1,681 matches
-
ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumi vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Între convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator. Un vas comunicant care echilibrează tensiunile. O punte! Ion Grigorescu
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
Jukovski pentru prietenul său A. S. Pușkin. Dincolo de celebre pânze, sculpturi, colecții, Ermitajul închide în zidurile sale, precum un chihlimbar, istoria Rusiei pe o perioadă de aproape trei secole: budoare, sala tronului, saloane, săli de bal ce încă par să păstreze foșnetul rochiilor ample, parfumul buchetelor ornamentale, clinchetul veselei și al paharelor ciocnite, acordurile valsurilor somptuoase. Într-un colț de geam, spre Neva, se pot încă vedea câteva slove scrijelite de ultima țarină, în timp ce privea gânditoare la Nicolae al II-lea, soțul
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
spectaculosului sînt rezolvate cu tehnici noi, cu ecleraj elaborat, cu un soi de opulență a decorului și a costumelor, de regulă sărăcăcioase, chestiuni gustate din plin de spectatori. Chiar dacă simțim încă influențele scenografului Dragoș Buhagiar, căruia i-a fost asistent - foșnetul costumelor m-a dus cu gîndul la Orfanul Zhao, structurile de decor și cromatica lor, foițele aurii folosite la Alchimistul - lucrul acesta nu m-a deranjat pentru că în Viaceslav Vutcariov s-au topit împrumuturile și se conturează, ușor, un stil
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
înfiripa din bucurie). Negreșit, există aci o mentalitate suprarealistă. Evantaiul delirant al dicteului automat se desface adesea, dar poeta face un pas mai departe, supune conexiunile "inspirate" unei prelucrări migăloase, de parnasiană alură: "Oh, happy day! în timp ce pașii lui în foșnet de păpădii sfioase/ înjghebau o direcție ce nu ducea nicăieri// agitînd umbreluțe făcute din fîșii de chaos/ femeile de pe trotuare își lățeau decolteul din care/ dinții mărunți ai lui Thomas ronțăiau firimituri de argilă/ bine frămîntată cu toții consimțind că a
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
capătul cordonului ombilical/ și mama a spus A/ văzându-mă deodată lângă ea.// surorile schimbau/ priviri cu înțeles/ peste măștile lor de tifon/ când două mâini au redeschis matricea/ născătoarei mele/ și m-au culcat din nou în ea.// un foșnet uscat/ printr-un lan de vergele de sticlă/ se-auzeau mâinile lor cum cos/ corpul străinului/ în valea vie a mamei lui.// m-am uitat la ceas/ și i-am zis,/ cu vocea ei: bună seara.// bună dimineața,/ mi-a
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
Melania, soția lui, plasticiană cu un bogat cazier amoros; și Miriam, consoarta celebrului dramaturg Orăscu) emană o energie erotică zăpăcitoare pentru simțurile bărbaților din preajmă. Nici nu este prea greu, dat fiind că urechea prozatorului prinde mai mereu câte un foșnet excitant al pulpelor în ciorapi de mătase, al desuurilor ascunse și apoi expuse. E aici o specială frecvență de undă erotică, o comunicare cu și fără cuvinte, în care secretele și secrețiile fac una. Un memorabil colonel de la "Glasul armatei
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de ape; grăunte mic de speranță/ în mîinile mele zvîrcolirea unui poem -/ acest poem e noaptea” (Acest poem e noaptea). Însă calea spre unitatea pierdută a lumii implică dificultăți ce nu pot fi depășite decît
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
într-o ladă. Trec cu mîna printre ele,/ ca într-o abluțiune, mă spăl de neputința mea cu puterea lor/ și-mi zic: ai avut dreptate, supărarea ta a rămas veșnică,/ dar acum, cînd te-ating, peste lucruri e un foșnet strident,/ culori vineții se deschid peste pleoape/ și nu pot vedea mai în adînc/ decît pînă la vorbele tale care se lovesc în mine/ ca niște pietre în cădere” (A patra elegie). De asemenea autorul se angajează în călătorii, cea
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
