88 matches
-
ins" al ei; dar nu numai omul este demn de cântare, ci și «piatra în rugăciune» („statuile“), «a humei despuiare» („arta ceramică“), natura întreagă, «unda logodită sub cer», adică toată creația dumnezeiască. Poezia trebuie să fie «cântec încăpător», atoatecuprinzător, ca «foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare», ori ca imnul edenic al îngerilor din clipa în care Dumnezeu a făurit pe Eva din coasta bărbătească a lui Adam. "Poezia pură" în accepțiunea barbiană se vrea "holo-cântec", ori "cântare a Genezei", a întregului
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
treizeci după Cristos: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... n Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare n Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coapsa bărbătească al Evei trunchi de fum. * Ei?... S-ar putea ca 1930, cu toate nenorocirile lui de după, și care ne făcură să vorbim iarăși peltic, să
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
nouă sute și treizeci după Cristos: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coapsa bărbătească al Evei trunchi de fum. * Ei?... S-ar putea ca 1930, cu toate nenorocirile lui de după, și care ne făcură să vorbim iarăși peltic, să
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
acum, prin nu știu ce asociație de idei și de unde venind, întâmplări trecătoare ale vieții. Gândul mi se duse din nou la Ana; revedeam prispa cuprinzătoare, auzeam glasul tatălui ei. 20. „- Dar tu, Keti, cine ești, dacă Ana...” Întrebând-o, îi auzii foșnirea caldă a rochiei de mătase, îi simții mâinile cuprinzându-mă după gât. „EU, Îmi răspunse, adică tu și eu, spre deosebire de tot, formăm substanța, unitatea indestructibilă, mereu separată și reluată până la contopirea din urmă. Atunci va fi întâlnirea definitivă.” Îi simții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
neschimbat! - E o părere, răspunsei și ochii mi se fixară într-ai ei, neverosimil, neputând să se smulgă acelei atracții nemaipomenite, din lungimea timpului când venisem aici prima dată, încât se auziră - pentru urechile noastre - între noi, zgomote de înnebunite foșniri de mătase. După o oră sau două, imediat după masă, ne duserăm, mama Anei, Ana și eu, acasă la soția lui Lung. O îmbrățișai și spunându-i că am venit special, acum, în săptămâna mare să mă închin la mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și proaspăt de înălțimi. - În preajma mea e numai liniște și pace, un cer albastru mă acoperă, zumzet de gâze în lanuri de grâu, - Deasupra mea seninul cu nori de vată. - O toropeală plăcută mă năpădește ca o boare marină, precum foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare... - O lumină diafană mă împresoară încet, încet, încet, - Se stinge orice zvon în jurul meu... - Lumina se pierde treptat, ca umbrele estompate în noaptea polară... - Culorile sunt mereu, mereu mai stinse... - Liniște, greutate, echilibru... - Liniștea și
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are un caracter singular, irepetabil, sugerând componentele vizi unii artistice, reprezentări mentale sau senzoriale. 2.4. Simbolul artistic Simbolizarea este un procedeu expresiv specific tuturor tipurilor de mesaje - verbale, multimodale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poetic este structurat acum pe comparații dezvoltate, exprimând ideea unei poeziicântec care reeditează geneza universului. Motivul orfic, concretizat întro imagine sinestezică, reliefează capacitatea poeziei moderne de a surprinde totalitatea lumii și complexitatea trăirilor umane: Ar trebui un cântec încăpător, precum / Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare. Enunțul final sugerează forța demiurgică a poetului modern ce creează noi universuri, ridicânduse la „modul intelectual al Lirei“. Simbolurile selectate din mitul biblic al genezei (spațiul paradisiac, cântarea îngerilor, Adam, Eva) devin metonimii prin care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
