întoarse însă și întrebă: ― Și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de ceară.” Undeva, poetul încearcă a-și pune versul sub semnul tentativei de a izola, dincolo de fenomenal, sensul pur, adevărul ultim al lucrurilor: „Prin parametrii severi ai lucrurilor / iată sensul lucios / intimul sens ca o zăpadă / sensul pur și deplin / flecărind.” Tentativa e amânată însă de multe ori de fascinația formulărilor surprinzătoare, care întorc poemul din drumul către semnificații, pentru a-l antura pur și simplu decorativ. Chiar și atunci când poezia ia forma concentrată a unor panseuri asupra existenței, intenția reflexivă
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
de o schijă se țicnește; savantul entomolog aplică pedagogia propriilor săi copii ignoranți, obligându-i cu sadism să savureze insectele pe care nu le (re)cunosc; un mitoman se închipuie Regele Soare; învățătorul necromant „peripatetiza cu Aristot din Stagira/ sau flecărea cu Erasm Rotterdamus,/iar o dată pe an, /într-a patrusprezecea zi din decembre, /îl găzduia la sine pe messer Nostradamus”, conlucrând totodată cu duhurile necurate, de care nu poate scăpa nici după ce le alungă, fatal urmărit de o notă din
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
produce, încrederea se va înlătura pentru totdeauna din conștiința mea. Personalitatea ei e simplă și nu merită poate atâtea întrebări. A fost îndrăgostită de mine, nu așa de teribil însă ca să nu se amuze cu alții în lipsa mea, să nu flecărească, să nu facă planuri în care nu aveam rol, să-mi asculte povețele, să nu se gândească că nu va putea rămâne fată bătrână, cu frica vecinică de a o părăsi. Desigur, despărțirea de un om pe care te-ai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]