106 matches
-
de istorie literară, monografii sau studii academice, numeroși critici tineri se consacră în timpul din urmă foiletonului, cronicii, adică, și recenziei de întâmpinare. Răsfoiți România literară, „Observator cultural”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Cultura” și altele și veți vedea. La fel cum despre foiletoniștii anilor 1960 s-a spus că au reprezentat un remakeal criticii estetice interbelice, despre criticii anilor 2000 se spune că reprezintă un remakeal estetismului șaizecist. Nici după 1989 n-a lipsit tendința îndepărtării criticii de estetic. Ion Bogdan Lefter a
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
un debut mai mult decât promițător” (N. Manolescu). În această carte, autorul comentează, cu fină intuiție și într-o tonalitate dezinvoltă, profiluri critice sau culegeri de cronici literare, tentat de ideea identificării unei dinamici structurale, în măsura în care, așa cum precizează autorul, fiecare foiletonist „are în fața sa, pe masa de lucru, o ipotetică istorie a literaturii, căreia i se supune”. Proză și reflexivitate (1977), a doua carte a lui Cornel Ungureanu, se situează, în viziunea criticului, „la mijlocul drumului între lectura imediată și exegeza plurală
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
sau criticii și esteticii literare. Cărțile sale, cu titluri semnificative, cuprind, conform unor criterii demne de reținut, o veritabilă radiografie a fenomenului literar contemporan, în care intuițiile critice și disocierile analitice coexistă într-o perfectă concordanță. Perceput, inițial, ca un foiletonist, Mircea Iorgulescu, după lecturi intense și stagii în biblioteci din țară și din unele metropole europene, practică o revizuire parțială sau integrală a unor opere și autori, după alte grile de lectură și după alte repriviri critice, fundamentate, întotdeauna, pe
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
Nicolae Manolescu Întâiul nostru critic profesionist, în sensul modern, este publicistul ardelean Ilarie Chendi (1871-1913). Foiletoanele din 1904 sunt prima operă de cronicar literar de la noi, străbunic al foiletoniștilor generației 2000. Cronicele, Chendi și le numește modest „dări de seamă“. Părerea lui despre rostul cronicii literare merită a fi reținută, mai ales fiindcă nimeni n-o mai exprimase înainte: „Acest fel de critică, fără a fi științifică, își are
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
făcut, în fiecare eveniment senzațional sînt implicate cu deosebire: Persoane influente!!!” Articolul, în care erau amintite inițialele lui Ippolit Matveevici, se încheia cu inevitabilul: „Au fost vremuri mai rele, dar nu atît de ticăloase” și era semnat Prințul Danemarcei, un foiletonist binecunoscut în oraș. În aceeași zi, funcționarul cu însărcinări speciale de pe lîngă primar sună la redacție și îl invită politicos pe domnul Prințul Danemarcei să se prezinte la ora patru la cabinetul primarului ca să dea explicații. Prințul Danemarcei se întristă
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
fost demult: adică timizi și îndrăgostiți! Cine mai crede că va veni Gerul sau Zăpada, înfofoliți în zile însorite și lungi? Cântă despre iubire inimile poeților, tineri și netineri, tinere și netinere alungă cu un surâs înmugurit stihiile nopții reci! Foiletoniștii și-au făcut cumpărăturile direct de la tipografie, maldăre de bloc-notes vor sufoca birourile înțepenite! Fanfara orașului și-a început repetițiile în grădina publică; peste tot câte un el și o ea au câte ceva de zis, . . . . . . . . . . . de foarte foarte aproape, sărutările
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > DESTINUL POEZIEI MODERNE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Virgil Diaconu Destinul poeziei moderne CRONICĂ DE Al.FLORIN ȚENE Intrasigența de foiletonist pe care Virgil Diaconu o arată în noua sa carte Destinul poeziei moderne, Editura Brumar, 2008, ne dezvăluie faptul că poetul devenit critic și commentator al poeziei moderne,nu este alceva decât un melancholic al textului scris.Ființa criticului în
