85 matches
-
unei valori uluitoare, un talent proteic și ilustru, promisiune de viitor pentru literele europene, fără asemuire În lumea celor vii. În orice caz, rezumatul transcris În continuare lăsa să se Înțeleagă că povestea conținea elemente vag sinistre și de tonalitate foiletonistică, ceea ce, În ochii lui Monsieur Roquefort, constituia Întotdeauna un punct favorabil, Întrucît lui, după clasici, cel mai mult Îi plăceau intrigile cu crime și alcovuri. Casa roșie relata viața chinuită a unui individ misterios care spărgea magazine de jucării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
analizate, el s-a sprijinit atât pe opera respectivă, dar uneori și pe cunoașterea celui care a scris-o, folosind modul de abordare a raționalității și cel al esteticii. Lucrarea de care facem vorbire reprezintă o prelungie a activității sale foiletonistice, cu toate virtuțile pe care aceasta le presupune. Spiritul mobil al criticului, exultând în jerbe stilistice și în observații fine, este unul geometric, iubitor de de metodă și rigoare. Astfel, putem concluziona că Menuț Maximinian , prin acest tom, a deschis
CRONICA DE GARDĂ -ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347737_a_349066]
-
de jocuri cu grade de generalitate și semnificație diferite: jocurile propriu-zise, jocurile textuale și jocurile propriei sale cariere literare sau politice”. Pe acest traseu o sugestie i-a putut veni de la Al. Călinescu, care decelase procedeul de reabilitare a speciilor foiletonistice minore în publicistica caragialiană de început. M. extinde observația criticului ieșean la întreaga literatură a lui Caragiale. Scrutarea creației și a biografiei scriitorului îl conduce la concluzia unei dualități a omului și a artistului Caragiale. Substanța însăși a eseului o
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
de întâmpinare, orientându-se mai cu seamă spre poezie (Marin Sorescu, Nichita Stănescu ș.a.). De altfel, a și susținut în „Iașul literar” (1966-1967) o rubrică lunară în care analiza poeziile apărute în presa literară. Treptat s-a desprins de critica foiletonistică, ale cărei procedee nu le-a părăsit însă niciodată: scrisul său este marcat de asociații care se doresc pregnant expresive și de folosirea resurselor conținute în impresia imediată. Îndreptându-se către istoria literară, a ales la început calea unui pozitivism
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
versuri de dragoste sau basme populare. Se republică Pohod na Sybir de V. Alecsandri și versuri de M. Zamphirescu. Se tipăresc, de asemenea, versurile și proza redactorului, semnate cu pseudonimul Erwin, versuri de D. Stăncescu și traducerile aceluiași din literatura foiletonistică occidentală. Din W. Hauff transpune un M. I. Ipcar, iar din Herder, Ed. M. Adamski. D. Stăncescu e și autorul unor cronici literare în care combate mania traducerilor fără valoare și cere sprijinirea scriitorilor români. Câteva biografii literare, Camoëns, Mihail
FOAIA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287047_a_288376]
-
de a se detașa de antipatiile, declarate sau subînțelese, față de anumiți scriitori l-a împiedicat pe G. să-și organizeze rezultatele observației critice în sinteze. Volumele sale juxtapun cronici publicate în periodicele literare. În varii ocazii teoretizează justificativ asupra criticii foiletonistice, considerând cronica literară „una dintre cele mai importante întrupări ale spiritului critic, dornic de a se legitima legitimând [...]. O formulă memorabilă, o metaforă pot fi desăvârșite sinteze critice.” Dezideratul nu primește prea des concretizări pe măsură, metafora dovedindu-se mai
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Premiul „Napoca universitară” (1978), Premiul revistei „Cronica” pentru critică literară (1982) ș.a., precum și cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2001). Cărțile de critică și istorie literară ale lui H. sunt anticipate și acompaniate de o foarte bogată activitate foiletonistică. Abundența publicisticii a putut da, la început, impresia risipirii forțelor (Nicolae Manolescu), dar și a unei energii remarcabile, subliniată de Marian Papahagi într-un portret sintetic: „Stăpânirea unui limbaj specializat și suplu, înzestrarea pentru analiză (și în special pentru aceea
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
