207 matches
-
comandă un buchet de opt cale. Mai bine zece. Nu trebuie să fie fără soț? — La morți se dau cu soț. Nu știam, spune Didier, dornic să acumuleze cât mai multe informații despre obiceiurile omenești. — Ești prea tânăr. Spune-i florăresei să pună în buchet un carton elegant pe care să scrie: Fii binevenită, Doamnă Moarte! Sunteți sigur? Sigur. Grăbește-te. Să nu mă ia pe neașteptate. — Alerg, zice Didier, dar de fapt stă pe loc. Dacă până mă-ntorc... - nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
țărișoara noastră. -Uniunea Europeană vrea să ne arunce brânza la coșul de gunoi al istoriei, să școlarizeze prin Închisori criminalii Înrăiți, să Înfigă cipuri sub pielea câinilor, să monitorizeze oile patriei, să ascundă morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor În Olanda. -Domnule cerșetor, dar nici să transporte morții În mașinile de pâine prin tot orașul și nici să atârne de copaci coșciugele, ca niște fructe, sau să le sprijine de zidurile cofetăriilor!.. Sunt scene morbide numai pe gustul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunat de acolo la numărul dat În anunț. Faptul că eram atât de hotărât m-a surprins chiar și pe mine, dar presupun că se Întâmplă uneori ca până și ție să ți se pară ciudate propriile porniri. Noroc că florăreasa de dincolo stătea În picioare pe trotuar, astfel că puteam să vorbesc liber, chiar dacă inima mi se sugruma În gât, ca să zic așa. Numărul s-a dovedit a fi al unui hotel. Totuși, când mi s-a făcut legătura, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de pe mese, a șoarecilor care fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri și conțopiști, portărei, florărese și prăvăliași din piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de frumusețea - cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aromâne din România. O fericită, prin urmare, fuziune între spiritul științific și cel istoric, la o adeptă a frumosului. În construcția ei, cartea dedicată vechilor București pleacă de la micile meserii, oltenii cu cobilițe și coșuri, frizerii cu frizeriile lor, flașnetarii, florăresele, ursarii, lampagiii, brutarii vestiți, dar și anonimii bragagii. Apoi cârciumile, bodegile, restaurantele, hotelurile, cofetăriile, barurile - un soi de ghid într-un oraș care nu mai există decât pe mici porțiuni, un Babilon îngropat în uitare și, desigur, o cetate captivantă
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
se desfătau cu romanțele și cântecele de pahar ale unor soliști faimoși, precum Jean Moscopol, Cristian Vasile, Titi Botez. Spațiul acesta mărginaș din buza Oborului, îi apare memorialistului, prea arareori sentimental, ca "marea curte a copilăriei sale", unde forfoteau "bagabonții", florăresele, "hoții de buzunare, ghicitorile, "damele" și unde, aveau loc nunți ca pe vremuri. La ziuă, se juca farsa cu "rachiul roșu" prin udarea din belșug a unei năframe cu sângele cocoșului abia tăiat, spre a dovedi "virginitatea" miresei, care, parcă
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
luam pâine și i-am zis Danielei să bage mâna pe șustache să ia o pâine". "Dar eu nu luam nimic", a replicat stânjenită bruneta, citată de libertatea.ro Daniela a povestit și ce meserii a avut: "Am fost și florăreasă și chelneriță. Munceam la Piața Victoriei ca picoliță și îmi amintesc că veneam pe jos până acasă în Ferentari că nu aveam bani de taxi".
Daniela Crudu, învățată de tată să fure o pâine pentru a avea ce mânca by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72482_a_73807]
-
sau Stela Popescu, scrie Antenă 2. Filmările vor începe luni, iar, cel mai probabil, producția va fi difuzată într-o lună. Daniela Crudu a oferit și câteva detalii despre viața ei personală, de la primul ei job la 10-12 ani, de florăreasa, la cel de animatoare în cluburi, pe la vârsta de 16 ani.
