57 matches
-
Iago, dar o fi fost Iago? Rusalin le-a citit (cum îți scrie) și te-a confundat cu senzuala Marlène. Culege roadele strategiei ficționale atunci. Scrisul la persoana întîi are și dezavantajul că autorul e confundat cu personajul care narează. Fluturel chiar a vrut să știe: "Felicitări pentru noua ta înfățișare epică. Dă-mi cheia. Cine-i Șerban? Pe cine "închipuiaște" el?" "Pe Șerban Foarță", m-am amuzat să-i răspund. Geaba i-am vorbit de barthesianul effet du réel ("Bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vrut să știe: "Felicitări pentru noua ta înfățișare epică. Dă-mi cheia. Cine-i Șerban? Pe cine "închipuiaște" el?" "Pe Șerban Foarță", m-am amuzat să-i răspund. Geaba i-am vorbit de barthesianul effet du réel ("Bagă de seamă, Fluturel, Efect de real e titlul cărții".), de regimul als ob al scriiturii. Geaba l-am trimis la Hans Vaihinger: Die Welt als ob. Geaba i-am spus că orice ouctor****** de text trebuie să funcționeze ca și cum. Regula jocului e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asta, "cine-i cutare?" Citiți cu toții prea literal", m-am opus eu acestui mod de lecturare. "Istoria nu e reală, ci verosimilă. Personajul reacționează ca X, dar nu-i X. Și nimeni nu este Iordana Marievici. Lumea e de hîrtie, Fluturel, e reprezentarea mea. Nu mai căuta cheia". "N-o să-mi spui că habar n-ai cine-i Bebe Sex, cine-i Antofiță, cine-i Turcitu... Horia Zilieru se recomandă el însuși lancu Păun. E cineva să nu știe că magistrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Bășinică al nostru, de la "Ora", că Magda U. e Magda U., că Ioana Holda e profesoară universitară în cărți de tarot și-n dicționare de vise?" "Iago!" i-am zis în față. "Ei, puțină confuzie nu strică, a ținut-o Fluturel pe-a lui. La lansarea Magdei U., cu Strigă acum..., am anunțat că personajele sînt în sală și i-am epuizat stocul de carte". Asta-i! mă trezesc din somnul cel de moarte. Deșteaptă-te, românco! O să bag albumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lacrimi, cu motiv. Prin redacția "Orei" călcam somnabulic, indisponibilă (am mai spus-o, dar vreau să mă repet) pentru oricare altul decît Iordan. Fascinantul Iordan, aflat în fascinantul București. Dispoziție pentru hlizeală, farsă, pentru glume-mentosan, pentru "La Piratul", cu pretenarul Fluturel, da, aveam. Mergeam la o "cafea însoțită", la o bere... Berea ceaușie avea mereu gust de ulei, așa cum vinul de-acuma are gust de detergent. Dacă e contrariul ignoranței, se ajuta Fluturel de Noica, arzîndu-mi o palmă familiară pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
farsă, pentru glume-mentosan, pentru "La Piratul", cu pretenarul Fluturel, da, aveam. Mergeam la o "cafea însoțită", la o bere... Berea ceaușie avea mereu gust de ulei, așa cum vinul de-acuma are gust de detergent. Dacă e contrariul ignoranței, se ajuta Fluturel de Noica, arzîndu-mi o palmă familiară pe umăr. Alistar e mort după tine. Și Iancu Păun". Nașul debutantelor (lansînd aceleași propoziții la toate: "Te-am fișat!/ Te-am glosat!/ Te-am debutat!") răspîndea galanterii pe toată raza tîrgului; Alistar, scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
După ce-a fost debarcat Șoitu (scaunul trebuia eliberat prin intrigă-atac dinspre foștii flatteuri și a fost), la revistă s-a instalat gîndirea stereotipă. Lerești îi prefera pe condeierii cît mai șterși (tip Milucă), să nu se rețină ceva original. Fluturel i-a zis "Bășinică" și după Fluturel ne-am luat noi toți. Lucian Foișor a dat și explicația etnologică: "Om slab, făcut din bășina lui Dumnezeu". Într-un jurnal de bătaie lungă (abia și-a publicat primele patru părți) se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trebuia eliberat prin intrigă-atac dinspre foștii flatteuri și a fost), la revistă s-a instalat gîndirea stereotipă. Lerești îi prefera pe condeierii cît mai șterși (tip Milucă), să nu se rețină ceva original. Fluturel i-a zis "Bășinică" și după Fluturel ne-am luat noi toți. Lucian Foișor a dat și explicația etnologică: "Om slab, făcut din bășina lui Dumnezeu". Într-un jurnal de