roata", termen care se repetă simbolizând "roata vieții"; ciclurile, mișcarea eternă în lumina solară, cercurile împrumutate de la Dante "cimpoiul veșted" e un instrument rudimentar care nu înlesnește artistului să ajungă la sugestia mișcării cosmice: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor de sare" (Timbru); cântecul are o forță sintetizatoare în orficul barbian, născut din mister; meditație și miraculos, calitate de simbol originar al oului: "Cum lumea veche, în cleștar/ Înoată în subțire var/ Nevinovatul, noul ou/ Palat de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
azur./ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur"; 14. Comuniunea desăvârșită a spiritului cu creația cosmică, atunci când poetul atribuie lucrurilor un suflet, iar poezia este "un cântec încăpător" ("Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;/ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coastă bărbătească al Evei trunchi de fum" (Timbru). La I. Barbu "concizia este virtutea capitală a stilului său" (T. Vianu). După melci După melci este un poem
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
răsare" semnifică relansarea ideii. Imaginea cântecului este sugerată de cuvinte care intră în câmpul semantic al muzicalității: "cimpoi", "cântec", "sună", "spune" și altele care se includ în câmpul semantic al teluricului: "luncă", "drum", "piatră", "humă". Alături de "teluric", atrage atenția "acvaticul": foșnirea mătăsoasă a mărilor", poezia fiind imagine, sunet și ritm, cu rimă îmbrățișată ("drum" "cum", "tare" "despuiare"). Pentru I. Barbu, "timbrul" este "emblema" liricii sale, prin care se exprimă concepția despre poezie. Timbru este alcătuită din două strofe. În prima strofă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poetul simte comuniunea spiritului cu creația cosmică. În strofa a doua, se exprimă ideea că poezia cuprinde toate lucrurile, fiind "un cântec încăpător", relevă splendorile lumii, muzica ascunsă a lucrurilor. Poezia trebuie să depășească instrumentele obișnuite (cimpoiul, fluierul), să fie "foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare", să fie un imn intonat de îngeri drept laudă adusă divinității. Oul dogmatic Oul dogmatic are o viziune modernă și o prozodie tradițională. În text sunt atât elemente narative, cât și descriptive. Oul (termen concret
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
devine un uriaș ecran de proiecție pentru stările sufletești ale personajelor, sclipește vesel ori se posomorăște, după cum oamenii trec prin momente fericite ori apăsătoare, își schimbă luminile și culorile, cu o tulburătoare empatie, vorbește mai ales printr-o muzică secretă - foșniri, murmure, clipoceli, gâlgâituri, vuiete îndepărtate; vântul - remarcă Tudor Vianu - este un adevărat personaj al povestirilor lui S. Tablourile de natură nu sunt doar états d’âme ca în literatura romantică, ci posedă și facultățile „corespondențelor” baudelairiene, fiindcă pădurea, stepa sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
tărâmul obârșiilor: „Când o să vâslesc în lumină, pe ape / Sihastre, albastre, / Să-mi pui pădurile tale sub pleoape, / Să le răsfrâng undeva-n curcubeu, / Umbrar la coverga lui Dumnezeu. // Și târziu, barem în somn pe sub lună / Să le mai aud foșnirea, doinirea / În «limba» română...” (România). Recursul la latinitate, izvorând dinspre Geția spre Italia, reface drumul spre originile împăratului Traian și tranșează la nivelul cuvintelor cele mai adânci semnificații ale trăirilor românești; poetul remarcă în da-ul slavon și nu-ul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
-i, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei și-l sărută, cu ochii pe jumătate închiși, de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl dezmiardă. {EminescuOpVII 129} S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. "D-zeul meu! - gândi ea speriată - dacă m-ar fi văzut cineva? - Poate Castelmare. Sărmanul copil! Cum se va întoarce el acasă? Acest om poate să-l pândească ". Ea-l lăsă un moment să se trezească
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
