916 matches
-
reprezintă activitățile care solicită timp îndelungat musculatura, tendoanele, articulațiile și ligamentele de la nivelul gâtului, și anume: Tratamentul în cervicalgie se bazează, pe kinetoterapie, fizioterapie și masaj. Coloana cervicală (CC) este segmentul cel mai mobil al coloanei vertebrale. Comportă mișcări precum flexie, extensie, rotație și latero-flexie, dar și glisări anteroposterioare ale vertebrelor unele față de altele. Coloana suportă craniul care cântărește aprox. 3 kg. C1 (atlasul) suportă craniul prin intermediul celor 2 condili occipitali ai craniului ce se articulează cu cele 2 suprafețe articulare
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
articulare concave de pe partea superioară a celor 2 mase laterale. C1 nu are corp vertebral ci 2 arcuri osoase, anterior și posterior. Articulația C1-C2 este sediul principal al mișcărilor de rotație. Ea împiedică subluxarea anterioară a C1 pe C2 în timpul flexiei coloanei. C3, C4, C5, C6 și C7 au corp vertebral și arc posterior. Corpurile lor vertebrale sunt separate de discuri vertebrale. Pe fața superioară a corpurilor vertebrale există 2 proeminențe laterale ce se potrivesc unor adâncituri laterale de pe fața inferioară
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
radiografii pot fi observate: Toate aceste modificări duc la diminuarea găurii de conjugare. Uneori nu se constată artroza, ci doar o tulburare a staticii vertebrale: rigiditate, pierderea lordozei fiziologice. Tulburarea staticii vertebrale poate fi evidențiată pe radiografia de profil în flexie și extensie. Examenul radiologic poate fi valoros și pentru ca poate preciza eventuala etiologie a unei NCB simptomatice. În NCB comună nu sunt modificări biologice. Tratamentul NCB comună În majoritatea cazurilor tratamentul este medical. Evoluția NCB comune depășește rareori 6-8 săptămâni
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
în urma accidentelor stradale sau în timpul intubației din anestezia generală. De aceea, această localizare artritică trebuie căutată sistematic înaintea oricărui gest chirurgical. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului radiologic (radiografia de profil a coloanei cervicale, centrată pe C1-C2, dinamică, în flexie și extensie) și pe baza examenului CT (arată pe secțiunile transversale ale coloanei distanțarea posterioară a apofizei odontoide față de arcul anterior al atlasului). 2) subluxarea verticală ascendentă a apofizei odontoide: se manifestă prin ascensionarea vârfului apofizei odontoide cu mai mult
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
elasticității țesuturilor care conțin colagen, datorată în primul rând procesului de glicare a acestuia (33). Manifestarea clinică cea mai frecventă a acestei modificări o reprezintă limitarea mobilității articulațiilor, datorită îngroșării pielii și a strucurilor periarticulare, ceea ce produce o deformare în flexie a mîinilor denumită cheiroartopatie și care are se recunoaște prin așa zisul „semn al rugăciunii” (imposibilitatea pacientului de a-și alinia perfect mâinile, datorită flexiei permanente a unuia sau a mai multor degete) (foto 1.). S-a demonstrat faptul că
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
limitarea mobilității articulațiilor, datorită îngroșării pielii și a strucurilor periarticulare, ceea ce produce o deformare în flexie a mîinilor denumită cheiroartopatie și care are se recunoaște prin așa zisul „semn al rugăciunii” (imposibilitatea pacientului de a-și alinia perfect mâinile, datorită flexiei permanente a unuia sau a mai multor degete) (foto 1.). S-a demonstrat faptul că scăderea elasticității pielii se produce prin glicarea keratinei și este strâns corelată cu echilibrul glicemic (28). În funcție de numărul degetelor afectate (apreciată de către medic cu palmele
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
a absorbi șocul produs în timpul mersului și s-a constatat că această limitare este propoțională cu limitarea mobilității articulare la nivelul mîinilor, ceea ce pledează pentru o interesare generală a articulațiilor (35). Limitarea mobilității articulației tibio-tarsiene produce o deformare permanentă, în flexie, a piciorului, așa zisul picior equin, ceea ce generează presiuni anormale la nivelul antepiciorului. S-a încercat corectarea acestei creșteri a presiunilor la nivelul antepiciorului, datorată limitării mișcării de flexie, prin lungirea chirurgicală a tendonului lui Achile, fără rezultate convingătoare (36
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
articulațiilor (35). Limitarea mobilității articulației tibio-tarsiene produce o deformare permanentă, în flexie, a piciorului, așa zisul picior equin, ceea ce generează presiuni anormale la nivelul antepiciorului. S-a încercat corectarea acestei creșteri a presiunilor la nivelul antepiciorului, datorată limitării mișcării de flexie, prin lungirea chirurgicală a tendonului lui Achile, fără rezultate convingătoare (36, 37). Este de remarcat faptul că creșterea presiunilor plantare și deformările picioarelor nu sunt condiții suficiente pentru creșterea ricului pentru ulcerații, așa cum s-a constatat atunci când au fost comparate
