1,215 matches
-
Regiunea V Vest, fiind dotat cu echipamente de ultimă generație, cu ajutorul cărora se efectuează măsurarea grosimii la piei finite și căptușeli de piele, determinarea rezistenței la tracțiune și a alungirii la piei finite și căptușeli de piele, determinarea rezistenței la flexiuni repetate ale pielii și a fixării tălpii. De asemenea, cu acest prilej firma a primit certificatele de obținere ale acreditării ca furnizor de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă în următoarele meserii: pregătitor piese încălțăminte, cusător piese din
Agenda2004-23-04-general6 () [Corola-journal/Journalistic/282499_a_283828]
-
pare asemănătoare mai curînd cu structura genitivala prin care se exprimă valoarea de superlativ (prostul proștilor, minunea minunilor). Dacă într-adevăr acesta este termenul de comparație cel mai potrivit, ar fi încă o dovadă a tendinței actuale de reducere a flexiunii, în favoarea construcțiilor analitice. Evident, e de văzut dacă modelul se va extinde și asupra altor termeni - sau va rămîne circumscris expresiilor citate.
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
Extinderea cunoaște grade diferite de acceptabilitate: admisă la femininele cu terminație atipică (lui Mimi), trece drept excesiv de neîngrijită, drept marcă a vorbirii inculte, la nume de rudenie (lui mătușa). E normală utilizarea articolului pentru genitivul substantivelor neîncadrabile în modelele de flexiune, în primul rînd pentru numele lunilor - "începutul lui iunie" -, ca și pentru diferite neologisme insuficient adaptate, pentru compuse sau sintagme. O întreagă propoziție, interpretată ca un concept unic, poate fi precedată de lui, ca în titlul volumului lui Noica, Schiță
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
multe puncte ale textului: "tema lui cum e cu putință ceva nou"; "istoria lui cum e cu putință ceva nou" (Introducere; sublinierile îmi aparțin). S-a arătat că în folosirea proclitică a articolului se manifestă tendința analitică, de reducere a flexiunii, cunoscută din evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovedește, cred, că uzul
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovedește, cred, că uzul articolului hotărît proclitic e bine instalat, dar nu neapărat în extindere. E mai curând dependent de o categorie de fapte de limbă: rămâne profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele invariabile sau cu numele proprii. Deocamdată nu pare a pune cu adevărat în pericol flexiunea; nu e prea mare riscul de a înlocui "obsesiile românului" cu "obsesiile lui românache" ("Dilema" 230, 1997, 15; în ultimul caz apare
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
nu neapărat în extindere. E mai curând dependent de o categorie de fapte de limbă: rămâne profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele invariabile sau cu numele proprii. Deocamdată nu pare a pune cu adevărat în pericol flexiunea; nu e prea mare riscul de a înlocui "obsesiile românului" cu "obsesiile lui românache" ("Dilema" 230, 1997, 15; în ultimul caz apare o evident glumeață utilizare a unui pseudo-nume propriu). Curent pentru numele de luni - "incandescentele zile ale lui decembrie
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
românache" ("Dilema" 230, 1997, 15; în ultimul caz apare o evident glumeață utilizare a unui pseudo-nume propriu). Curent pentru numele de luni - "incandescentele zile ale lui decembrie '89" ("Cotidianul", 258, 1992, 2) - ; frecvent pentru nume de echipe cu terminații neadaptabile flexiunii ("oficialii lui Porto" - "România liberă" = RL 2026, 1996, 19), articolul enclitic mi se pare mai puțin firesc pentru sintagmele denominative în limbi străine - "rectorul său este membru în staff-ul lui International Maritime Lecturer's Association" (RL 2027, 1996, 10
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
2026, 1996, 19), articolul enclitic mi se pare mai puțin firesc pentru sintagmele denominative în limbi străine - "rectorul său este membru în staff-ul lui International Maritime Lecturer's Association" (RL 2027, 1996, 10). Motivul folosirii articolului este tot imposibilitatea flexiunii; soluția apare însă ca prea comodă, chiar cam stîngace. Ca și în cazul de forțare (probabil voită) al unui nume de emisiune: n-au decît să formateze știrile, "Nadine Show" și toate celelalte pe calapodul lu' "Karaoke Show"" ("Evenimentul zilei
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
