1,019 matches
-
reci". Gellu Naum construiește un vers extrem de complex: "Trestia plină de sunete crește printre celelalte într-o capcană inversă", care se cere interpretat în manieră clasică. Dacă începutul are un cert contur eminescian de tipul "Vîn- tu-n trestii lin foșnească", finalul trebuie trecut prin teoria lui T. Vianu privind modul în care apa (lac, izvor, mare) reușește să țină captivă lumina cerului ("capcană inversă"). Ultimul, dar nu cel din urmă dintre "aleși", este Macedonski. S-ar putea selecta din multitudinea
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
început nici n-au așteptat anotimpul prielnic nici n-au așteptat să mă nasc n-aveam păr îmi holbam ochii către un bec din Suceava dar laurii ei îmi creșteau pe sub piele de jur împrejurul capului și-al inimii și nici nu foșneau încremeniți au crescut împreună cu mine acum sunt bătrâni și așteaptă să moară îi înțeleg pe cei care vin dorința lor să nu ne mai vadă căci pielea s-o fi subțiat și se zărește cununa de lauri negri a fricii
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum sînt și arunc de pe mine zilele ca niște straie pe care nimeni nu le va mai încerca, atît de frumoasă încît îi aud pașii pe covoarele foșnind ca nisipul pe sfîrșite-n clepsidră, ca sîngele scurs pe peitre și scris pe buzele plînse ale cuielor.
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
unele stârnesc, altele irită, altele sunt luate pur și simplu ca bunuri de consum (sau obiecte de lux) prea puțin extraterestre. Săptămâna cărții, adevărat festin livresc în capitală, este scanată prin activitatea librarilor, editorilor, cititorilor și, firește, a scriitorilor, care foșnesc impacientați ori cu grație, participând la ședințe de autografe, dezbateri etc. Ce potrivit ar fi inclusiv astăzi simbolul unei astfel de Săptămâni a cărții: un cap de măgar în vitrină, dedesubtul căruia scrie "numai eu nu citesc"! Este scanată gazetăria
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
dumnezeiască. Marină I Pe fața bătrînei ca-n scorburi de apă se joacă pescărușii. II Un animal marin cu părul despletit a ieșit s-adulmece fumul de pește. III Deasupra valurilor țărmu-și întinde palma fierbinte ca orice binecuvîntare. Vară tîrzie Foșnind prin porumb fără umbre ochiul gol al după-amiezii. Octombrie Vaierul ploii - culcușul de frunze - un melc dospindu-și tristețea.
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
cînd l-am văzut aplecîndu-se cu mișcarea aceea rapidă și un zvîcnet nervos i-a străbătut gestul, aș fi putut pune totul pe seama unei feste a ochilor mei obosiți, dacă în fracțiunea următoare nu mi-ar fi întins-o, umbrela foșnea în mîinile mele, părea o pasăre neagră și neliniștită, cîteva clipe am fost surprins, apoi în întuneric, pe casa scării, am știut - gîndise că dacă aș fi uitat-o m-aș fi întors. afară, în mînă, umbrela începuse să se
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
-aia-m postat! Să citiți și voi odat’, Să citiți ce am postat, Iar de vă place ce citiți, Pe la mine... mai veniți! Și acum... Mereu balada Mai știu un loc în care Pereții erau goi În jur nu mai foșnea Nicio mișcare. Tu îmi spuneai povești Cu împărați Ciudați Când ne domneau Domneai și tu cu ei... Doi ochii mei Vor să te vadă Mă rog la zei să iți fiu pradă, Mereu balada. Mai știu un loc în care
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
ca-n pat absența atît de vie a trupului tău; un abur amar de cafea, un amiros ușor de femeie, un clinchet de vase în bucătărie, un val de arome - ciorbe, fripturi, usturoi, busuioc, tarhon, dafin, enibahar, piper - sîngele tău foșnind în timpane ca halatul de mătase căzînd de pe umeri, zbaterea ta sub mine, plutirea din zenit spre nadir, țipătul siropos și prelung, mîinile ca două frînghii făcîndu-mă sarcofag pentru tine, tu, sarcofag pentru mine, - pustiul în care voi fi trezit
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
mamei fără ca ea să știe și era foarte frumoasă și mirosea ca pomii după ploaie. am intrat și am văzut cât era de frumoasă și crinii se înălțau chiar atunci, sub ochii mei, sub ochii ei privindu-mă împietrită și foșneau și în cameră se lăsa poate înserarea sau doar frunzele imense ale crinilor acopereau fereastra, înălțându-se unduitor. și atunci s-a făcut o liniște ca-n mijlocul mării și crinii mamei au început să se întrepătrundă și lujerii lor
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
cum se rezemă în ură unul de altul dușmanii Da. Stă singură și în singurătatea ei fermecată îi crește iarbă pe prag ca pe viitorul mormînt are mentă și flori verzi de grîu pînă-n ușă ciucuri roșii de plop îi foșnesc la ferestre Ea a ajuns de vorbește cu seva din flori cum vorbești cu-o regină Ea e soră de rouă cu pelinul cu macul cu socul și cu mîna culege gingaș doamna omidă vorbindu-i mirat ca Alisa O.