culcat și ea-l săruta, cu ochii semiînchiși, de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil somnoros pe care mama îl dezmiardă... era o apatie, o lipsă de simțire, o lîngezire a vieței * asemenea somnoroșiei. S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. D-zeul meu! gândi ea speriată, dacă m-ar fi văzut cineva?... El era tot ca leșinat... Poate Castelmare... Sărmanul copil, cum se va întoarce acasă, poate c-acest om să-l pândească. Ea-l lăsă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-nclină asupră-i, se ținu cu amândouă mînile de spata băncei și-l sărută cu ochii pe jumătate închiși de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl desmiardă. S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. D-zeule! gândi ea speriată. Dacă m-ar fi văzut cineva? Poate Castelmare. Sărmanul copil! Cum se va întoarce el acasă? Acest om poate să-l pândească. Ea-l lăsă un moment să se trezească... apoi îl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-nclină asupră-i, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei și-l sărută cu ochii pe jumătate închiși de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl desmiardă. S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. D-zeul meu! - [D-zeule! ] gândi ea speriată - dacă m-ar fi văzut cineva? - Poate Castelmare. Sărmanul copil! Cum se va întoarce el acasă? Acest om poate să-l pândească. Ea-l lăsă un moment să se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care o avea. Se înfrâna pentru a nu ucide. Clar-obscurul părea să emane din trupul prințului, zebrat de șuvițe întunecate. Loviturile cădeau des, cu un zgomot de ploaie măruntă pe frunziș. Se auzea geamătul înăbușit al martirului, discret ca o foșnire. Obrazul victimei era îndreptat spre tavan și-mi puteam imagina ochii, privirea extatică. Am rămas cu ochiul lipit de gaura din perete. Să mă crezi, murmură povestitorul cu un murmur care te putea face să te gândești la rușine (de
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
infinitul misterului. Nedorindu-se un jurnal al accidentalului senzorial, al împotmolirii în materia absconsă a concretului, creația lui Miron Kiropol aspiră spre revelație. Odată cu învelișul cărnii e repudiată și suferința diferențierii sexuale, sub semnul androginului arhetipal: "Să nu aud nici foșnirea cărnii, / Nici carnea-n sine cînd dă aroma / Amestecată cu ploaia serii / În care trăiesc fantomaticele stări ale acestei lacrimi. / Pe acolo coboară cu piciorul ce tremură / Aceea altădată androgină universului și mie" (Să nu aud nici foșnirea cărnii...). Condiția
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
aud nici foșnirea cărnii, / Nici carnea-n sine cînd dă aroma / Amestecată cu ploaia serii / În care trăiesc fantomaticele stări ale acestei lacrimi. / Pe acolo coboară cu piciorul ce tremură / Aceea altădată androgină universului și mie" (Să nu aud nici foșnirea cărnii...). Condiția în care nădăjduiește a se recunoaște bardul, în dificultatea încercărilor inițiatice pe care le străbate, e cea angelică: "Ascultă Doamne, zi tristă ce port, / În carne e gi-sant, sufletul mort. / Spre neagra-mi viață de mă-ntorc, trecută
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Și o pală de vânt mă-ndemna să mă duc undeva, pe-un pământ, pe gruieț, lângă nuc! Am ajuns prea târziu? Poate nici n-am ajuns? Dac-o fi să mai fiu? De mi-ar da un răspuns! O foșnire de gând întorcea tot ce nu-i, și-auzeam fluierând mierla, sus, oarecui! *** O zi după alta și nici o schimbare în tine, în semnul tău de-ntrebare. Te-nchipui ce nu ești, ascuns după mască, și nu vezi în juru-ți
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
-a rămas,/ Poate va fi și cineva s-asculte./ Eu nu-s decât scribul fără glas. Eu nu-s decât un martor care-aleargă/ Și zvârle-n calea roiului țărână/ Până la rât în adumbrirea largă/ A unui trunchi de salcie bătrână,/ Foșniri și zumzet crucea zilei leagă/ Sub coșnița ce-așteaptă într-o rână. [...] Eu nu-s decât drumețul, pentru-o oară/ Oprit să însemnez, să mai ascult/ Oculte voci cât nici nu pot să moară/ Și nici să-ntoarne stinsul lor tumult
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
de-o furtună, și piereau în zare, Dinspre acăți, cum nici n-ai bănui! Un nor cuprins de patimi și pierzare, Vârtelniță-n văzduhuri peste vii, Suveici și brâgle, ițe și urzare, Din ce s-a tors, de cum se nevedi, Foșniri de ploi, roire de frunzare, Nălucă în umbriri și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]