118 matches
-
pentru cine nu-și aducea cojocul de-acasă. Croit rău, din doar două piei slabe (cojoacele se fac din 4-5 piei zdravene, de preferință de berbece), cojocul lui Ioiu abia dacă-mi ajungea la brâu. Noroc că-mi luasem cățelandrul flocos cu mine și mi-a dormit lipit de picioare. Alt noroc a fost că cerul îmi oferea o priveliște extraordinară și am avut la ce mă holba jumătate de noapte. La „giumatate la șasă”, nea Ioniță a hoit. Mitu i-
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
la săpat. Nici la masă nu mai stătea. Îmbuca de-a-n picioarelea te miri ce, apoi, la săpat, iarăși. Oamenii erau curioși. Ar fi vrut să le spună de ce împrejmuise locul cu gard de rogojini și-și adusese doi zăvozi flocoși, fioroși, care-i puneau pe fugă pe curioși. Doamne, să fi găsit vreo comoară - pietre și aur?! Când vreun îndrăzneț zăbovea cu mai mult de o întrebare, îi răspundea că s-ar afla aici o pungă cu țiței după care
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
sortit să rămână mai departe acolo, pe munte, singur-singurel, ascultând cariile din grinzile pereților și vânturile, furtunile, ploile sau zăpezile fluierând prin desișul pădurilor. L-am așteptat în fața cabanei. Simțind ceva straniu în atitudinea mea, Hector, câinele cel negru și flocos apăru de nu știu unde și se înfățișă la picioarele mele, târându-și coada și scâncind. Parcă simțea și el că trebuie să ne despărțim, că îl voi părăsi. Mai revăd o dată locurile. Cerul era albastru-curat, orizontul era limpede, iar în el
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
otava de prin pajiști! Urcam sus, tot mai sus, spre libertate, spre țelul meu! Am ajuns acolo, pe munte, la cabană. De aici și până la Observator mai erau doar câțiva pași. La cabană era liniște deplină. Un câine negru și flocos dormea la soare cu gura deschisă și cu limba roșie scoasă afară. A fost greu până l-am trezit, căci după aceea s-a apucat sărăcuțul de el pe un lătrat arțăgos de răsunau văile din spatele meu iar mie îmi
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
ăia micii joacă pocăr pe bețe de chibrite! -Cum ai aflat, nea Ioniță? - îl întreb eu curios. -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în țest să plece la plug și eu am luat-o și-am dezmierdat pe flocos, adică pe câine: na, la tata, na! până a tăcut... și așa mi-am pus în gând să-l termin, să-i bag ace cu ghemotoace de câlți în mămăligă să se ducă dracului... -Tu ești nebun! Te prinde ăsta
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
a "marfă") • (I) BUKHUNI GOJ (literal “cârnat de ficat” = lebăr, maioș - la rromvlahii din Dumbrăveni - Sibiu ) • (I) RATTUNI GOJ (literal “cârnat din/cu sânge” = sângerete - la rromvlahii din Dumbrăveni - Sibiu) • (I) ZARUNI CÀXRA < c`ër·ra zaruji (cort flocos/mițos/din par/din blană [de capră] - la căldărari) • BIS-/BIZ- & DES-/DEZ- (prefixe privative cu sensul de “fără”, “lipsit de”) Referință Bibliografica: CONTRIBUȚII LA CONSTRUCȚIA ADITIVA A LIMBII RROME A REUNIUNII / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CONTRIBUȚII LA CONSTRUCȚIA ADITIVĂ A LIMBII RROME A REUNIUNII de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372397_a_373726]
-
doua zi dimineață, în fiecare dimineață când plec gârbovit sufletește, rutinat și plictisit la serviciu, pachețelele mele cu mâncare lipsesc de pe locul unde le așez seara. Mă prefac că nu bag în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și flocos, care se pripășise de câtva timp primprejurul blocului. Mă îndrept către stație și aștept microbuzul care mă duce zi de zi la muncă. Nimic nou sub soare ... Referință Bibliografică: NIMIC NOU SUB SOARE / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
o anumită oră, cerul se acoperă de nori grei, de regulă neîncărcați electric ca trăsnetele să nu deranjeze somnul orășenilor, iar viguroase ploi spală orașul și irigă câmpiile roditoare. Urmele acestor torente cerești se mai văd dimineața sub forma unor flocoase pete care, prin colorarea de către soarele de la limita orizontului fac deliciul pictorilor matinali. Din nou pe Tera Mary a ascultat cu interes cele povestite, dar privea cu neîncredere. Prea idilic, prea frumos, prea simplu. Nu tu grija zilei de mâine
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
