58,483 matches
-
seama ce frig era în casă. Tot drumul soarele blînd mi-a mîngîiat obrazul și i-am simțit căldură prin par. Mormîntul îmbrăcat în piatră, sobru, rafinat și discret. Mă așez pe băncuța, tot de piatră, pusă acolo pentru popas. Flori de toamnă, lumînări. Crucea de lemn prinsă de copacul impunător ce păzește acest loc. La Muzeu, peste drum, de Ziua Crucii se pusese la cale un tîrg pe această temă. Traversînd, mă gîndeam la prietenii lui, la Pleșu, la Liiceanu
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
ști ce, a putea, a-ți salubriza sufletul și conștiința, a duce blestemul de a nu putea uita, a ierta și a uita, a lupta să salvezi de la uitare esență vieții tale, a nu-i rătăci mirosul de fruct, de floare, prospețimile și tristețile, amintirile, păcatele, iubirile. "La teatru, sufleurul stă de veghe, pîndind uitările. Scenă nu dă naștere doar la uitare, ci și la memorie" - binele și răul, frumosul și urîtul, memoria și uitarea, viața și moartea - "[...] Actorul nu poate
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
păcătoasa pocăita. Care sînt păcatele pentru care cele patru tinere sînt aduse la mănăstire? Una dintre ele este violată la o petrecere și printr-o ciudată logică e considerată vinovată de ce i s-a întîmplat, alta are un copil din flori, iar alta pur și simplu pentru că e prea frumoasă și atrage băieții într-un mod nepermis, vezi Doamne! În mănăstire întîlnesc pe o a patra, tot cu un copil din flori, al cărei destin va fi în final cel mai
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
i s-a întîmplat, alta are un copil din flori, iar alta pur și simplu pentru că e prea frumoasă și atrage băieții într-un mod nepermis, vezi Doamne! În mănăstire întîlnesc pe o a patra, tot cu un copil din flori, al cărei destin va fi în final cel mai tragic. Mănăstirea respectivă e însă și o spălătorie foarte lucrativa pentru clerul catolic, fetele muncind practic ca niște sclave. Dacă adaug că acest gen de muncă forțată a fost oprit abia
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
și culoare. Rigiditatea cărturăreasca se destinde și ea într-o baie de limpidități necondiționate, lăuntrice. Dumitru Chioaru face figură unui pictor impresionist care trece de la șevalet la vers: "Primăvară pe cîmp vine o flacăra verde/ odată cu profilul/ femeii (în timp ce udă florile/ în balconul alăturat) pe fondul de lumină/ inutilă fiindu-i îmbrăcămintea; las cartea/ și ochii coboară închiși/ o cascadă, sunetul unor tocuri/ pe scări. Și iarăși,/ mîinile femeii apropiindu-se parcă/ ar da la o parte o mulțime de ramuri
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-un roi de albine -/ aceeași imagine contemplata/ după ani și ani într-un tablou" (Vizuina din tablou). Dumitru Chioaru e un sceptic grațios
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
Cătălin Constantin Între un balcanism blamat, dar savurat, și un Occident admirat, dar ținut la distanță, lumea din Craii de Curtea-Veche nu se hotărește niciodată. "Străbătui iar șiragul de saloane unde între toate florile afară de cele firești, dăinuia ca îmbălsămat, cu Olimpul său sulimenit și pastorala sa dulceagă, veacul galant. Dar, în cel mai împodobit dintre ele, contrastînd viu cu minunile de gingășie ce se aflau acolo, răsărea posomorît, din umbra unui colț, chipul
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
la dînsa în pat. Primi drept plată Măgura și topuzul armășiei. Cum vezi dar, surceaua n-a sărit departe de trunchi și cred că și starea sa sufletească trebuie să fi fost la fel cu a mea pentru ca el, în floarea vîrstei, să fi lăsat, cu știrea lui, să fie otrăvit. Portretul acesta e unul dintre puținele lucruri ce-mi aparțin, restul e tot cu chirie." Personajul căruia Povestitorul îi descoperă cu uimire desăvîrșita asemănare cu un străbunic a cărui istorie
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Dumnezeu e oglinda în care/ toate faptele se petrec încă o dată" (Nici o compoziție); sau: "... o hartă topografică e viața ta pieritoare/ după care i se orientează viata veșnică" (Murmură sângele Domnului); sau "... când ziua e-un gingaș abator/ în care florile plâng în oglinzi/ cu lacrimi de sânge/ aidoma îngerilor/ din maramureșene colinzi." Este în viziunea poetică a domnului Grigurcu ceva din arta suprarealistă a unui Magritte sau Dali, unde abisalul ia forme reificate și stranietatea juxtapunerilor comunică o viziune profund
