216 matches
-
putut Închide cum trebuie și nimeni nu mai rezista să se apropie că) — ...zicea că miroase, și ce dacă, eu mă și vedeam cu nouă kilograme de carne că-mi adusesem toată familia, vă dați seama, rasol de vită și fleică și pulpă — Da luași, că te văzui, ce luași? țnumai Întîmplări Împotriva firii cum ai Înghesui la nesfîrșit un gaz Într-o conductă fisurată și pe de altă parte glumele nesărate, rîzÎnd prostește, pretinzînd că Înțeleg totul, numai cînd li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru copii. Acum urma să învețe și partea în română, că era pe două coloane cartea. În cămăruța în care se trezise a doua oară la viață Mariana, acum se trezea a doua oară (azi) la viață Horațiu. Cu o fleică rece pe creștetul roșcat (Mariana nu se prinsese că Horațiu poartă perucă), heruvimul mai avea încă o durere zdravănă și, precum se va vedea mai târziu, un cucui impresionant. Stele verzi îl făceau să empatizeze, pentru a doua oară astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o fi aruncat Mișu? Era mai puternic decât nea Ovidiu. Sigur, Mișu le aruncase! Mai bine să-l liniștească pe băiatul ăsta, să nu facă vreo plângere. - Uite niște varză călită. Carne n-are, da dacă vrei pot să prăjesc fleica aia. Horațiu simți privirea ei fix unde-l lovise fierul și-și scutură capul, aruncând fleica și peruca și eliberându-și cârlionții blonzi. - Nu, mulțumesc. Țin post. - Serios? Păi suntem în octombrie, ce post e acum? trase Mariana cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să-l liniștească pe băiatul ăsta, să nu facă vreo plângere. - Uite niște varză călită. Carne n-are, da dacă vrei pot să prăjesc fleica aia. Horațiu simți privirea ei fix unde-l lovise fierul și-și scutură capul, aruncând fleica și peruca și eliberându-și cârlionții blonzi. - Nu, mulțumesc. Țin post. - Serios? Păi suntem în octombrie, ce post e acum? trase Mariana cu ochiul la calendarul ortodox pe care pusese farfuria. (Și ce credincios o fi ăsta, cu perucă? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se înălțase la ferestruică. După ce-l întâlnise pe Mișu la Costinești, Mariana nu se mai gândise la vreun alt bărbat. Și nici un alt bărbat nu păruse interesat de ea. Și acum, iată că tânărul acesta pe care-l oblojise cu fleica ei, tânărul acesta pe care-l hrănise cu varza ei își adusese aminte de ea. Venea să o vadă. Poate să-i aducă și flori. Se uită mai bine: Horațiu, alias Romeo, avea în brațe, da, un ghiveci cu ciclamene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Miorița”, dar toată lumea îi spunea „La Nati ”. Ăsta era numele gratarargiului - un artist în meseria lui - dar și un om aparte, expeditiv, bonom, energic și atent cu oricine. Mai ales cu cine credea el de cuviință. Veneau aici, pentru o fleică-n sânge, sau niște momițe, ori o ceafă de porc bine sfârăită pe grătarul cu cărbuni, veneau aici artiști plastici și cerșetori, scriitori și femei de stradă, regizori, actori, înalți funcționari de la primărie, meseriași de la vreo cooperativă meșteșugărească, lumea de pe
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
ține de ea. Când nea Mitică spune că „nu trăim ca să mâncăm ci mâncăm ca să trăim” citându-l pe Molière, Vasile, bucătarul, îl tachinează mereu afirmând relaxat: „Ia să fi venit Molière ăsta aici și să fi mâncat un steak (fleică) făcut de mine, cu un castravete luat direct din borcanul cu murături și-apoi să vezi că n-ar mai fi zis că nu trăim ca să mâncăm. Eu îți spun sincer că de aia trăiesc, ca să mănânc”. Nea Mitică a
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
au statutul privilegiat pe care îl aveau în perioada interbelică, sunt obligați de circumstanțe să devină oameni obișnuiți, mai aproape de realitate și probabil nici nu ar fi recunoscuți pe stradă în forfota zilei sau în restaurante prin fumul mititeilor și fleicilor. În cafenele acum se recomandă să păstrezi liniștea, cafeaua se bea în grabă, o poți lua pe fereastră direct din mașină. Dar nu vreau să poposesc mult la acest aspect al Bucureștiului de azi, fiindcă sunt mânata de dorința de
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
ai venit degeaba! După ce am ajuns la locul de parcare al autobuzelor, situat la o distanță destul de mare față de intrare, scăpând de înghesuiala blocurilor socialiste și apoi de vânzătorii de suveniruri, de restaurante și bufete care te înecau cu fumul fleicilor și mirosurilor de mâncăruri condimentate și cu meniuri scrise în ambele limbi, bulgară și română, ne-am apropiat de domeniul Reginei Maria. Am fost întâmpinați de o atmosferă cu totul deosebită. Când am intrat, mi s-a părut că am