bătaie lungă (abia și-a publicat primele patru părți) se tot vaită că nu l-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deschis ca un solar, despre Fălticeni sau Florența nordului, despre pescarii din Deltă, "consumați de aceeași patimă: supunerea naturii". Îl găsea în satul Vărsătura pe un Posdîrcă. Posdîrcă ăla descoperise leacul bacilului care îmbolnăvea via și vinul (de tip) nou. Fluturel, care și-a scos și el un volum de memorii, povestește cum a fost suspendat de la radio pentru că nu spusese lozincile obligatorii (i le adăugase șefu'; emisiunile nu erau, pe-atunci, în direct) și pedepsit să facă reportaje despre "stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și el un volum de memorii, povestește cum a fost suspendat de la radio pentru că nu spusese lozincile obligatorii (i le adăugase șefu'; emisiunile nu erau, pe-atunci, în direct) și pedepsit să facă reportaje despre "stelele barajului" de la Bicaz. Ei, Fluturel, Fluturel! Era așa de rău să stai răstignit la hotel Ceahlău o săptămînă, să bei paharul cu oțet (plus un salam, un cașcaval, un Kent) prin diverse birouri de secretari cu propaganda? Era așa de frustrant să intri ca scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el un volum de memorii, povestește cum a fost suspendat de la radio pentru că nu spusese lozincile obligatorii (i le adăugase șefu'; emisiunile nu erau, pe-atunci, în direct) și pedepsit să facă reportaje despre "stelele barajului" de la Bicaz. Ei, Fluturel, Fluturel! Era așa de rău să stai răstignit la hotel Ceahlău o săptămînă, să bei paharul cu oțet (plus un salam, un cașcaval, un Kent) prin diverse birouri de secretari cu propaganda? Era așa de frustrant să intri ca scriitor socialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scriitorii ei". Nemaipunînd la socoteală Cărticica Roșie pe care-o obținuse-n dar. Ce-o fi făcut cu ea, după septembrie '75, cînd Mao s-a ocultat, nu știu. Ne cocoșam de rîs citindu-i neroziile. Cu voce tare, împreună cu Fluturel și cu Lucian Foișor. Deși ne cam strîngea în spate ce se zvonea după vizita lui Caisă la Mao. Urma să purtăm salopete? Să mîncăm la cantine? Să scriem cărți colective, sub pseudonim? Dumnezei-Popeștii păreau puși pe reduceri de tiraje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cumpăr și albume de artă, și toate cărțile pe care le vreau, dacă primesc un ban și cheltui doi, pe gaz, pe apă și pe lumină? Cei mai săraci proprietari sînt proprietarii de metafore. Am sporovăit în trei (cu un Fluturel bosumflat între noi, de ziceai că stă să-i cadă-n cap biserica armeană) despre vechea "Oră" și intervențiile creatoare ale corecturii. Într-o notă despre spații verzi, se tipărise Porcul Libertății. Carmen Fericeanu făcuse c din e, în euristică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
i se potrivea: celui mai iubit dintre tovarăși. Mai era și cuvîntul obtuz: pe-acolo: "lemn obtuz". Am rîs ("marea hlizeală" de la "Ora", ca să aibă colaboii‡‡‡‡‡‡‡‡‡ cum colabora și turnătorii din redacție ce turna) de episodul Ceaușescu-cap de lemn. Și Fluturel se înveselise: "Hai că-i bună. O uitasem p-asta". Trebuie să recunosc: Lucian m-a devansat și-n greșeli de tipar. A mea n-a fost atît de rafinată. Doar efectul (de ceață) a fost altul: eu am dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de anchetele în restaurante: "De ce nu sînteți la locul de muncă, tovarăși?" Beți la locul de muncă, nu la crîșmă, hohoteam noi. Rîdeam de însemnările liricoide semnate de Barbu Rădoi, ca Simfonia ciocanelor. "Nu-i cam indecent titlul ăsta?" După Fluturel, era un demers psihanalitic. Rîdeam de bietul Ciușcă, băiatul pus pe alergătură între lynotip și zincărie: "Vreți literă pitit? Mai pitită n-am". "Ăla, poetul, vine cu cărbunele încins în palmă manuscrisul și vouă, redactori, nu vă pasă? ne moraliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