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
lista cărților subvenționate pentru o tristă comparație. Iată cum începe una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Ursachi: Cand crengile toamnei se scutura'n casă/ m'asez cu mâhnire'ntr'un jâlt de matasa.// Acestea șunt crengile care în floare/ intrau printre gratii odinioară�" Tonul e pillatian, atmosfera tradițională, totul pînă la un punct. Iar acel punct nu e nicidecum o surpriză brutală, nu e o rupere de ritm adolescentina și contestatara, ci o alunecare abia perceptibila spre altceva, spre
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
nicidecum o surpriză brutală, nu e o rupere de ritm adolescentina și contestatara, ci o alunecare abia perceptibila spre altceva, spre o sonoritate proprie și spre o atitudine singulară: "Alături stă arcul cu care la țintă/ am tras într-o floare curată și sfânta." Un trup ucis concret camuflat într-o metaforă cu aer vetust. Și muzica se prelinge în continuare, marcată de repetiții armonice, de refren baladesc ("și cată iubire, o cată iubire...") înspre un paradox tipic poetului Ursachi: "E
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
secundelor,/ delirul, lehamitea,/ respirația îngreunată,/ apăsarea din stînga,/ craiul de tobă e îmbrăcat, pentru repetiția/ la marea ceremonie// în bucătărie, mai multe persoane/ binevoitoare/ se ceartă cu privire la reguli// Saltul în Lethe/ se cere făcut cu grație..." (ibidem). După pilda autorului Florilor Răului, bardul nostru are fascinația aristocratică a imobilității. E un pedant al "sîmburilor de vid" ai ființei, chiar dacă insidios inflorescent (copacul cu care se identifică autorul nu reprezintă decît un simbol al fixării, al încatenării solemne în biologie): "O nemiloasă
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Cuvînt înainte, Liviu Georgescu (născut în 1958, la București, medic, dar și muzician și artist plastic, stabilit din 1990 la New-York) este, conform aceluiași critic, unicul poet din promoția d-sale raportabil la Arghezi. Într-adevăr, ca și la autorul Florilor de mucigai, creația sa purcede dintr-un simțămînt de insuficiență a spiritului. Contrar misticilor care se despart de materie, Liviu Georgescu mizează pe materie, mai bine-zis pe revolta acesteia, pusă în scenă sub unghiul unor dizarmonii mergînd pînă la stridențe
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
instrument muzical, fantoma sa de cenușă și fum: "Și vîntul alergînd/ prin găurile unui/ instrument de suflat/ deschizînd toate ușile/ toate păpușile// cum ochiul deschide/ pe lanuri vide/ privirea-colivie/ de apă vie// Trec prin dormitoare/ strigat din sicrie de o floare/ Cu buciumul umbrei dogoritoare/ chemat la spînzurătoare/ Am traversat prin vise/ încăperile promise/ Pînă la pod/ am ajuns la nod/ Pereții cîntau Ave/ Lemnul își adîncea gropile-epave/ ceața întărea părerile/ lumina își trimitea galerele/ Treceau prin somnul meu/ cu lopeți
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
stîrpire o dorește ca o consecință a rebeliunii împotriva Creatorului. Iată maledicțiunile lui Liviu Georgescu, de-o solemnitate ce denotă contactul cu paradigmele biblice (Geneza, Deuteronomul), însă care se contaminează și de un rictus batjocoritor, valah: "Să nu mai fie flori/ Să crească-n colțul apei urdori/ Să sece izvorul/ Să se tîrîie norul/ Prin mlaștina inimii/ Portretul mării să-l ții/ În pod// Să-ți faci din șopîrle nod/ Și din alte tîrîtoare/ O tulpină de floare/ Gîndaci/ Să fie
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
nu mai fie flori/ Să crească-n colțul apei urdori/ Să sece izvorul/ Să se tîrîie norul/ Prin mlaștina inimii/ Portretul mării să-l ții/ În pod// Să-ți faci din șopîrle nod/ Și din alte tîrîtoare/ O tulpină de floare/ Gîndaci/ Să fie petale de maci/ Și craniile goale/ Locuri de încîntare/ Să cînți la spini/ Și notele să le combini/ Să iasă numai bube și vînt/ Cu mană, cu piatră, cu fier hohotind/ Și-n loc de corzi să
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
-ți tai cu ochii cărare/ Acolo să-ți vezi iubita născînd/ Acolo să bolești, să mori aiurînd" (Îndemn). Dar - atenție! - sacralitatea negativă înscrisă în discursul blasfemator poate reveni în matca fertilității grație instrumentului poetic. Analizînd poezia descompunerii propusă de autorul Florilor Răului, Jean-Pierre Richard afirma că bardul francez "ne prezintă moartea ca pe o viață la superlativ, ca o viață dezlănțuită". Ceea ce s-a numit poezia decadentă a cultivat această putreziciune somptuoasă, triumfală prin reorientarea ei secundă, "formală", către rodnicie. Estetizarea