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
fost că tu să fii o ultimă dezlegare când spinii germinează pe tălpile căutărilor. Pygmalion, imi zămislesc iubirea din mine și din tine, înainte ca soarele eternității să-mi scuture cuvintele împrăștiate într-un ochi de timp. Câte clipe nebune foșnesc la frângere de drum când trupul își seamănă risipirea! Vânători ai luminii ne întoarcem acasă... Arată-mi drumul, iubite, sufletul înnoptat de îndoieli străluminează-l! Citește mai mult Tot mai departe rătăcești,tot mai aprope tăcerea cade...Un gând nerostit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
din 19 august 2014. Nu-mi loviți umbra! nu are vreo vină; nu vă insultă, nu vă ceartă, nici nu se preumblă în jurul meu fără rost. Devotată santinelă, de-a pururi în post, dimineața, de trupul meu se agață și foșnește sfioasă ca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină; prieten
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ar fi ... Citește mai mult Nu-mi loviți umbra! nu are vreo vină;nu vă insultă, nu vă ceartă,nici nu se preumblă în jurul meu fără rost.Devotată santinelă, de-a pururi în post,dimineața, de trupul meu se agațăși foșnește sfioasăca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă.Doar spre amiază, ca un fantomatic aburrătăcit în oglindă, tremură de câteva oriși dispare în neșlefuite bucăți de lumină.Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină;prieten de soi, mă-'nsoțește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
a născut sub strașina cerului. Și izvoare de parfumuri dinspre rădăcinile munților se iveau pe sub stânci. Și o imagine magnifică s-a iscat, precum un arbore uriaș cu crengile răsfirate Într-un peisaj măreț; și valuri, valuri de oameni se foșneau de-a lungul ramurilor sale pribege. Nici Creatorului nu-i venea să creadă... Apoi a dat arborelui suflet de om, Înălțându-l În legendă. Dumnezeu iarăși a zis: Cu acest arbore de apă, omule, poți discuta trup lângă trup, suflet
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
lintița în albastrul ochilor noștri se ivește deodată un zeu cu arcul întins și noi stăm ascultând vântul ce freamătă cum împrăștie zvonuri și cântece în ramurile arborelui nostru genealogic Arborele genealogic Flautul Fluturele negru Credeam că am văzut tot Foșnesc bancnotele între degetele mele Că un șerperiș cu puiet flămânzind. În cazul în speță Avocații de pace nu mai au flerul scontat, Rugăciunile nu au nume luate din cer Așa cum nici pruncul Nu mai are viitorul promis de statistici. Lacrima
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lintița în albastrul ochilor noștri se ivește deodată un zeu cu arcul întins și noi stăm ascultând vântul ce freamătă cum împrăștie zvonuri și cântece în ramurile arborelui nostru genealogic Arborele genealogic Flautul Fluturele negru Credeam că am văzut tot Foșnesc bancnotele între degetele mele Că un șerperiș cu puiet flămânzind. În cazul în speță Avocații de pace nu mai au flerul scontat, Rugăciunile nu au nume luate din cer Așa cum nici pruncul Nu mai are viitorul promis de statistici. Lacrima
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Preludii pentru trompeta și patru pereți). Sau jucînd pe echivocul biblic al numelui Daniel, precum încă o mostră a înfricoșării rezonante în infinitele spații romantice, constelate reflexiv și opțional: "Daniel nu pleacă prea departe de sine/ Daniel, Daniel, moartea în preajma foșnește/ și tu rîvnești bolti cu idei căzătoare/ sărbători fără nume./ Daniel, Daniel, în spațiul înfricoșat dintre da și nu/ moartea amarnic foșnește/ în groapă din suflet umbră stelei/ se-alintă/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ adunînd fărîmele răbdării
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
infinitele spații romantice, constelate reflexiv și opțional: "Daniel nu pleacă prea departe de sine/ Daniel, Daniel, moartea în preajma foșnește/ și tu rîvnești bolti cu idei căzătoare/ sărbători fără nume./ Daniel, Daniel, în spațiul înfricoșat dintre da și nu/ moartea amarnic foșnește/ în groapă din suflet umbră stelei/ se-alintă/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ adunînd fărîmele răbdării/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ dansînd pe acoperișul secundei./ Lasă vor veni destui să atingă/ corpustii curajului peticitele drumuri ale