Farul, despre viitorul (luminos; adn. 2004) nou Porto Franco. Păcat! Noaptea somn adînc. Dimineață argintie, însorită, cu vînt. Sirenele vaselor, tube de filarmonică. Plaja: vînt puternic. Alerg pe nisipul jilav, conștientizînd armonia mușchilor. Pescărușul mort. Sosirea taberei de copii. Cîinele flocos și femeia grasă alergînd pe nisip. Apa mării rece, nu insuportabilă. Întoarcere printre casele străvechi, cafenii, din lemn. Nu e apă. 4. "Nuferi în Delta Dunării", cu o imagine ce l-ar fi făcut gelos pe Monet. Verso: La restaurant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
strofă? Nu ajunge, vreau să zic, Să fii mare cu cel mic, Că puterea se adună Din toți micii împreună. Zdreanță de Tudor Arghezi L-ați văzut cumva pe Zdreanță, Cel cu ochii de faianță? E un câine zdrențăros De flocos, dar e frumos. Parcă-i strâns din petice, Ca să-l tot împiedice, Ferfenițele-i atârnă Și pe ochi, pe nara cârnă, Și se-ncurcă și descurcă, Parcă-i scos din câlți pe furcă. Are însă o ureche De pungaș fără
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
păsări se-amestecă miresme tari”, „între spini și verze”, „durerile pândesc [...] ca niște iepuri vii”. În nopțile fără lună, „pășunile au răni: / spinări de cai curbate”. Prin „păduri bătrâne” „trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba în roua ierbilor lăptoasă”. Dominantă în poeme e o atmosferă sobră, de reculegere și cucernicie, solemn melancolică, suav hieratică: „Înconjurat de rude la masă stau sfios / și nu vorbește nimeni. E o tăcere calmă. Ei mă privesc
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
Intră Miki cu mers leneș, dar cu evidentă tentă de ceartă. Miki: Ce te-a apucat Piki? Piki: Cu-cu! Miki: Eu dorm la târziu... Piki: Pentru că noaptea umbli aiurea. Cu gându’ la șoareci morți. (râs lătrat) Miki: Mă, jigodie flocoasă, să nu mă superi că-ți sparg capu’ ăla sec... (Miki afișează un anunț: ,,Lătratu’ permis dimineața între 8 și 9.’’). Citește analfabetule! Îți citesc eu: Lătratul permis dimineața între 8 și 9. (intră Gigel, făcând mișcări de ,,înviorare’’ în
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ascuns colivia pe balcon, departe de Miki și Piki dar și de mama și de tata. (către sală) Și uite așa copii, a început aventura. Mama spunea să-l păstrăm, numai să nu-l înhațe Miki. Miki, preferata mamei. Piki, flocosul, preferata lui tata. Dar vroiam să am și eu un prieten. Tata spunea: pleacă cu găina ta colorată! Numai el nu făcea gălăgie în casa asta!’’ Copii, știți cum l-am convins pe tata? Hai Coco, vino aici pe bara
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
o citește? Miki: Eu, mă moțatule, că nu sunt o analfabetă ca tine...(se repede la Coco să-i ia scrisoarea; Coco, cu scrisoarea în cioc, zboară pe covor ca să scape de Miki) Miki (îi trage căștile lui Piki): Mă, flocosule, Coco are o scrisoare și nu vrea s-o dea s-o citim... Piki: Dar nu știm să citim... Miki: Jigodie de cățel, eu știu să citesc!... Piki: Atunci, după Coco să ne dea scrisoarea. (începe o fugăreală prin toată
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Codița... Codița: Da, noi suntem... Piki: Da, voi sunteți?Vă sucesc eu cozile...(se repede către veverițe, care fug pe unde au venit) Ați văzut? Cum m-am repezit la ele, au fugit... Miki: Au fuhit că le-ai speriat, flocosule, nu de frica ta... Piki: Nesuferit-o! (pune căștile, ia un os în gură) Coco: Fericit!Fericit! Miki: Pentru el fericirea-i un os și muzică...Ce înseamnă să nu cunoști viața; plimbări nocturne, cotoi eleganți!...(intră Gigel cu sacoșele
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
zile se trezește Petrache cu Paraschiva în ogradă descărcând căruța cu zestre... Băltoaia, care n-auzea nimic, se oprise în cărare lângă punte să culeagă din dudău o mână de frunze moi. - Asta-i cătușnică, zise ea, iarba mâței sau flocoasă, care-i bună în scăldătoare la copiii mâțâțăi. - Ărra, liță, apoi ’neta le știi pe toate, zise interesată o femeie subțire, cu bariz și fața ascuțită. Pornită, Băltoaia nu se mai opri decât ca să arate ori o buruiană ori o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