DESTINUL POEZIEI MODERNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356562_a_357891]
-
ales, Un om în Agora, Gustul sîmburelui), Nicolae Breban, D.R. Popescu (Zilele săptămânii, Vara oltenilor, Somnul Pământului), Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Virgil Teodorescu, Nicolae Tăutu, Zaharia Stancu etc. Lista este lungă, dar, mă opresc cu exemplele. În acest context, criticii, foiletoniștii, cronicarii de carte, dar și de arte plastic și-au irosit timpul abordând astfel de cărți, promovându-le la îndemnul „sarcinilor de partid”“. Prin acest fenomen au trecut, nu numai scriitori de la noi, dar și din alte țări europene. În
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ ACCIDENTAL VALOAREA ARTISTICĂ SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369772_a_371101]
-
pe poetul Ezra Pound să aleagă exilul în Italia unde va conduce în timpul războiului emisiuni ale posturilor de radio fasciste. În 1945 el va fi arestat de aliați și va sfârși până la urmă prin a înnebuni. Nici criticii literări, eseiștii, foiletoniștii au căzut în capcana ideologică comunistă. În Ungaria, Gyorgy Lukacs, critic literar, estetician și filosof ungar, a fost reprezentantul de seamă al esteticii marxiste din secolul XX. El a fundamentat un sistem de estetică autonomă întemeiat pe principiile materialismului dialectic
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ ACCIDENTAL VALOAREA ARTISTICĂ SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369772_a_371101]
-
ales, Un om în Agora, Gustul sîmburelui ),Nicolae Breban, D.R.Popescu (Zilele săptămânii, Vara oltenilor, Somnul Pământului ), Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Virgil Teodorescu, Nicolae Tăutu, Zaharia Stancu etc. Lista este lungă, dar, mă opresc cu exemplele. În acest context, criticii, foiletoniștii, cronicarii de carte, dar și de arte plastic și-au irosit timpul abordând astfel de cărți, promovându-le la îndemnul “sarcinilor de partid “. Prin acest fenomen au trecut, nu numai scriitori de la noi, dar și din alte țări europene. În
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ, ACCIDENTAL, VALOAREA ARTISTICĂ, SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371531_a_372860]
-
poetul Ezra Pound să aleagă exilul în Italia unde va conduce în timpul războiului emisiuni ale posturi¬lor de radio fasciste. În 1945 el va fi arestat de aliați și va sfârși până la urmă prin a înnebuni. Nici criticii literări, eseiștii, foiletoniștii au căzut în capcana ideologică comunistă. În Ungaria, Gyorgy Lukacs, critic literar, estetician și filosof ungar, a fost reprezentantul de seamă al esteticii marxiste din secolul XX. El a fundamentat un sistem de estetică autonomă întemeiat pe principiile materialismului dialectic
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ, ACCIDENTAL, VALOAREA ARTISTICĂ, SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371531_a_372860]
-
condiție chiar a existenței noastre este nu numai bunăvoința, dar chiar tăria amânduror vecinilor, e o politică puțin prudentă cea de înclinații manifeste care se răsfață acum peste graniță! [ 26 august 1880] SCHOPENHAUER ÎN FRANȚA D. Jules Claretie, un cunoscut foiletonist francez, scrie în "Le Temps" că o carte a lui Schopenhauer e atât de mult la modă, mai cu seamă între damele Parisului, ca și Alexandre Dumas-fiul. Pesimismul adesea ironic al filozofului a sedus pe pariziene, încît Aforismele pentru înțelepciunea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un roman scris în gustul zilei. E o plăcere a vedea mâni frumoase răsfoind cartea filozofului german. Cunoscătoarele noastre nu se mulțumesc numai a fi în curentul frumoaselor litere; nici secretele filozofiei nu trebuie să le scape. Cunosc saloane - urmează foiletonistul - unde conversația ajunge până la etnografie și antropologie și unde se tratează despre originea vaselor luîndu-se ceaiul. Pricep foarte bine succesul lumesc al lui Schopenhauer; căci în Franța iubim paradoxul. Ne place să fim seduși, dar ceea ce ne fermecă și mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