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul. Aici, sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de o parte și de alta a soselei fac chef negustorii, țăranii, soldați, bicicliști, mahalagioaice, popi etc., cu familia și copiii; mănincă fleici, frigărui, mai ales cârnați și pastramă și beau must, aspirind cu deliciu pe nas și pe gura mirosurile zaanalei și praful șoselei. Totul dă un tablou pitoresc oribil. Dar am scăpat de această zonă mefitica; am ieșit în largul câmpiei
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
fanatism, o furie, își amintește cu candoare memorialistul. Oalele toate de pământ și Ura! Vivat Republica!” Nenumăratele boloboace, care, o dată golite, împinse de-a dura, asemenea unor instituțiuni ce nu mai corespund exigențelor moderne, fiind înlocuite de altele pline, cârnații, fleicile, tot meniul acesta ce se va fi servit la Lipănescu-n grădină, urmează a fi trecut în contul viitorului buget (nici măcar dezbătut) al Republicii. Cine să mai conceapă măcar proiectul de buget?! Prezidentul care va fugi fără a mai privi înapoi
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
ține de ea. Când nea Mitică spune că „nu trăim ca să mâncăm ci mâncăm ca să trăim” citându-l pe Molière, Vasile, bucătarul, îl tachinează mereu afirmând relaxat: Ia să fi venit Molière ăsta aici și să fi mâncat un steak (fleică) făcut de mine, cu un castravete luat direct din borcanul cu murături și-apoi să vezi că n-ar mai fi zis că nu trăim ca să mâncăm. Eu îți spun sincer că de aia trăiesc, ca să mănânc. Nea Mitică a
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
Relatare > MISIUNEA Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului MISIUNEA Marea sărbătoare a Zilei Muncii fusese, ca de obicei, un adevărat triumf. O maree de bere, țuici, șprițuri, mici, cârnați și fleici la grătar, manele, mame disperate că le dispăruseră pruncii în mulțime, tați cu burțile peste bermude, râgâind sonor, extrem de mândri și fericiți, scandaluri și înjurături, pumni, bastoane de la poliție, răgete, ochi vineți, un tzunami (hai, că se poartă!) de pungi
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
și-l aruncă printre morminte. Doar banii îi mai tentează pe micii proprietari de castele cu turnulețe colorate, de mâine. Mai nou, în cimitir, se încing dansuri îndrăcite pe muzica deșănțată a manelelor. Printre morminte, balaoacheșii frig mititei, pulpe și fleici și fumul îți ia nările din loc și-ți umezește ochii. Se distrează, rromii. Principala lor îndeletnicire. Nici urmă de cruce, de mătănii, de curățat morminte. Vin la cimitir cu lăutari, să mai petreacă o zi. Chiar dacă alături, tocmai se
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
restaurantele de toate categoriile care îi adună la taclale ca odinioară și la momente de destindere. Circulă iarăși glume și bancuri noi. In zilele de odihnă merg la iarbă verde desfătându-se cu bere și grătarele cu mici, ori cu fleici de vită sau de porc. In concedii merg la munte, la mare, practică turismul în țări mai îndepărtate. După ce poporul nostru a străbătut întortocheatul drum al schimbărilor care l-a obligat să îmbrace hainele răbdării, acum parcă se dezmeticește, se
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
și cuminte ... - Și tale ești cu minte, nu-ți arăți anii și ești în vână ... - Ești meșteră la potriveala vorbei ... - Le vin de hac la mulți. - Te laudă tot satul ... - M-ajunge și bârfa lor ... - Ce mai face Nea Nae ? - Fleici, bani și bombăneală ! - E un om chibzuit ... - Dar îi mai sar și țăndări. Ca atunci când l-a scos Vică din țâțâni a azvârlit în el cu-o varză ... - A rămas de poveste ... - Dar să vă spun eu alta mai dihai
ŢA MARIOARE LU NEA NAE NICOLESCU...DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341838_a_343167]
-
Apoi, zilele următoare până la Anul Nou se fac parties-uri unde îți inviți musafirii de suflet, sau ești invitat de rude sau de prieteni dragi. Tot în pantaloni scurți! La barbechiu, babechiu, barbeque, să BBQ! Name it! Se mănâncă mormane de fleici la grătar, de vacă, de porc, de pui, de emu (struț australian), de canguri și de crocodili! Și ne mai întrebăm de ce „ăștia din urmă” sunt supărați pe noi și vor să ne pape și ei... la rândul lor! (sic
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