voia "să aprofundeze expunerea fundamentală de la Congresul educației politice și al culturii socialiste", din iunie 76 și fugea de "reciclările" impuse presei. Fuga a ajuns prima dintre cele patru îndeletniciri fundamentale ale omului. A devansat hrana-pradă, lupta și sexul, rîdea Fluturel de Lucian, care alesese, între Academia "Ștefan Gheorghiu" și Spital, Spitalul. Mai rîdeam de Angela Chișcă și de versificările ei (prin decret) despre "originea noastră traco-dacă". Mai rîdeam, încă mai rîdeam, deși nu se mai lucra cu literă corp opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe cravate. Pe mine și pe Fluturel, mai tineri, ne captiva cu povești despre experiențe "nepermise". "Copii, ultima. Strip-teas-ul nebuniei. A fost act de curaj nebun din partea ei și din partea mea. În parcul Copou, în chioșc, pe lună plină. Avea o fustă lungă, cu entre-deux-uri de dantelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul. Mi l-a spus. O să se răsufle. Ce? Hai, mă Dana! O să afle șeful că Lucian a scos din muzeul teatrului jobenul. Aha. Unde Fluturel e custode, am înțeles. Jobenul devenise foarte problematic. Sigur o povestești tu cuiva, știu eu pe unde. Într-un roman, într-un foileton... O s-audă șefu. Rămînem puhas golas, și eu, și... Nu. Jur. Jur acum și pe veci. Jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Jur să nu spun nimic nimănui. Cum un tip mai colorat se apropiase de masa noastră să-ntrebe/ceară ceva, mi-a venit ideea salvatoare: Du-te de-aici. Lasă-ne să repetăm. De ce n-am fi fost eu, Lucian, Fluturel, tustrei, dintr-o trupă de teatru? Lucian chiar era un arlechin. Nu în iarbă, ci încadrat de bagheta sculptată a barului de la Bolta Rece. Mai ales că-și tot ridica jobenul, cu gest amplu, ca și cum ar fi salutat duduci dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de teatru? Lucian chiar era un arlechin. Nu în iarbă, ci încadrat de bagheta sculptată a barului de la Bolta Rece. Mai ales că-și tot ridica jobenul, cu gest amplu, ca și cum ar fi salutat duduci dintr-o birjă. Chiar așa, Fluturel. L-am văzut eu pe Lucian cu jobenul lui Mihai Codreanu? Nu, mi s-a părut. A produs o iluzie. Fluturel arăta eliberat, ca după o micțiune. Asta și cred. Lucian Foișor a deprins de decenii bune (și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ales că-și tot ridica jobenul, cu gest amplu, ca și cum ar fi salutat duduci dintr-o birjă. Chiar așa, Fluturel. L-am văzut eu pe Lucian cu jobenul lui Mihai Codreanu? Nu, mi s-a părut. A produs o iluzie. Fluturel arăta eliberat, ca după o micțiune. Asta și cred. Lucian Foișor a deprins de decenii bune (și mai puțin bune) gustul simulării. A simulat, cu grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
discuție pe cord deschis. Ai preferat să-mi întorci spatele. Era mai comod, nu? Eu am tras concluzia că, odată pe lista neagră a PCR-ului, prietenia ta s-a evaporat instantaneu. Altfel spus, decretez că ești curva curvelor, măi Fluturel. Tempora si fuerint nubila, solus eris, și-a scos Lucian jobenul cu același gest, de dirijor de Wagner. Păi da, necazurile îți cam surpă prieteniile, am tradus în felul meu ceea ce ar suna mai exact și mai frumos: Cînd vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înnourate, rămîi singur". Nici nu m-a auzit. A aruncat o privire suspicioasă coloratului. Hai să ne mutăm. Ăla ne-a pus gînd rău. Lucian Foișor deja a literaturizat-personalizat sujetul. Scurt și cuprinzător, într-o scenuță-schemuță deșteaptă: hold-up la joben. Fluturel a sărit ca dintr-o cutie-surpriză cu arc. Stai și termină-ți vinul. Ceasul lui Cuza a dispărut și el. N-o fi jobenul lui Codreanu mai prețios decît ceasul lui Cuza. Mai am unul la fel, prin mansardă: jobenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Fariseul de Leandru Diță-Lerești, care-și mărturisește religia pentru cARTE (urît mai îmbătrînește: obrajii fleșcăiți, conjunctivita, pavilioanele urechilor galbene) ne-a făcut să nu mai comunicăm între noi. De-aș fi avut SIDA și nu m-ar fi ocolit așa Fluturel. La puțin timp după ce-a plecat Șoitu, nici nu mai eram o echipă. Leandru introdusese relații unfair, ca-n universitate. Ne monta unii contra altora. Careva n-avea studii superioare, altcareva nu mai semna demult ("Ce, Socrate a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]