neidentificat], Zamfira. Solitarul, Iași, 1852; Harriet Beecher Stowe, Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor în sudul Statelor Unite din America, I-II, pref. M. Kogălniceanu, Iași, 1853; [E. Scribe, H. Berthand, A. des Essarts, Paul de Kock, Al. Dumas], în Foiletonistul cuprinzătoriu de feliurite nuvele, Iași, 1853. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 73-74; Theodor Codrescu, „Evenimentul”, 1894, 337, 339; C. H. Niculescu, O dramă românească la Napoli, București, 1942; Cornea, Alecsandrescu - Eminescu, 50-52; Dumitru Ivănescu, Teodor Codrescu, în Figuri de arhiviști
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
opțiunea pentru valorile modernității (în frunte cu Arghezi și Ion Barbu), atitudine consecvent ostilă față de tracomanie sau față de fenomenele iraționale din cultură ș.a. Îl desparte de mentorul „Sburătorului” în primul rând un „stil” de a face critică. C. este un foiletonist care nu mai vrea să fie un critic de direcție, cum fuseseră aproape toți criticii din generația anterioară. El nu respinge aprioric nici o experiență estetică și nu se arată preocupat în chip special de bătălia dintre tradiționaliști și moderniști. Lui
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
mondial. Cum au întâmpinat confrații (poeți și critici) această pană năbădăioasă, imprevizibilă și incomodă? E. Lovinescu îl remarcă de la început și, în 1929, îl introduce în Istoria literaturii române contemporane nu fără unele rezerve față de „pasiunile extraliterare” ale tânărului polemist. Foiletonistul are două din însușirile capitale, după Lovinescu, ale criticului literar: tendința spre obiectivitate și conștiință profesională. Sunt și altele, remarcate apoi de Lovinescu în Memorii, Istoria literaturii române contemporane (1937) și în T. Maiorescu și posteritatea lui critică (1943), unde
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
antologie (Pagini de critică, 1940). L-au impresionat verva cozeriilor, discursul dezinvolt, liber. Pe scurt, foiletonul (căruia C. îi ridică incontestabil prestigiul) nu exclude interesul pentru seriile istorice, nu ignoră filiațiile, nu omite demersurile de ordin comparatist: „Nu credem că foiletoniștii contemporani, care sunt într-adevăr și critici, ar fi inferiori criticii formale, filologice, practicate de respectabili erudiți ai Renașterii: oare marea operă a lui Sainte-Beuve, comparată cu o sumă a criticii moderne, nu e alcătuită dintr-un lanț de foiletoane
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
pedepsirea d-lui Filibiliu și conformarea ministrului cu opinia d-lui Frederic Dame... mai ales pentru că, d. Filibiliu fiind profesor de limba franceză, în caz de permutare s-ar naște vro vacanță pe care - ar suplini-o prin cumul celebrul foiletonist al " Romînului" care se destinge prin enorma sumă a absențelor de peste an, corespunzătoare numai cu riguroasa încasare a lefii la sfârșitul lunei. Apoi mai e un folos. Foiletonistul "Romînului" e - el zice - francez, însă nu știe franțuzește, pe când d. Filibiliu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar naște vro vacanță pe care - ar suplini-o prin cumul celebrul foiletonist al " Romînului" care se destinge prin enorma sumă a absențelor de peste an, corespunzătoare numai cu riguroasa încasare a lefii la sfârșitul lunei. Apoi mai e un folos. Foiletonistul "Romînului" e - el zice - francez, însă nu știe franțuzește, pe când d. Filibiliu, numai român fiind, știe perfect limba aceasta, de vreme ce nu și-a pierdut vremea prin prăvălii de mărunțișuri și de pălării de paie. E drept, e o exigență a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cunoscute, de apelul la corespondență particulară, la memorii și acte diplomatice, tind către literatură, către un gen de narațiune alertă, colorată, dramatizată. În câteva încercări în proză - schițe, povestiri - care transcriu întâmplări mărunte și conturează tipuri fin de siècle, amprenta foiletonistului locvace persistă. I.