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
a piciorului. Rolul articulației subtalare este participarea la pronația și supinația piciorului. Pronația are în mod normal o amplitudine de 5-10 grade și este cuplată cu extensia, abducția și eversiunea. Supinația normală este de 15 grade și este cuplată cu flexia, abducția și inversiunea piciorului. Gradul total de mișcare a acestei articulații este de 20-25 de grade. Mobilitatea subtalară se examinează cel mai bine cu pacientul culcat în decubit ventral și cu genunchiul flectat la aproximativ 135 de grade. În acest
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
cerc regulat, ci se formează fiecare prin reunirea mai multor arcuri de cerc cu raze diferite. Aceasta are importanță în elucidarea mișcărilor acestei articulații. Suprafața trohleară a talusului este mai lungă antero-posterior, decât suprafața tibiofibulară, permițând astfel mișcări ample de flexie dorsală și plantară a piciorului. Suprafața gambieră sau tibiofibulară este reprezentată de extremitățile distale (inferioare) ale ale tibiei și fibulei, care realizează o formațiune comparabilă cu o scoabă, formată în sus de fața articulară inferioară a tibiei, iar pe lături
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
Are originea pe marginea anterioară a maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă în jos, înainte și medial și se termină pe fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
de tendoanelor mușchilor peronier scurt ("Musculus peroneus brevis") și peronier lung ("Musculus peroneus longus"), participând de altfel la formarea culiselor acestor tendoane. Ligamentul calcaneofibular este cel mai puternic ligament lateral al articulației talocrurale și primul lezat în entorsele laterale prin flexia dorsală a gleznei.
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
Adiadocochinezia sau adiadocokinezia este o dischinezie ce se manifestă prin imposibilitatea de a efectua mișcări antagoniste în succesiune rapidă, cum ar fi pronația și supinația sau flexia și extensia unui membru sau a mâinii; ea indică o leziune cerebeloasă, fiind o caracteristică a ataxiei cerebeloase. Termenul adiadocochinezie provine din cuvintele grecești a = absența, diadokos = succesiv și kinesis = mișcare. Termenul englez este adiadochokinesia, adiadochocinesia, adiadochokinesis sau adiadokokinesia iar
Adiadocochinezie () [Corola-website/Science/326055_a_327384]
-
limbă plicaturată, scrotală). Bolta palatină este înaltă și îngustă. Gâtul este scurt, gros, cu exces de piele pe ceafă. Mâinile sunt scurte și late cu deget V ce poate prezenta brahidactilie sau clinodactilie (încurbare) și cu un singur pliu de flexie palmară (pliu simian). Spațiul interdigital I de la picior este mult mai larg comparativ cu normalul. Toracele poate fi în pâlnie, cu mameloane aplatizate și cifoză dorso-lombară. Aproximativ 40-50% dintre copiii cu sindrom Down prezintă malformații congenitale cardiovasculare. Dintre acești copii
Sindromul Down () [Corola-website/Science/308997_a_310326]
-
dermatitei atopice . Tratamentul trebuie să fie intermitent , și nu continuu . Protopic unguent trebuie aplicat în strat subțire pe suprafețele afectate ale pielii . Protopic unguent poate fi folosit în orice regiune a corpului , inclusiv la nivelul feței , gâtului și zonelor de flexie , cu excepția mucoaselor . Protopic unguent nu trebuie utilizat sub pansament ocluziv ( vezi pct . 4. 4 ) . Fiecare regiune afectată a pielii trebuie să fie tratată cu Protopic până la refacerea completă a zonei , când tratamentul trebuie întrerupt . În general , ameliorarea se observă în
Ro_841 () [Corola-website/Science/291600_a_292929]
-
dermatitei atopice . Tratamentul trebuie să fie intermitent , și nu continuu . Protopic unguent trebuie aplicat în strat subțire pe suprafețele afectate ale pielii . Protopic unguent poate fi folosit în orice regiune a corpului , inclusiv la nivelul feței , gâtului și zonelor de flexie , cu excepția mucoaselor . Protopic unguent nu trebuie utilizat sub pansament ocluziv ( vezi pct . 4. 4 ) . Fiecare regiune afectată a pielii trebuie să fie tratată cu Protopic până la refacerea completă a zonei , când tratamentul trebuie întrerupt . În general , ameliorarea se observă în
Ro_841 () [Corola-website/Science/291600_a_292929]
-
Printre cele două capete de origine ale mușchiului pronator rotund trece nervul median, separat de artera ulnară prin capul ulnar. Este cel mai puternic pronator al antebrațului și al mâinii, rotind antebrațul cu palma înapoi. Prin capul humeral, contribuie la flexia antebrațului pe braț în articulația cotului. Primește două ramuri din nervul median, care ia naștere din plexul brahial (neuromeri C- C). Vascularizația este asigurată de artera brahială ("Arteria brachialis"), artera radială ("Arteria radialis"), artera ulnară ("Arteria ulnaris")
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