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
o uliță prost pavată. împreună cu Lunca Siretului și Peneș Curcanul intră în ghidul Bucureștilor strada Vasile Alecsandri. Oricum, mai puține onoruri decît în viață. Eminescu are o stradă lungă, fără vecinătăți literare, deși în București există strada Epigonilor și strada Floare Albastră, străduța Ipotești precum și, pentru sentimentali, intrarea Veronica Micle. Creangă nu are stradă în București, ca un moldovean ce se află, în schimb bănățeanul Slavici, da, o străduță și o alee Păcală, care poate intra tot în contul lui. Mă
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
e tot mai vie. În zilele următoare, cînd se revăd, ea îndrăznește tot ce sufletul ei visează în somn. Cînd nu-l vede, cînd rămîne singură, dorința o face să pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se întîlnesc adesea, dar nu se pot iubi de fiecare dată. Ciudat, atunci cînd plăcerea o înfioară, cînd trupul ei o arată deslușit, chipul nu-i este fericit. Asta îl uimește pe gravor. Într-
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
terifiant alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc în carnea continuu înflorind/ scheletele albe transfigurate sub visuri uitate / spasmul lor transparent."(p.24) Una peste alta, volumul lui Liviu Georgescu rămîne un amplu poem (imn?!) al "morții însorite ca o floare carnivoră", așadar și al credinței într-o viitoare resurecție, un volum foarte ambițios în intenție, dar care are de suferit uneori din cauza infuziei abundente de metafizic și aglomerării prea mari de simboluri și prețiozități imagistice. Liviu Georgescu - Solaris, Universalia Books
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
și Mama Natură aveau să fie repuse pe deplin în drepturi în părculețul floral Paul Langevin, de sub Politehnica bătrână. Un scuar lung de vreo șaptezeci de metri, lat de doar treizeci, unde nu se comemorează nici o bătălie, unde se plantează flori și se expun pe niște cartonașe albe, înălțate printre flori, versuri, Ronsard, o traducere din Goethe... Nici o îngâmfare, numai știință și poezie. Când mi se întâmplă să fiu mâhnit, mă duc pe rue de Ecoles și intru alături în grădinița
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
drepturi în părculețul floral Paul Langevin, de sub Politehnica bătrână. Un scuar lung de vreo șaptezeci de metri, lat de doar treizeci, unde nu se comemorează nici o bătălie, unde se plantează flori și se expun pe niște cartonașe albe, înălțate printre flori, versuri, Ronsard, o traducere din Goethe... Nici o îngâmfare, numai știință și poezie. Când mi se întâmplă să fiu mâhnit, mă duc pe rue de Ecoles și intru alături în grădinița cu arbori enormi, stufoși, cu irigația mezopotameană ce susură sus
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
arbori enormi, stufoși, cu irigația mezopotameană ce susură sus pe zidurile venerabile ale Politehnicii stropind glastrele și mă așez pe banca mea favorită de pe care pot să discut cel mai în voie cu François Villon meditând în mijlocul unui rond de flori mereu proaspete. Ce-mi place mie e că sculptorul René Colameri nu l-a făcut hoț, tâlhar, ca-n legendă, pe autorul Baladei spânzuraților, ci sub chipul unui tânăr teolog de pe la 1400 înfășurat într-o rasă de călugăr cu nodul
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
Și îi spun în taină primului și celui mai important liric modern francez, trăitor în secolul XV, că un popor trebuie să fie neapărat foarte puternic, foarte pătruns de menirea lui, ca să aștearnă zi de zi la picioarele unui Poet, flori. (va urma)
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
prelucrate". Dacă nu credeți, ascultați: Mai am un singur dor/ În liniștea mării/ Să mă lăsați să zbor/ La marginea visării// Mai am un singur dor/ Să nu simt cum trec anii/ La marginea visării/ Vreau să mă pierd/ În flori de cîmp și soare." Asta, după ce tot am aflat cîte piese muzicale din repertoriul unor trupe românești sînt bine-mersi plagiate. Paula Seling nu plagiază. Ea îl rescrie pe Eminescu. Ce poți să-i faci junei Calibane decît s-o trimiți
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]