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
umbră stelei/ se-alintă/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ adunînd fărîmele răbdării/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ dansînd pe acoperișul secundei./ Lasă vor veni destui să atingă/ corpustii curajului peticitele drumuri ale gloriei/ Daniel, Daniel, moartea foșnește în groapă/ cu lei?"(Groapă cu lei). Dar Daniel Corbu nu rămîne în preajma oricum intemporalelor "vetre", a "stelelor umflate de plîns", a "speranței care bate că un clopot", îndreptîndu-se spre derivațiile mai recente ale romantismului, pe care le reprezintă pozele
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
captează spiritul robust-melancolic, ci și litera, prin inserturi de factura a ceea ce se numește acum textualism: „«Ar trebui un cîntec...» al pietrelor de prund/ Cînd valuri pier în spumă, din «jocul» lor «secund»” (Nu timpul...). Sau: „Și se-ntîlneau sub vremuri - foșneau la drumuri plopii -/ Cu mama lui Vieru, «bunica-mi Calyopi»...” (Elegie la Prut). E vorba de-o abordare a tradiției ca o temă aptă nu de a inhiba, ci de a pune în valoare valențele personale ale poetului. Așa cum madlena
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
pasul liniștit și-l țin, Le sună clopoțeii lin... El însuși, prinț de Sinodal, E-n frunte. Zvelta lui statura La mijloc strânsă-i în centura ; Mânerul latului pumnal Și-al sabiei sclipesc de stele, Încrestături de-argint pe pușcă : Foșnește ciuha peste ele, Cu dungi de aur la vipușca ; Matasea pune flori pe să, Căpăstru-n perle, că sub nea ; Sub el, fugarul sârg, în spume, Din Karabah urmaș focos Al celor mai iuți căi din lume, Urechea-și mișcă
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
pictor care se inspiră în general din/ peisajul ferestrei deschise mereu același adăugînd de la el/ doar lumina în nopțile în care se entuziasmează de propria/ neputință artistică/ în imagine o femeie pămînt în care/ nu se sprijină nici o rădăcină culori foșnește rama" (...Și femeia a creat bărbatul). Simțul tactil: "o lume atît de largă încît ceea ce știm stă în/ vîrful degetelor dispare prin presiune la durere" (ibidem). Sau: "ce e straniu ne frecăm pîntecele unul de altul" (ibidem). Auzul: "ascult cum
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Se preschimba încet în cerșetoare/ Răzbind mulțimea leneș, vinovat/ Cum un copil de mult întunecat// Un cîine am zărit, cu ochi de cîine,/ Mi-am amînat ființa, deci, pe mîine./ Adulmecînd dulceaga lui sminteală/ M-am potrivit spre dulce hoinăreală// Foșneau gingașe silfe sub veșminte/ Pămîntul mirosea a jurăminte/ Noi, cîntăreții patrupezi, în van/ Visam s-ajungem prin livezi la Pan"(În aer carnavale). Plantată în spațiul unei mitologii inversate, poeta găsește suficiente resurse productive, se arată suficient de inventivă, ca
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
a izvorî din cosmicele genuni, dar încă neformulată: "Aici, unde sîngele nostru - al fiecăruia dintre noi -/ este un vrej răsucit către soare.(...) Aici, unde lumina este pentru privirile noastre/ la fel ca bălegarul vechi și huma, pentru rîme.(...) Aici, unde foșnește, în fiecare dintre noi,/ un copac prăbușit și unde abia după moartea mea/ va fi întins, peste tot, un pămînt nou: peste nisipuri/ și peste glia săracă a dealurilor,/ peste gunoaiele puturoase de la marginea orașelor/ și peste infernalele părți ale
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
protest romantic împotriva încercării de a elimina minunea și misterul. De altfel, Eichendorff e convins că o astfel de stare nu poate dura la nesfârșit; copacii "se întind, cu dor, să iasă din încolonare". Fîntânile țâșnesc, florile chicotesc, totul înmugurește, foșnește, strică opera foarfecilor. E un asalt neașteptat, luare prin surprindere; "primăvara vine peste noapte", jucăușă, înaripată, deloc violentă, totuși irezistibilă. Descătușarea poate însă uneori să și sperie: copacii șușotesc și-ntind "antene stranii, gâturi de cămilă și aripi de balaur
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]