Daniela Crudu s-a întors la "Un Show Păcătos". Vezi ce surpriză pregătește by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72600_a_73925]
-
după piesa Pygmalion (1912) a lui George Bernard Shaw. Varianta din 1938 a lui Anthony Asquith și Leslie Howard, intitulată Pygmalion, deși mai puțin captivantă, evidenția potențialul cinematografic al piesei lui Bernard Shaw. Întorcându-ne la filmul lui Cukor, acolo florăreasa Eliza Doolittle era făcută să intre în pielea unei femei din înalta societate de către un Pygmalion modern, profesorul de fonetică Henry Higgins. Era vorba de un pariu pe care profesorul îl face cu un prieten, în realitate cu societatea, de
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
periferia și abatorul în culori neplăcute și vorbește despre cîinii vagabonzi și semisălbăticiți din București, prezenți peste tot, o victimă și ei a socialismului, rămași de pripas cînd stăpînii lor s-au mutat în blocurile construite de Ceaușescu. Bucureștiul cu florăresele țigănci a fost și este un oraș balcanic, colorat, vioi și dinamic. La București, naratorul locuiește în vila profesorului universitar de biologie Uricariu, pensionar, a cărui soție fusese director în Ministerul de Finanțe, sesizînd imediat că gazdele lui fac parte
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
Ștefan Baciu are o evidentă repulsie față de uniformizarea pe care progresul ar putea-o aduce. În dantelăria impresionistă a poemelor lui apare și acest fir, subțire dar rezistent, tras din ghemul expresionist al epocii. În Cetatea lui Bucur se agită florărese și telali, vânzători de covrigi și de raci, flașnetari, lustragii, cerșetori: o umanitate pestriță, o sumă de indivizi care își îndeplinesc menirea cu maximă dexteritate profesională. Din faptul că poetul nu-i judecă - deși, cum spuneam, interpretarea nu lipsește din
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
S-ar mânia și-ar șuiera din bici." (Bisericile). O ultimă observație se leagă de tehnica poetului de a ecrana descripțiile făcute, în priză directă cu întâmplările, printr-o reflecție mai generală pusă pe o notă muzicală. La Moși, Capșa, Florăresele, din cicluri tematice diferite, sunt construite în același mod. E descrisă mai întâi scena plină de forfot, surprinsă în febra divertismentului sau a comerțului ambulant; iar apoi culorile se întunecă, zgomotul diurn se stinge, o liniște vag-eminesciană se lasă ca
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
feminitate? Mergeam că un robot, programat să nu-mi scape nici o stradă cât de mică a orașului. Căutând să scap de această himera, de fapt alergăm după ea să o găsesc. O clipă am tresărit... Dar, nu era decât o florăreasa care-mi zâmbea cumva ironic observând dezorientarea mea. Eram absent, parcă îmi ieșisem din propria piele. Luasem câteva apostrofări de la agenții de circulație, un vatman și un șofer făcuseră referiri la părinți. Nu-mi era foame, nu-mi era sete
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
se însereze. Oboseală își spunea și ea cuvântul. Ajuns în parcul orașului, ceva mă atrăgea irezistibil spre o bancă, așezată sub un castan imens. Nu era nimeni în tot parcul. Am rămas aici o oră, două, poate numai câteva clipe. Florăreasa trecea spre casă. Îmi oferi pe alese din ultimele buchete de flori. Plictisit de insistențele ei, absent, îi spun că nu am cui să ofer flori. Sare că arsă. „Cum, conașule, să n-ai cui?... Da mâna la babă să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cui să ofer flori. Sare că arsă. „Cum, conașule, să n-ai cui?... Da mâna la babă să-ți ghicească! Trebuie să ai pe cineva...” Devenise agasanta, am repezi-t-o să plece. Probabil aveam o privire foarte năucita pentru că florăreasa renunța și se depărta. După numai câțiva pași se opri parcă amintindu-și ceva. Îmi strigă, pierzându-se în întuneric: „Ai s-o găsești curând și ea te caută! și dacă nu pe ea pe alta!” Dar de ce altă!? Eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
marginea orașului zona pe care nu o cunosc prea bine. Umbră trece pe lângă mine. Nu știu ce aș fi în stare să fac în caz de... Umbră vine spre noi. Ce are în mână?! În ultima clipă îmi dau seama că este florăreasa. „Vezi, conașule, că ai găsit-o?” „Cumpără-i flori!” Cumpăr toate florile și i le ofer Ei. Îmi prinde una la rever. Nici nu-mi dau seama când florăreasa dispare în întunericul nopții. Ținându-mă de mână mă conduce în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