ușoare/ fruntea-mi ce se evaporă/ laolaltă cu tainele” (Perugia). Dar acești mesageri ai cerului au o notă echivocă. Contrar naturii lor consacrate, poartă o tensiune, o “povară”, o “osîndă” Sînt îngeri suferinzi, atinși de un suflu demoniac: “iarăși netulburatul foșnet mă cuprinde/ în văz o boare, în auz o fîlfîire/ de aripi străvezii în care se aprinde/ un fel de nemurire dincolo de fire/ ce-mi dăruie povara-i sclipitoare// și iarăși urcîndu-și scara nevăzută/ tiptilii îngeri în faptul nopții m-
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
se împletesc strâns în cununa tăcerii de nu se mai poate ghici unde și când se stinge viața și adie apropierile morții Nici urmă nu se mai aude nici urmă de umbră pe șoapta târzie a rugăciunii de seară un foșnet de aripi din al șaptelea cer desfășoară alaiul de înstelări cohorta de duhuri ce mi-au fost date Rana uitării pe cărări de mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
urechea la pândă năvălitorul azi noapte i s-a dat un semn de-nvoială cu dropiile închipuirii pe-acolo va pătrunde prima caravană înfiorând neființa cu mâna ridicată la liziera umilinței el prevestește zodii de fier ceva la porți depărtate foșnetul abisului s-a liniștit parcă e cineva câteva umbre în noaptea catedralei de aburi a sufletului se ivește memoria pe două cărări lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre un bănuit continent fii foarte atent zice sfetnicul orb cu
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
pe-un răzor Frunzele, cerului spui-le Când sub umbrele lor Ard în aur gutuile Dealuri sui și cobor Crengile știu aleluile Când sub crucile lor Ard în aur gutuile Este-un gând trecător Frunzele știu-l, verzuile, Când sub foșnetul lor Ard în aur gutuile Sub o dungă de nor Crengile, cerului du-i-le Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
ar putea dura un timp, de nu s-ar ivi zorile, de care sunt agățate diminețile - cântece scoase de păsările evadate din stranietatea copacilor încă înfrunziți. Încerci Trec zilele frumoase ale toamnei furișate, asemenea ielelor, înspre iarnă. Nu distingi decât foșnetul lor arămiu, nu distingi decât sfioșenia îngerilor care le îndeamnă spre puritate. Te simți mai singur, față în față cu iarna ce vine, ca și când cineva ți-ar fi invadat ființa, ca și când eul tău nu mai are mult și se va
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
Alexandru LUNGU Ochi nesfârșit șarpele sacru încătușat de umbrele veacului în respirația mitică a pietrei așteaptă răscumpărarea clipei foșnetul de sus e acelaș cu tainica adiere de jos așteptarea se face ochi nesfârșit dincolo de orbirea oglinzilor Pasărea din așteptare privirile prinse în capcana oglinzii preschimbă neîncetat culorile lumii și adâncesc lumina tresărită haosul generează întrebări și întoarceri dintr-un
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
iubit secret îmi invadează sângele cu telepatii halucinante o altă toamnă mă regăsește înveșmântată în rochița de frunze colorată rebel de un pictor impresionist dansez pe o fantezie de Bach simulând vântul îndrăgostit de imaginea mea din oglindă complicitate și foșnet harfa serii mă desfrunzește deasupra unui lac necunoscut mă dezbracă de așteptări cu opusuri transparente insinuate profund în arșița cărnii în numele iubirii semnez aerul pictat cu fluturi adictivi când aprind noaptea sub ceruri străine fluxul pur sânge contează nu desfrunzirea
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Carmen Doreal () [Corola-journal/Imaginative/93_a_117]
-
Celei din urmă pagini, Nu dai nicicum de calea întoarcerii acasă, Ci singur, ca Ulise, Mai răsfoiești o mare. Sfârșit de septembrie Pe când scriam, de pe hârtie Cuvintele zburară-n stoluri Golindu-mi paginile care îmi lunecau din mâini, grăbite, Cu foșnet cald de frunze arse. Pe-oglinzi treceau umbre de aur Și nu știam cum să mă apăr, Cum să păstrez tot ce pierdusem... Dintre coperte și din rame Se ridica ieșind pe geamuri Un fum de litere și chipuri, Iar
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
ales să esențializeze sentimentele care Îl leagă de Marea lui cea Neagră, visul și iubirea să eterne. Și nu pot să nu mă Întreb ce simte când mintea se scalda În amintire și vântul de departe Îi aduce În suflet foșnetul rochiei de gală a Mării Negre? George Filip: Cred că n-am păcătuit afirmând adesea că eu sunt fiul Mării mele cea Neagră. Mulți mistificatori de imagini m-au plagiat și-au Încercat să se substituie sentimentelor mele. N-au reușit