-G. mai scrie cu ușurință și cu vădită plăcere impresii din vacanțele petrecute în țară ori peste hotare. SCRIERI: Ludovic XIV și Constantin Brâncoveanu, București, 1884; Elementul pitoresc în cronicile române, București, 1885; Entuziasmul în trecuta generațiune
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
de moderator, din necesitatea de „a armoniza părerile contradictorii” sau de a „determina sugestii personale”. Primele două volume din Critice (1909-1910) dobândeau astfel un „caracter impresionist” tot mai accentuat, cu timpul repudiat, părăsit și deplâns ca superficial. Stând și judecând, foiletonistul de la „Convorbiri critice” era mai aproape de Lemaître decât de Faguet, ambii academicieni și perfect contemporani; îl preocupa prioritar, cum preciza în compendiul din 1937 - Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, aspirația „de a face din critică o categorie pur literară, un
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
deschisă în raport cu orice altă doctrină, cu multele doctrine avangardiste în special, acestea hotărât rigide, închise, restrictive”. Realismul ar fi, în această definiție încăpătoare, „suma tututor posibilităților pe care un mare scriitor le poate întrevedea pentru propria sa operă”. Activitatea de foiletonist a lui S. continuă să fie reflectată editorial în Poeți și critici (1972), carte unde intră cronici la scrieri de Adrian Păunescu, Gabriela Melinescu, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Mircea Dinescu sau, dintre critici - Matei Călinescu, Eugen Simion, Adrian
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
Speranția, Th. I. Anestin, A. D. Bogdan, G. Russe-Admirescu, Mihail Zamphirescu, V. D. Păun, Al. Vlahuță, Th. Șerbănescu. Schițele și povestirile, în cea mai mare parte retipăriri, aparțin lui I. L. Caragiale, A. I. Odobescu, Ion Ghica. În afara unor tălmăciri din scrierile unor foiletoniști străini cu totul obscuri, S. a publicat o bună parte din cugetările lui Giacomo Leopardi, transpuse cu oarecare îndemânare, precum și fragmente din scrierile lui Edmondo De Amicis, Paolo Mantegazza, Ernest Renan, Jean Richepin, Guy de Maupassant. D.M.
SCANTEIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289535_a_290864]
-
Poeme, îi este publicat în 1936. S. s-a afirmat îndeosebi prin Cântece în singurătate, plachetă apărută în 1942, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor, reluată în 1943 cu adăugarea unui singur poem. Simpatia nedisimulată pe care i-au arătat-o foiletoniștii epocii nu poate fi pusă exclusiv sub semnul emoțional al momentului istoric (campania din Est). Versurile lui S. reprezentau, într-adevăr, drama unui refugiat, rupt și înstrăinat de matca sa, însă nimic conjunctural (poate cu o singură excepție: poemul final
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
de Studii al Literaturilor Europei Centrale „A Treia Europă” și coordonează colecția omonimă a Editurii Polirom. În 2000-2001 a fost director al Teatrului Național din Timișoara. A mai semnat Anemone Popescu, Ganea și C. Tiberiu. Dacă e adevărat că „fiecare foiletonist are în fața sa, pe masa de lucru, o ipotetică istorie a literaturii căreia i se supune”, atunci cartea de debut al criticului (La umbra cărților în floare; Premiul Uniunii Scriitorilor) pare o dublă diversiune. Mai întâi pentru că, deși cartea acoperă
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]