203 matches
-
apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s‑a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (când era liniște, din plămânii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
peste credința-mi / încețoșată în mreaja, / depusă (probabil) / de o supra/ ființă.“ (Delta) Versuri chinuite de acest fel există în carte cu zecile. Mai transcriu câteva, cu riscul de a mi deregla computerul la care lucrez: „Divergența mă lovește-n foale“ ( Unitate); „Dacă admitem, / cu mâna pe biblie, / că axioma ontologiei ne pupă, / fără a ști cine suntem, / atunci este vorba de un RNA-mesager“ (Cod); „Mârlesc transcendental poezia - / poate ajunge la orgasm“ (Nirvana); „Relativitatea face limbrici / în mâncarea cantinei“ (Mal ); „Meditez
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
începe. Un somn care pare fără sfârșit o copleșește pe pacientă. Cât timp să fi trecut ? Timpul nu are nici măsură, nici sens pentru Dora. Noapte ? Zi ? Primul se trezește la viață auzul. I se pare că aude suflul unor foale enorme : "Pff !... Uuuf ! Pff !... Uuuf !..." Apoi simte că un fel de chingă strânge cu putere brațul stâng, de-asupra cotului. Ar vrea să întrebe : Cine oftează ? Și cine mă strânge ?" Răspunsul medicului anestezist, al Alindorei Bosch, vine deîndată, șoptit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
garaj al ploii, cap de linie al norilor cu vechi socoteli de achitat. Revăd în minte o listă-ntreagă, destinații cu mult mai agreabile, mă antrenez gonind imaginar, ca pe o gamă, de parcă repetiția asta, întocmai cum ai sufla din foale în jăratic, ar face să scapere mohorâta, jilava mea viață, eternă aversă-nspumată, i-ar dărui o flăcăruie, destul să mă învigoreze, să-mi reverse căldură, până la pârjolire, ca să pot deveni astfel ceea ce dintotdeauna mi-am dorit să fiu. Cu
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
-și păstrase măreția de odinioară și pe care pielea, cu toate strădaniile ei, nu reușea să prisosească, era nasul, coroiat și cu niște nări uriașe care, înfundate de umezelile care curgeau din ochi, se opinteau să tragă aerul, ca niște foale. Și cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei care continuă să crească în ciuda tuturor parastaselor, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i un aer de profet, iar atunci când degetele reușeau să răzbată
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
memoriei a devenit atât de frecventată încât simpla rostire a cuvântului madlenă a ajuns să provoace un pavlovian reflex condiționat de scrutare a propriului trecut. ,Și, pentru că brusc i se făcu foame, scoase din buzunarul lodenului o madlenă aburindă, sub foalele aerului se-ncinse de-a binelea. Și mușcă nesățios din ea. Sub pleoapele încinse i se derulau, într-o viteză amețitoare, imagini ale vieții, atât de limpede, încât la un moment dat avu impresia că nici nu se mai afla
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
ciumă mi-e dor! Privește, Filipii de iarnă-s departe. Cum să uit? Cum să mor? Ochii mei, risipiți în cascade, întunericul urca. La primul popas întâlnesc o salamandra, o rată sălbatică și pe însuși Hefaistos, pus să sufle în foalele gândului. Nu mai pot, alternanta mă strânge-n corsetul ierbos al iubirii, intru veșnică repetiție a ceremoniei tăcerii. Nu mai pot, dar voi merge să mă spovedesc zăpezii! În numele ei voi târnosi bucuria de-a fi! Nu mai pot, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lat. pagus ,sat"), vacă și vaccin, sau șah, eșec, eșichier, cec. Cuvintele discutate sînt uneori dublete și triplete etimologice - martor și martir, vînă și venă, scară, scală și schelă. Altele sînt legate tematic sau chiar sinonimic: lulea și pipă; burtă, foale, pîntece și vintre. Recomand cititorului curios să-și exerseze cunoștințele cîteva întrebări (la care răspunde acest volum): care este sursa unor toponime ca Bărăgan, Teleoran, Caracal? Dar a expresiilor referitoare la balamuc și Mărcuța? Ce legătură este între a boteza