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
ce ni se revarsă din ochi cufundați în cristelnița Clipei preotul ne acoperă cu palma sa fața Ioana IERONIM Cum să scrii un poem într-o vale din Pirinei? cum ai putea găsi atâtea cuvinte câte suflete are vântul câte foșnete are iarba și glasuri pământul câte cântări are pasărea-n zori și pe-nnoptat? cum să găsești dintr-odată cuvinte pentru câte feluri există de a purta poverile-n spate sunt copii? sunt cartofi? sunt părinți? în câte feluri izbesc zmeiele
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
mă înspăimîntă, birocrația ei. Într-adevărul nu se poate împărtăși, nu viața mi-o am în mînă, desigur moartea - prin gust de migdală - sosind printre ramuri în întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar cine mi-ar dărui crezare, vara deplină-n foșnet? - lent se desprind de pe pervaz sînii tăi/ mierla săltînd, în roz ciugulind pajiștea timpul păscut de infarct, trecerea sub tăcere ce lespede - cine e lumina, cine adevărul, eu - nefiind din cei ce pun întrebări, doar cînd cunosc răspunsul, de mînă
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
vorbitorul închisorii - orice gest ivit din sine mîna întinsă a unui prunc e sacru și mult mai scurtă azi, copilăria Să fie astfel încît o rugă să nu găsească înduplecare, ci doar să schimbe pe cel ce imploră? cînd în foșnetul de pe acum cernit al înserării mai bate dinspre nord o rază - și-o zărește numai aproapele printre ramuri interogîndu-și îndelung inima, clipă preschimbată într-un sclipăt, sosind dintr-o depărtare nouă necunoscută - ostenită frunză, astfel să fie? - să fie astfel
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
o treaptă căutătorul căutînd fiind unul și același mersul pe luncă, egal mersul pe apă. doar în dăruire se limpezește tandrețea. spadă sub lună ce sinteză, doamne, ce sinteză gura de prunc într-o răsuflare de muribund Ce însingurare înscrie foșnetul pasului printre frunze, lumea mînuitoare, beteagă de nerăgaz și cîinii se gudură, iar
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
o înserare, întunecimea noptatecă (și dacă te joci răsturnând clepsidra asta - pe care chiar uiți uneori s-o mai privești, și atunci timpul nici nu mai este adevărat - de parcă ar fi vreodată real) și, ca oricând, te joci astfel cu foșnetele vorbelor, minți, și te gândești, viclean, că nici nu înseamnă ceva vânturarea asta de vorbe, povestea s-a terminat, tu nici n-ai intrat vreodată în ea, ei își văd de treaba lor mai departe, dincolo, afară, și tu stai
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
Aurel Rău PRIMUM MOVENS Aruncat de-o săgeată pentru cinci zile în Veneția, n-am cuvinte să-i spun procopsirii pe nume, într-un foșnet de viață în afara vieții. Și totuși, din cuvinte vitejești să-mi fac o nacelă deasupra pieței vapor San Marco, în care îngeri și cruci și steaguri pornesc la drum, și leul înaripat și coloane, pe apele timpului, și nu părăsești
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
cad și-mi visez somnul mormînt hîrjonit de îngeri ca pe un maidan înzăpezit zarva copiilor uitînd de foame, încît o culeg din toate imaginile și mi-o așez acolo unde uitarea nu are sfîrșit, o simt, nu este decît foșnetul îngerilor prinși în cîntecul ei la fel de trist ca mine cînd nu mai văd chipul ei decît bîntuind prin mine ca o boală oblojită de ceaiuri, liniștită ca moartea după ce a luat totul și zîmbește de după gratii, gîndul o duce mult
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
correct muzici s-auzi, pe-nchipuite circumferințe roșii, trecând tot mai departe prin fii și fiice, eu, cu urechile mele-nvechite, cutez , totuși, să spun că le-ascult. Ca pe-o tot mai calmă ninsoare, ca pe o prelungire de foșnete către verile viitorului - vor fi puțin și ale mele - careva dintre ei va simți, poate, adiindu-i în sângele orb, un fel de boare, un fel de umbră, va cădea, poate, măcar o clipă și fără nici un motiv pe gânduri
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]