cartilajului articular al domului talar și tulburări vasomotorii reflexe: hiperemie, tumefacție, durere, hemohidartroză. Entorsa gleznei poate fi împărțită în: O anamneză atentă a mecanismului traumatismului poate ajuta mult la diagnosticarea rupturilor ligamentare severe. În timpul inversiunii, când se produce frecvent și flexia gleznei, primul ligament traumatizat este ligamentul talo-fibular anterior, urmat de ligamentul calcaneo-fibular. Ligamentul talo-fibular anterior leagă partea anterioară a fibulei de colul talusului. Distanța dintre centrul inserției fibulare a ligamentului și vârful maleolei fibulare este de 10 mm. Ligamentul talo-fibular
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
gleznei. Ligamentul are o lungime de 20 mm, o lățime de 10 mm și o grosime de 2 mm. Fibrele sale sunt orientate 75 de grade spre podea, când glezna este în poziție neutră și iau o direcție verticală în timpul flexiei gleznei. O parte din fibrele sale se amestecă cu cele ale capsulei articulare, ceea ce explică și asocierea frecventă a rupturii ligamentului cu ruptura capsulei. O inversiune totală a gleznei, în care talpa ajunge să fie paralelă cu planul sagital al
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
Aceasta fază începe la 1-3 săptămâni de la traumatism, atunci când edemul a diminuat mult. Recuperarea este activă. Caută să restaureze propriocepția, soliditatea peronierilor și mobilitatea articulară. În afara mișcărilor active, se fac și mișcări pasive atente, graduale: - exerciții pentru degete (extensii și flexii active, cu și fără rezistență). - exerciții pentru sensibilitatea proprioceptivă (cu ajutorul unei mingi: pacientul cu piciorul pe minge, o rotește, își plimbă piciorul pe ea, o lovește ușor, etc., ca un fotbalist la antrenament). - exerciții pentru întărirea mușchilor peronieri: eversiuni repetate
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
limitează mișcarea subtalară. - pacienților cu picior varus. 1) pasul 1: examinarea sub anestezie. Se caută înclinarea subtalară, comparativ cu partea contralaterală. Se notează proeminența talusului pe partea afectată. Este examinată și translația anterioară a gleznei, care se face în ușoară flexie a gleznei. Este evaluată astfel stabilitatea pe care o dă ligamentul talo-fibular anterior. 2) pasul 2: artroscopia. Este folosită înaintea reconstrucției ligamentare, pentru evaluarea și tratamentul leziunilor intraarticulare ale gleznei. Leziunile cartilaginoase posterioare sau mediale pot fi tratate artroscopic prin
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
ligamentul calcaneo-fibular. 4) pasul 4: inspecția și eventuala reparare a tendoanelor peroniere. Se rezecă cu atenție complexul ligamentar de pe fibula, ca un singur lambou, împreună cu o pastilă osoasă. Se inspectează glezna în partea ei laterală, inclusiv trohleea talusului, în timpul unei flexii/extensii complete a gleznei. Dacă se suspectează ruptura tendonului peronier sau subluxarea lui, va fi deschis pe toata lungimea lui retinacolul peronier. Se inspectează tendoanele peroniere și apoi se tracționează pentru a permite vizualizarea ligamentului calcaneo-fibular și a incizurii fibulare
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
Durerea este vagă încât nu i se poate preciza locul. Tuberozitatea anterioară a tibiei crește în volum, tegumentele care o acoperă sunt hiperemice, calde. La presiune regiunea este dureroasă, genunchiul este uneori voluminos dar mișcările în articulație sunt libere cu excepția flexiei forțate care devine dureroasă prin tracțiunea exercitată de mușchiul cvadriceps asupra tuberozității tibiale anterioare. Examen radiologic al genunchiului se face în mod obligatoriu bilateral și numai din profil. În mod normal, înainte de 10 ani, nu există o osificare a punctelor
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
anterioară a tibiei este osificată, durerea dispare, apofiza rămânând mai voluminoasă. Diagnostic diferențial trebuie făcut cu: În cazurile ușoare se recomandă un repaus relativ cu interzicerea sporturilor de performanță, dar fără împiedicarea activității școlare. Se evită exercițiile excesive, mai ales flexia completă a genunchiului. Se poate utiliza și o genunchieră. Tratamentul inițial include aplicarea de gheata timp de 20 minute la fiecare 2-4 ore. Masajul blând al zonei contribuie la ameliorarea durerii. Analgezice și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, ketoprofen, naproxen etc
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
de forma sa și gradul său de diferențiere, această fațetă se continuă întotdeauna, în partea sa inferioară, cu fața articulară calcaneană posterioară, fiind doar o dependență a ei. Fațetă talară anterolaterală accesorie se dezvoltă exact în punctul în care, în flexia sau rotația piciorului spre exterior, talusul se sprijină pe tuberculul calcaneului, acoperit la acest nivel de inserții ligamentare puternice. Se întâlnește în circa o treime de cazuri. Sarrafian a observat o fațetă accesorie mare în 4%, și o fațetă accesorie
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]