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
rămâi tocmai tu așa, ca esti mai cu moț. - Uite-acum! Numai stai să-mi iau averea cu mine. În câteva clipe, Spătaru era cu copiii după el. Toți, desculți, în cămășuțe jerpelite și înnegriți până în albul ochilor de tăciunii de la foale. Nu apucaseră să intre pe ușă la primărie, si Cercelaru a strâmbat din nas. - Cu ăștia ce e, ba? Ori crezi că aici e pomană?! - Aoleo, dom' primar, păi se poate să-mi las eu copilașii pe drumuri? Îi înscriu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
fâl, care este sunetul aripii păsării când Își ia zborul Îl regăsim În sute de cuvinte care au ceva În comun cu noțiunea de ușor, mișcare a aerului: a fâlfâi, floare, fum, făină, flux, suflet, fluier, flaut, flamă, flacără, foc, foale, fantomă, fantastic, a umfla, vânt, fân, dar și plin, plămân, pluș, etc. Exemple găsim firește În toate limbile europene. Îm sau mî este lagat de pământ, urâciune, necurăție: pământ, nămol, mâl, mizerie, cărămidă, murdărie, mortar, moloz, mal, mort, mormânt (aici
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
două coaste, pentru că o lovise de câteva ori cu biciul. „Lu’ tata un cal i-a mușcat un deget, așa că nu-i de joacă”, conchide covaciul. Un meseriaș la cota zilei Dacă te-apuci să cauți la Costel în covăcie, foale cu burduf sau forjă bătrânească, poți să cauți mult și bine. El e covaci modern. Are și forjă, și foale cu „electrică”, și tot ce-i trebuie la potcovit și ca să bată fierul cât e cald. De aceea are și
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
nu-i de joacă”, conchide covaciul. Un meseriaș la cota zilei Dacă te-apuci să cauți la Costel în covăcie, foale cu burduf sau forjă bătrânească, poți să cauți mult și bine. El e covaci modern. Are și forjă, și foale cu „electrică”, și tot ce-i trebuie la potcovit și ca să bată fierul cât e cald. De aceea are și voință de „fierar”, ca să potcovească cai din Remetea, Giarmata, Dumbrăvița, Cernăteaz și până hăt, la Sânnicolaul Mare. Dacă singurul fierar-potcovar
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
drum, domnule primar, facem toate eforturile ca să. Întrerupse legătura și se precipită din nou spre linia de metrou. Erau oameni care alergau pe lângă el, unii, mai rapizi, treceau înaintea lui, el avea picioarele grele, erau ca plumbul, și părea că foalele din plămâni refuzau să respire aerul dens și rău mirositor și o durere, o durere care i se fixase rapid la nivelul traheii, creștea cu fiecare clipă. Stația se afla la vreo cincizeci de metri, fumul negru, cenușiu, luminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
realizase această minunăție, atunci faima sa era pe drept cuvânt meritată, ca și condamnarea sa pentru blasfemie. Dar era ceva nou În statuie, observă el cu o tresărire. Ceva cu adevărat de necrezut. Linia suavă a sânului vibra, ca și când niște foale nevăzute apăsau sub coastele ascunse, ridicând pieptul. Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația că ar fi preluat câte ceva din nerăbdarea și neliniștea celor prezenți. - De prea multă vreme pământul sfânt al Palestinei zace oprimat de piciorul păgânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
val-vârtej, cu ochii bulbucați urlând ca niște scoși din minți, fără urmă de judecată: - Te-am terminat, tâlharule! Ia-ți adio de la viață! urla Rază Fierbinte. - Vă spulberăm, mă, vă spulberăm! țipa Vânt Fierbinte, cu ochii ieșiți din orbite și foalele obrajilor încinse. Urla și sufla, sufla și urla. Infernalul Rază Fierbinte alerga turbat, dând din mâini, din care țâșneau raze ucigătoare și arunca flăcări din gură, din nări și din ochi. În furia turbată se împiedică, transformându-se într-un
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