Pentru această sumă, ți se oferă un scaun, o sticlă de vin (spumos) local, un platou de „pasta”, o felie de friptură de curcan, o cafea, un desert și o fereastră prin care poți vedea focurile de artificii. Atât! O fleică din carnea Păsăroiului Emu, vărul australian al struțului african, va costa de la 3000 dolari-plus, în cazul când acesta va fi făcut friptură. Puișori de cangur, miei sau purceluși, vor fi prăjiti în cuptoarele de făcut pizza și vor fi decorați
MEMORIA PENIŢEI (1) – CÂND ÎNCEPE NOUL MILENIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341536_a_342865]
-
istoriei la nemuritoarele mașini Singer, tot depilînd fecioarele de pericolul împotmolirii în ideal, deși în orice epocă, în garajul fiecăruia se mai găsea cîte-o damigeană cu vișinată și prin poarta din spate a abatorului mai ieșea cîte-un kil proaspăt de fleică. Fiindcă n-ai știut niciodată că cei mai gălăgioși rămîn copacii cu frunzele amanetate și ai tot așteptat, ani și ani, să vină vreun înger mai cumsecade să-ți dea cu var pe tinerețe și pe bătrînețe, negîndindu-te că marele
RUFE PE SÎRMĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381066_a_382395]
-
dacă o numim unică - precum Convorbiri duminicale al cărei moderator era, găsise un spațiu de emisie redus (o oră și jumătate), pe un canal de televiziune prea puțin cunoscut (D.D.T.V.), la o oră când mulți dintre noi răsuceau mititeii sau fleicile pe grătar. Niciodată în ultimii 20 de ani n-am așteptat cu atâta interes o emisiune desfășurată sub auspicii eminesciene - fiecare ediție începând cu recitarea unor versuri din opera marelui poet - pentru a urmări cu emoție părerile și amintirile unor
DUBLA LANSARE DE CARTE ( PROZĂ ŞI POEZIE).OMAGIU ADUS SCRIITORULUI MIRCEA MICU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348433_a_349762]
-
noi, e cam multă monotonie, iar mirosul predominant de tămâie nu-i încurajează prea mult nici pe cei bolnavi de trufia funcțiilor de conducere, dară-mi-te bietul popor care preferă totuși mirosurile ceva mai apetisante de usturoi, mici și fleici la grătar, cele de țigări cu cotoare, iar la nevoie, chiar și cel de picioare, tradițional nespălate. Și bineînțeles, nu este vorba nici de atât de des pomenitul paradis al copilăriei, pierdut odată cu inocența acelor ani, deoarece copilăria petrecută de
UN ET ÎN DILEMĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376662_a_377991]
-
înaintașului său ploieștean. Târgoveții săi ies, primăvara, la Crângul lui Bot și fac chef mare, în lunile nefavorabile se retrag în cârciuma „La Botul Calului” și „consumă” încet și trist. Când vine nota, se vede limpede disponibilitatea lor culinară: „16 fleici în sânge, 20 mititei, 10 patricieni, 16 perechi de fudulii cu 10 chile de vin la găleată; dați 3 lei să vă fie de bine”. Obiceiurile și disponibilitatea se păstrează și în vremurile mai noi. Sunt mai rare doar fleicile
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
fleici în sânge, 20 mititei, 10 patricieni, 16 perechi de fudulii cu 10 chile de vin la găleată; dați 3 lei să vă fie de bine”. Obiceiurile și disponibilitatea se păstrează și în vremurile mai noi. Sunt mai rare doar fleicile în sânge și fuduliile. Rămân măslinele și, în genere, aperitivele. Locul vinului este luat de vodcă. Mitică, Lache, Mache, în ipostaze noi, nu mai petrec singuri și nici în liniște. Este mereu de față o coafeză cu sâni de piatră
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
recuperăm ceea ce statul ne-a confiscat. Intervievatul istorisește cu umor tranzacțiile cu cei pe care-i conducea: „Aveam două cabine și-i controlam la ieșire. Uneori se adunau și câte 40 kg de carne. Se plângeau că au luat o fleică pentru copii, pentru nevastă”. Convins că nu poate eradica fenomenul, dar convins și de nevoile oamenilor, șeful de fermă instituie furtul anunțat, legal, organizat. și risca. Ține registre duble, identifică „surplusuri”, netezește relațiile cu miliția și partidul cu ajutorul pachetelor de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat pe laviță, c-o pereche de mustăți peste ochi și cu alta sub nas. Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-o fleică friptă pe cărbuni, frecată cu mujdei, oleacă de brânză de oaie cu mămăligă fierbinte și-o ulcică de vin aspru, tras din damigeană. Din fața lui scofâlcită și plină de creți, privirea strălucitoare, de bețiv, era ațintită la femei. Rămăsese cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]