are în mână?! În ultima clipă îmi dau seama că este florăreasa. „Vezi, conașule, că ai găsit-o?” „Cumpără-i flori!” Cumpăr toate florile și i le ofer Ei. Îmi prinde una la rever. Nici nu-mi dau seama când florăreasa dispare în întunericul nopții. Ținându-mă de mână mă conduce în imobil. Este umed, rece, scara scârțâie îngrozitor și pare nesfârșita, întunericul creează tot felul de fantome. Aud sunetul cheii răsucite în broască, ușa se deschide și pătrundem în apartament
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Este urâciosul de asistent. „Hai repede la metrou, altfel începem cu întârziatul de lunea și Profesorul are să se supere” „Ai petrecut bine?” Petrecut?! A, da!... Îl urmez aproape mecanic. Luni!? Cum luni când ieri era joi!? Din stația de metrou florăreasa mă strigă: „Ce faci conașule, unde ți-e artista?!” De o săptămână nu am ieșit din Institut. Toată povestea pare o nebunie. Deși am floarea și eșarfă, nu am curaj să o istorisesc nimănui. Unde ai dispărut? De ce nu te-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
eu care credeam că dacă azi te fardezi nu se poate să mori mîine te apropii mai mult de țintă cu cît vrei ca fiecare mîine să fie ieri înaintăm într-o singură direcție pe marginea drumului mai zărești uneori florăresele de cele mai multe ori cîini slăbănogi cu ochii scurși semeni cu tot ce-ți iese în cale în vitrină îți îndrepți ținuta grăbești pasul vrei să vezi cum ești văzută prin ochean stelele au strălucirea din vis confunzi atît de ușor
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
Era doar exuberantă și la patruzeci, cum fusese și copil. Și Mira condensă într-o pastilă-remember istoria Rupiței. O știa de când era de opt-nouă ani. Îi întocmise profilul psihologic la Cabinet. Era o țigăncușă de toată frumusețea! Avea înfățișarea unei florărese autentice în miniatură, ușor deteriorate de orele petrecute în arestul unei circi de Miliție. Autoritățile o voiau încorporată la Reeducare, doar o aflaseră umblând brambura pe B-dul Ana Ipătescu ! Și furând, pe deasupra! Fusese o zi caniculară. Copilei i se făcuse
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
se păruse totul teribil, ca într-o aventură grozavă, până la momentul întâlnirii cu milițienii. Omul care o tot întreba o inhibase într-atât încât uitase că știe să vorbească! Observând că tovarășa, adică Mira, o trata cu simpatică înțelegere, micuța florăreasă îi spuse tacticos numele, adresa și telefonul de-acasă, cum nu făcuse cu anchetatorul. Pesemne, intuiția de copil o ghidase. Mare fu mirarea tuturor, când, nici într-o oră, ajunseră la Centru părinții Rupiței. Arătau și se purtau civilizat, ca
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
acasă. La plecare, copila deschisese ușa cabinetului Mirei și, plină de respect, îi strigase fericită același salut: Săru’ mâna, tovarășu’! Anii trecuseră. Și, deși Bucureștiul e oraș mare, ea și Rupița își încrucișaseră adesea drumurile, mai ales după Revoluție, de când florăreasa avea un chioșc în cartierul în care locuia Mira. Nu îndrăznise să-i adreseze mai multe vorbe decât cele conținute de salut, mereu același, de fiecare dată, cu înțelesul... vezi, n-ai greșit când m-ai ajutat, sunt florăreasă ca
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
de când florăreasa avea un chioșc în cartierul în care locuia Mira. Nu îndrăznise să-i adreseze mai multe vorbe decât cele conținute de salut, mereu același, de fiecare dată, cu înțelesul... vezi, n-ai greșit când m-ai ajutat, sunt florăreasă ca tot neamul meu! Nici nu se dezmetici bine din amintiri, că și avea în brațe mănunchiul uriaș atât de plăcut mirositor. Plăti cât i se ceru, zorind spre blocul Mirei-Mici. O zări fumând în balcon și fluturând brațele a
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
clipe, iar apoi răspunse cu vocea gâtuită de emoție: Fie, dar rămâne aici! Așa mă cunoști tu pe mine? Auzi la ea! Vrei să jur? Din câte secrete mi-ai încredințat a răsuflat vreunul? Nu, dar... Mă confunzi cu Marița florăreasa!? Ei, te confund!? Dar nici eu nu sunt încă edificată! Atunci hai să ne edificăm împreună! Auzi, la ea, edificare!? Folosești cuvinte mari, nu ți se pare? Știu eu? Nu știi? Dar cine știe, mă rog? Poate numai Dumnezeu... Da
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
nu-l cunoaște e un artist orice s-ar spune și se ține bine se bat pipițele pe el de cînd Îl știu a fost galanton doamne ce chefuri trăgeam noi la Zissu și la Mon jardin Îl cunoșteau toate florăresele eh a tras-o și el cîțiva ani că n-a fost numai chestia aia cu cazanul de țuică au mai fost și altele da s-a descurcat azi la unu mîine la una cu bancurile cu complimentele e fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]