căscând gura cât o peșteră. - Unde sunteți, nenorociților, că vă termin! Acuș vă spulber, vă fac scrum! Și Mărțișor îi făcu pe plac. Îi spulberă în ochi un munte de nisip. Dar, mai ales, în peștera de gură căscată, în foalele umflate ale lui Uragan de Foc, Mărțișor arunca, val după val, cu nisip. Acesta se înecă, orbi și începu să sufle în disperare, aruncând flăcările în vârtejuri, dar jeturile de nisip ale prietenilor lui Mărțișor le stingeau, spre furia și
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
luptă. Când văzu că a amețit de furie și turbare și nu mai vede nimic în jur, Mărțișor se apropie de el în salturi uriașe. Începu să-l lovească cu picioarele și pumnii în ochi, în creștet, în ceafă, în foalele obrajilor, alteori în burtă sau în fund, rostogolindu-l și dându-l de-a dura, ca pe un gogoloi de foc aruncat în lungul coridoarelor. Gogoloiul se lovea de ziduri și ricoșa dintr-un perete în altul, ca bilele de
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
care se repezi la el, suflându-l până-n cer. Dar, în cădere, Mărțișor se răsuci și înfipse sabia de foc în fălcile bolovănoase ale lui Viscorilă, care se dezumflară ca un balon spart. Iar când scoase sabia din fălcile lui, foalele fălcilor lui Viscorilă se umflară la loc, suflând mai amarnic. În acest timp, căpitanul Zefir, împresurat și el de matahale, făcu semn soldaților să nu mai înainteze, ci să se retragă încet-încet, astfel că bietul Mărțișor, cu câțiva soldați în jurul
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
zău, ce să mai spun De bătrânul Moș Crăciun! An de an, câte un pic, I-a rămas costumul mic, Nici pe față, nici pe dos Nu-l încape de burtos, Iar chimirul, ce mai jale! De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete, Mama lor, azi, de șirete! Râgâind a usturoi Și a doage de butoi, E un drum atât de lung, Nu e chip să mai ajung! Fi’n’c-așa-i de sărbători, Cu antreuri
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367937_a_369266]
-
Nu știu, zău, ce să mai spunDe bătrânul Moș Crăciun!An de an, câte un pic,I-a rămas costumul mic,Nici pe față, nici pe dosNu-l încape de burtos,Iar chimirul, ce mai jale!De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete,Mama lor, azi, de șirete!Râgâind a usturoiși a doage de butoi,E un drum atât de lung,Nu e chip să mai ajung!Fi’n’c-așa-i de sărbători,Cu antreuri, cârnăciori
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
iarăși, anevoie, coșul de la pământ, își mai umflase o dată pieptul pentru a-și trâmbița, cu voce de cocoșel răgușit, în direcția tuturor celor patru puncte cardinale, anunțul: Brânzoaice mai avem! Caaalde! Cinci mangoți bucata! Pomaaană!... Să ne mai umplem la foale, îmi spusese, subliniind cu ostentație regionalismul, Cucaras. Că din partea Lolitei mele ... Parcă o văd cum cutreieră, din cofetărie în cofetărie, un diplomat de ici, o mascotă de dincolo, mai un parfe, mai o casată, sucuri câte încap ... Apoi, ajunsă acasă
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
mândru de caii săi. Le făcuse harnașamente din piele și periodic mergeam cu ei la potcovar, prilej de întîlnire cu alți posesori de cai și discuții despre bunul mers al treburilor satului. Așezată pe un trepied priveam cu uimire la foalele ce atâțau focul, la bara de fier înroșită care urma să fie transformată în potcoave. Cu un clește-foarfecă cu brațe lungi, potcovarul tăia dimensiunea potcoavei, o îndoia și apoi, cu un bros, o bătea pe nicovală. După ce-i dădea găurile
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
Dacă nu ieșea așa cum dorea el, se ducea pe apa sâmbetei toată munca lui de-o viață. Tot ce muncise el strânsese în acel bulgăraș de aur din lada de zestre a muierii. Dar vorba e vorbă... Își cărară țiganii foalele, cărbunii și sculele lor și intrară în beci. Le-aduse femeia de-ale gurii, pâine, brânză, lapte covățit, ouă fierte și slană. Pe unul din ei îl trimise la șatră cu o oală de untură și cu un ciurel de
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]