foarte mari - numele proprii de persoane (antroponimele), divizate în prenume și nume de familie, numele proprii de animale (zoonimele), numele de locuri (toponimele) și cele ale corpurilor cerești (astronimele). Fiecare din aceste categorii e supusă unei examinări formale, în funcție de parametrii flexiunii nominale: gen, număr și caz. Un capitol introductiv despre prezența numelui propriu în gramaticile românești, precum și prezentarea concluziilor după fiecare categorie discutată asigura completitudinea demersului științific. Dincolo de acestea, descrierea formală oferă baza pentru observații foarte interesante, si care ar trebui
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
dovedi interesul mai larg al cercetării în cauză. Investigația gramaticala e un prilej pentru a inventaria principalele caracteristici ale sistemului antroponimic românesc, bazat pe diferența dintre subsistemul onomastic popular și cel oficial (administrativ sau savant) și puternic determinat de particularitățile flexiunii nominale românești (aceasta se reflectă, de exemplu, în refacerea prin analogie a unor forme "nearticulate" ale numelor feminine: Ana, Mărie). Aspectele cele mai variate și mai complexe privesc numele proprii de persoane. Date statistice utile ilustrează raportul de frecvență dintre
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
unor sintagme omofone (altădată / altă dată, altfel/ alt fel); decât/ de cât; greșeli de acord gramatical, în scrierea și pronunțarea unor neologisme. Fortuit înseamnă întâmplător, nu înseamnă forțat; prerie, proroc, a se reincarna, reziduuri (nu reziduri); sau greșeli frecvente în flexiunea unor verbe: a părea, apărea, cădea, plăcea, a tăcea, a zăcea sunt de conj. a II a; a succeda, a preceda - sunt de conj. I; să aibă, nu să aibe;greșeli în flexiunea unor substantive. Autorul dedică un capitol special
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
reziduuri (nu reziduri); sau greșeli frecvente în flexiunea unor verbe: a părea, apărea, cădea, plăcea, a tăcea, a zăcea sunt de conj. a II a; a succeda, a preceda - sunt de conj. I; să aibă, nu să aibe;greșeli în flexiunea unor substantive. Autorul dedică un capitol special expresiilor și zicalelor românești: a da bir cu fugiții, a fi la aman, a o lua la sănătoasa, a umbla teleleu, beat criță, și multe altele pe care le explică cu lux de
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
să fie editată cartea Cavalerului eleganței literare și al lipsească de pe biroul, fie el intelectual, mai ales dascăl, fie corectitudinii gramaticale lucrare editată la un nivel el ce o fi, dar vorbitori de limbă română care comit erori în european. flexiunea unor părți de vorbire, fac dezacorduri, folosesc jargoane (anglicisme, cum spune autorul), numai din dorința de a epata, fac inovații lexico-semantice, vorbitori ce se exprimă după ureche și aceasta se explică nu numai printr-o pregătire subțire, ci și prin
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
ai, bolțile-s, c-acolo-i, ș-așa). Lista propune, de exemplu, pentru un substantiv (inclusiv pentru adjectivul corespunzător) intrările barbat, bărbat, barbată, bărbată, bărbate, bărbatu, bărbatu-meu, bărbatu-tău, bărbatul, bărbatului, barbați, barbații, bărbații, bărbaților; numeroase sînt și formele flexiunii verbale: aștept, aștepta, așteptă, așteptai, așteptam, așteptăm, așteptând etc. Din prezentarea de mai sus rezultă, cred, utilitatea incontestabilă a instrumentului de căutare, ca și faptul că realizarea CD-ului a presupus o cantitate de muncă impresionantă, apariția lui fiind un
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
cu ușurință un plural regulat; de altfel, adaptarea sa morfologică e dublată de o adaptare fonetică. Mai nouă și chiar supărătoare mi se pare însă folosirea cuvîntului într-o construcție sintactică anormală pentru română, în care se manifestă renunțarea la flexiune și copierea parțială a unui tipar de simplă juxtapunere: "polițistul fan Schwarzenegger" (România liberă = RL 2147, 1997, 20). în citatul dintr-un interviu recent (presupus a reflecta limba vorbită) "frate, eu sînt fan astea..." (VIP 26, 2000, 9), tiparul distonează
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
pronume ("ce-ți pasă ție fa, tu mănînci la ăia, dar noi?") și ca adjectiv pronominal ("caietele alea ale lui"); se poate găsi construcția în care e determinat de un adjectiv articulat ("ăla micu'"), ca și situațiile de pierdere a flexiunii ("io îi zic lu ăla de mai sus să stea la coadă..."). E un material care ar merita poate o investigare mai sistematică.
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
adaptare a englezismelor (ca neutre cu pluralul în -uri.). În acest caz, forma (scrisă cu sau fără cratimă) link-uri/linkuri e foarte frecventă, în vreme ce links se folosește în titluri de rubrici, în genere acolo unde nu e nevoie de flexiune, iar redundantul links-uri (cu două mărci de plural, din engleză și din română) e atestat destul de rar.
