38 matches
-
teoria flogisticului; el a fost împotriva acestor ofensive când Priestley i-a răspuns în 1783. Cu toate că a fost de acord cu o parte din teoria lui Lavoisier, Priestley a fost nepregătit să accepte și revoluțiile majore propuse de Lavoisier: răsturnarea flogisticului, conceptualizarea elementelor și a substanțelor chimice și crearea unei noi nomenclaturi chimice. Experimentele originale ale lui Priestley despre „aerul deflogisticat”, combustie și apă l-a ajutat pe Lavoisier cu datele de care avea nevoie pentru a construi mare parte a
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
deflogisticat”, combustie și apă l-a ajutat pe Lavoisier cu datele de care avea nevoie pentru a construi mare parte a sistemului său; Priestley nu a acceptat noua teoria a lui Lavoisier niciodată și a continuat să creadă în teoria flogisticului pentru tot restul vieții sale. Sistemul lui Lavoisier era bazat pe conceptul "cantitativ" cum că masa este mai degrabă creată decât distrusă în reacții chimice (cu alte cuvinte, conservarea masei). Prin contrast, Priestley a preferat să observe schimbările "calitative" de
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
cererii critice.” Priestley însuși pretindea în ultimul volum al "Experiments and Observations" că cele mai valoroase lucrări ale sale au fost cele teologice deoarece acestea erau „superioare prin demnitate și importanță”. În ciuda faptelor că Priestley a fost ocupat apărând teoria flogisticului de către „noii chimiști”, tot ce acesta a publicat în Birmingham a fost de natură teologică. În 1782, el a publicat al patrulea volum din "Institutes", intitulat "An History of the Corruptions of Christianity", în care este descris faptul că el
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
suportul Asociației Filozofice Americane. El a fost împiedicat de lipsa știrilor din Europa; inconștient de ultimele dezvoltări științifice, Priestley nu a mai fost în capul listei celor mai buni descoperitori. Deși majoritatea publicațiilor sale s-au axat pe apărarea teoriei flogisticului, el a avut, de asemenea, câteva lucrări despre generarea echivocă și despre vise. Deși Priestley a redus nivelul științific, prezenșa sa a stimulat un oarecare interes în chimia americană. Din 1801, Priestley a devenit atât de bolnav încât nu a
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
de Vest și el a descoperit numeroase substanțe. Naturalistul francez din secolul al XIX-lea pe nume George Cuvier, în elogiul său despre Priestley, a lăudat descoperirile acestuia și în același timp regretând faptul că Priestley nu a abandonat Teoria Flogisticului. În continuare, el l-a denumit pe Priestley „Tatăl chimiei moderne care niciodată nu și-a recunoscut fiica”. Priestley published more than 150 works on topics ranging from political philosophy to education to theology to natural philosophy. El a condus
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
și la "École polytechnique" (1794). În 1789 descoperă efectul de decolorare al clorului. Propune introducerea hipocloritului de sodiu în industria textilă ca agent de înălbire. A studiat amoniacul, acidul cianhidric și acidul sulfuros. A susținut chimistul Lavoisier în combaterea teoriei flogisticului. Aceasta l-a condus la cea mai de seamă realizare a sa: reforma în nomenclatura chimică. Aceasta constituie una din bazele chimiei moderne. Alte realizări: determinarea compoziției unor substanțe chimice, precum amoniacul, stabilirea unor importante legi ale chimiei (modul de
Claude Louis Berthollet () [Corola-website/Science/311600_a_312929]
-
multe fragmente de țesut pentru excluderea celulelor atipice. În situația în care în LS de tip lipom este întîlnită o componentă inflamatorie ce pare să fie dominantă, se poate vorbi de o varietate inflamatorie de LS bine-diferentiat, asemănător țesutului fibro-adipos flogistic. "LS bine-diferentiat sclerozant:" este mai puțin frecvent în țesuturile moi ale membrelor decît în retroperitoneu și în regiunea inghino-scrotala. Lipoblastii și lipocitele se asociază cu o rețea abundență de fibre colagene ce poate lua cu timpul și aspect mixoid. Atît
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
celebru sonet „Veneția”, numai că omul nostru a zis chiar din primul vers: „S-a stins viața falnicei Lucreții”, evident, gândindu-se la Lucreția Borgia și, în chestia cu pricina, mam gândit că președintelui nostru i s-a terminat benzina, flogisticul, i s-au tocit coardele și i s-au „sfărâmat organele”, deși eu nu pot accepta ca cineva, fie el orice și oricine, să mă întindă pe o masă, în văzul nației, și să mă disece, să-mi analizeze organele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de lumină, Sonia Larian scrie, în Bietele corpuri, despre renunțare și despre ancorarea în lectură, despre o "polifagie" a textelor. Și, pînă la urmă, despre demnitate. A păpușii cu nume atît de neînțeles, Paralipomena, a "structurii" Maradenbone, un fel de flogistic al alchimiștilor, prezent în toate lucrurile, și, în final, a corpurilor. A bietelor corpuri sfîrșite, sfîșiate, plutind în aerul închis al unei camere cu jucării ce, împrejurul lor, se strînge ca un giulgiu.
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
examinarea teoriei forței o găsim în prestigiosul gânditor neokantian trecut la neotomism, Gustav Radbruch, care se întreabă de ce dreptul în vigoare (deci puterea de la care emană) este și obligatoriu, legitim? Teoria forței dă un răspuns oarecum tautologic, justifică focul prin flogistic: puterea se impune pe baza capacității de a se impune. Acest procedeu este în genere întovărășit de atitudini arogante sau cinice. Ele alcătuiesc seria "neagră" a justificărilor, sprijinită pe "argumentele" violenței, terorii, distrugerii, iar în ordine emotivă - pe cunoscutul sfat
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
un iubitor de poezie, de suplețe, de corespondențe. Știe că, servită în porții mici, poezia conține aromele unei întregi istorii de reverie, imposibil de redus la compartimente care să nu comunice între ele. De la Baudelaire și pînă la suprarealiști circulă "flogisticul" aceleiași arderi, într-o ștafetă a recuperărilor prin afinități. Cu Marcel Raymond, critica franceză se "deschide", abandonînd cronologia exactă în favoarea asocierilor mai laxe și mai firești, ca și cum o istorie a poeziei ar putea fi, de fapt, "o evocare pasionată a
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
și În același timp să-l atragi pe cititor visceral. Există oare ceva mai teatral, mai dramatic decât madame Curie Întorcându-se seara acasă și văzând În Întuneric o lumină fosforescentă, Dumnezeule, ce să fie asta... E hidrocarbura aia, golconda, flogisticul sau cum dracu’ Îi zicea, și voilà, Marie Curie a inventat razele X. Dramatizăm. Cu respectarea adevărului”. „Dar ce legătură au razele X cu metalele?” am Întrebat. „Radiul nu-i un metal?” „Ba cred că da”. „Păi atunci? Din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
colectiv? a panicii. Un fenomen precum r?zboiul este punct de plecare pentru cercet?ri asupra moralului civilului ?i cel al militarului. Avem impresia c? Durkheim a fost prea ambi?ios ?i prea ner?bd?tor. El a inventat o flogistic? sociologic? steril? ?i paralizant?. Ne �ntreb?m dac? nu-i mai bine s? punem tinerele genera?îi de cercet?tori la ad?post de influen?a sa�. J. STOETZEL (Bordeaux, 1946); sursa: [41: 443-451] Opera lui Weber r?m�ne
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]