zilei a dat doar două semne că se schimbase ceva Între noi. După-amiază a ajuns și echipa de filmare a lui Jerome. Aceasta consta În doi prieteni de-ai lui, care cărau cutii și cabluri și un microfon lung și flocos, ca un covoraș de baie murdar și rulat. Jerome Își făcuse deja un scop din a nu vorbi cu mine. S-au instalat Într-un mic șopron pentru utilaje. Eu și cu Obiectul ne-am hotărât să vedem ce făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fiind cel mai bătrân dintre preoți, dialului i se aduce scaunul curúl. Tiberius îl urmărește cum își trage înfrigurat toga dublată peste brațele descărnate. E tot albă, tivită cu purpură, dar din tr-o lână mai groasă, cu fire lungi și flocoase. Și prinsă numai cu fibule, pentru că flaminului lui Jupiter nu-i sunt îngăduite nodurile. Mijește ochii și filtrează lumina printre pleoapele întredeschise, ca să poată vedea mai bine dacă banda de pe poale face parte din țesătură, sau este doar aplicată. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe toți spectatorii. Iar când bătăile din palme și strigătele de bravo și bis s-au mai potolit, Sorin apare pe scenă. Nu singur. -”L-ați văzut cumva, pe Zdreanță, Cel cu ochii de faianță? E un câine zdrențăros de flocos, Dar e frumos”... Bravo, bravo! Elefănțelul a recitat minunat! se entuziasmează Sorina. Și câte alte poezii mai știe! îl laudă Sorin. Și cântă, și dansează, și știe și glume. Ia, să mai ascultăm și-un cântec! Propune Sorina. „În continuare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Dumitrache... —Așa? bun. Da’ mai avem mult?... —Ei, nu, nu mai este așa de mult... Omul porni fără să ne mai privească, caii urniră trăsura grea; doctorului îi veni iar râsul tăcut, apoi rămase privind la Dumitru, țâncul cu capul flocos, care mergea tip-tip prin blana de praf a drumului, ținând boii de funie, foarte serios și cu glasul tot mai gros parcă. —Vra să zică, pe-aici e drumul! vorbi doctorul, oftând greu. Dar cred că n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la Prut pe-atuncea erau niște pustietăți. Niță trecu printre coșere. Într-un șopron se auzeau glasuri și bătaia regulată a vânturătorilor. Într-un dos, un cal slab sta ascuțit, cu capul plecat, dormitând în soarele de toamnă. Un câne flocos, alb, se repezi de undeva foarte mânios, hămăind răgușit spre picioarele străinului. Lepădatu se apăra cu ciomagul și pășea încet spre șopronul de unde venea vuietul de vânturători. —Ha! ce-i, măi? se auzi o voce subțire, ca un behăit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
succesul unei firme. Nu suntem nimic fără cei care au grijă de clienții noștri, așa că mi-am petrecut mulți ani adunând una dintre cele mai mari baze de date din industrie. Trage-ți un scaun, ca să vezi. Am tras scaunul flocos lângă biroul ei și m-am instalat, În timp ce ea dădea clic pe un document de pe monitor. —Uite-o, murmură ea drăgăstos. Copilașul meu. Cea mai cuprinzătoare listă a formatorilor de gust de pretutindeni. Imaginea de pe monitor semăna cu o pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Dădea spre o curte interioară imensă. Tata corecta lucrări la o masă joasă din lemn, luminată de un felinar chinezesc atârnător din hârtie și arăta rezonabil de pus la punct cu o pereche de jeanși și sandale Naot cu șosete flocoase („N-ai de ce să cumperi Încălțămintea aia Birkenstock nemțească, din moment ce și israelienii fac așa ceva“, Îi plăcea să spună). Părul Îi albise puțin, dar sări În picioare la fel de sprinten ca Întotdeauna și mă cuprinse Într-o Îmbrățișare de urs. —Bettina, Bettina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și mițos. Mă simțeam ciudat și minunat, era o ușurare după maiourile transparente și indispensabilii blugi ultramulați, care ridicau fundul și subțiau coapsele, pe care Îi purtam acum cu religiozitate. Picioarele Îmi erau Înfofolite Într-o pereche de șosete angora flocoase și vârâte În niște mocasini Minetonka foarte moi. Cu talpă de cauciuc. Cu mărgele. Cu franjuri. În liceu fuseseră o aberație oribilă În materie de modă, dar eu Îi purtam oricum. Aveam o ușoară senzație de profanare pentru că-i purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
circula intens șușotit un portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter vrea să-i smulgă o declarație favorabilă sistemului comunist, Păcală răspunde că din trei cămăși și-a făcut două, că „astăzi trăiesc greu, că-s bătrân, norma-i mare, nu ne dau nimica
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]