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
de o parte pentru că formele de acord prin atracție și după înțeles corespund unor tendințe firești și universale de utilizare a limbajului, pe de alta pentru că acordul în caz ilustrează o tendință puternică a limbii române moderne - de simplificare a flexiunii cazuale. Pentru reducerea redundanței în exprimarea cazului - prin folosirea demonstrativelor în forma de nominativ ("oamenilor aceștia", "făpturilor cele mai păcătoase") - exemplele sînt tot mai numeroase. Alte citate atestă oscilații în acordul numeralelor, zonă în care mi se pare totuși preferabilă
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
Rodica Zafiu Un exemplu de simplificare a structurii sintactice și de reducere a flexiunii - comparabil cu cel al siglelor fără mărci de flexiune ("tăcerea SNCFR"), al substantivelor folosite ca adjective invariabile ("lupta antidrog"), al prefixoidelor utilizate chiar în combinații cu sintagme complexe ("post-decembrie 1989", "anti-natura umană") e cel produs de cuvintele tip sau gen
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
Rodica Zafiu Un exemplu de simplificare a structurii sintactice și de reducere a flexiunii - comparabil cu cel al siglelor fără mărci de flexiune ("tăcerea SNCFR"), al substantivelor folosite ca adjective invariabile ("lupta antidrog"), al prefixoidelor utilizate chiar în combinații cu sintagme complexe ("post-decembrie 1989", "anti-natura umană") e cel produs de cuvintele tip sau gen într-o poziție care le apropie de rolul unor
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
urmat de un alt substantiv (cu funcție adjectivală). Capacitatea reductivă a construcției este evidentă; încercarea de a o explica ar produce dezvoltări redundante și greoaie. Se întîlnește uneori și construcția în care raporturile sînt clar indicate de prepoziții și de flexiunea cazuală; de altfel, aceasta e cea "elegantă", recomandată: "Cum se poate lupta cu o structură de tipul caracatiței acoperind, dominînd aproape totul" (As 42, 1992, 2). Structura poate păstra doar primul dintre elementele de legătură - "hidoșenia crimelor de tip horror
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
română abia în 1798 și 1818). Pe de altă parte, multe probleme de adaptare sînt comune, indiferent de etapa pătrunderii în limbă. Volumul cuprinde o foarte detaliată analiză comparativă a adaptării morfologice (gen, formă cazuală, grade de comparație, clase de flexiune verbală), fonetice și grafice. Dincolo de indiscutabila unitate și de intenția dominantă de a păstra identitatea termenului de origine, modificările de detaliu sînt extrem de numeroase (în pronunție, în transformarea diftongilor și a hiatului, pierderea sau conservarea finalei, simplificarea grupurilor consonantice, deplasarea
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
de masculin (unu, doi, doisprezece...) în locul celei feminine (una, două, douăsprezece...), ci și substituirea inversă. E un fenomen care nu se lasă surprins în scris, pentru că în redactarea rapidă sau neglijentă numeralele se scriu aproape întotdeauna cu cifre (care ascund flexiunea). Din atestările orale culese de ultima monitorizare lingvistică a posturilor de radio și televiziune, din martie 2008 (de găsit pe site-ul Consiliului Național al Audiovizualului: www.cna.ro), putem alege destule exemple elocvente: "douăzeci și una de grame" (Prima TV, 13
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
neutre sau masculine nu în situații de imediată vecinătate și acord adjectival ("două centimetri"!), ci la o anumită distanță, creată de obicei de bariera prepoziției de; singurul exemplu adjectival (al douăzeci și douălea meci) se poate explica prin dificultățile de flexiune ale numeralelor ordinale românești. În genere, erorile de tipul citat țin de neatenția uneori explicabilă într-o comunicare orală, dar și de acțiunea unor trăsături ale sistemului gramatical. Confuzia formelor e favorizată de faptul că pluralul substantivelor nu este transparent
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
proprii românești și străine (Niculescu, 2007), avîndu-i ca autori pe Ion Toma și Ana-Maria Botnaru. Dicționarul urmărește să ofere mai multe tipuri de informații: e morfologic pentru că - în unele cazuri, în special al cuvintelor compuse - indică și categoria gramaticală și flexiunea; are și valoare explicativă, menționînd și etimologia onomastică (care ajută adesea la fixarea formei corecte de pronunțare). Chiar faptul că sînt incluse în dicționar multe nume românești e pozitiv: vorbitorii au adesea ezitări mai ales în ceea ce privește accentuarea unor nume de
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]