din evoluția curentului, subliniindu-i caracterul liric și spiritualist, antimaterialist, care venea după excesele romanului naturalist și formalismul pur plastic al parnasienilor. Eseistica de la R.F.R. conferă elasticitate și mobilitate atitudinilor critice, fiind o alternativă la demersurile de tip universitar sau foiletonistic: Camil Petrescu (Noua structură și opera lui Marcel Proust, Libertate și creație), Mircea Eliade (Lucian Blaga și sensul culturii, Alegorie sau „limbaj secret”), Lucian Blaga (Artă și valoare), Constantin Noica (Filosofia d-lui Blaga după „Trilogia culturii”), Mihail Sebastian (Notă
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
nuvele inedite (1911) și comedia într-un act Militărește (1913). Contrastând cu militantismul ziaristului, proza lui e romanțioasă și convențională. Iubiri pătimașe, intrigi de serai, idile rustice, chiar evocarea unor episoade ale revoluției din 1848 se îneacă într-un romanesc foiletonistic. Culoarea istorică sau locală nu îi reușește lui R-Ș., dar limba este curată, fără construcții străine. Un stil viguros, încărcat de autenticitate, au amintirile din temnița de la Seghedin, publicate în „Tribuna” sub pseudonimul Bül-A.-Zam. Traducerile („Tribuna”, 1891-1894) au popularizat
RUSSU-SIRIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
la „Studii de literatură română și comparată”, publicație a Universității de Vest. În 1999 i se acordă Premiul pentru critică literară al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. În critica literaturii curente, R. manifestă predilecție pentru poezie. Rezultatul unei prime etape foiletonistice e cartea Valori lirice actuale, o lucrare sistematică, îmbinând criteriul generațiilor/promoțiilor cu cel tematico-stilistic. Se realizează o panoramă a poeziei române de la al doilea război mondial până la zi, începând cu poeții generației războiului și terminând cu promoția ’70, selecția
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
stabilesc subtile corespondențe între om și substanța operei. Procedeul, tipic călinescian, e susținut de ochiul unui profesionist, apt să rețină acele detalii fizionomice sau de caracter prin care se trădează starea de spirit a operei. Părăsind aproape cu totul exercițiul foiletonistic de actualitate, în ultimii ani R. a lăsat impresia că va evolua mai mult în registrul istoriei literare. S-a concentrat asupra cercetărilor de arhivă (întreprinse și la Budapesta, Roma sau Viena), a publicat multe documente privitoare la scriitori români
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
exigent, meticulos, care nu se lasă intimidat de nume consacrate în epocă, precum cele ale lui V. Alecsandri și V.A. Urechia. Postum, în 1885, i s-a editat romanul Stroie Corbeanul, amestec aproape ilizibil de tirade politice și senzațional foiletonistic. SCRIERI: George sau Un amor românesc, București, 1851; Sanuto, București, 1851; Ore de repaos, București, 1853; Alfredo. Ore de repaos, București, 1854; Massim pictorele, București, 1858; Stroie Corbeanul, îngr. și pref. Teodor I. Focșăneanul, București, 1885. Repere bibliografice: Mihai Eminescu
LAZARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287759_a_289088]
-
din „Contemporanul”, Ov. S. Crohmălniceanu condamna romanul Zbucium din perspectiva politizată pe care criticul se simțea dator să o adopte în acea epocă, însă analiza ce viza aspectele strict literare era perfect pertinentă. Cronicarul diagnostica sagace apartenența cărții la tradiția foiletonistică, în descendența unor Eugène Sue sau Alexandre Dumas, identifica ingredientele sau procedeele care o învederau - senzaționalul situațiilor, promovarea surprizei în detrimentul veracității, dramatismul confecționat grosolan și omniprezent al intrigii, lipsa de veridicitate a personajelor, imaginate ca „« supraoameni», monștri de ticăloșie sau
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
de la Rahova (1879), Prizonierul român de la Plevna (1879), Santinela de la Grivița (1889), Căpitan Buzdugan (1890), Primul rănit (1890), Botezul de sânge (1892), Peneș Curcanul (1892), Sora de caritate (1892) ș.a., sunt percepute în cheie elementar patriotică și moralizatoare, poligraful fabricând foiletonistic intrigi, personaje, întâmplări. O faimă specială i-au adus lui P. ciclurile care narau isprăvile unor haiduci (Iancu Jianu, Tunsul, Miu Cobiul, Bujor, Codreanu ș. a. m. d.), editate și reeditate neistovit până târziu, după 1900. Ținând de traseul comercial al
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
românești duse până la capăt și tipărite, scriere „cu aspecte picarești” (G. Călinescu), imaginează un conflict în lumea pestriță a periferiei bucureștene. Ca și în romanele Jidovul cămătar. Moldova și Bucovina (1863), Un funcționar sinucis. Fratele și sora (1873), se supralicitează foiletonistic intriga amoroasă, elementele senzaționale, arsenalul sentimentalist și didacticist. Se remarcă totuși, ca la mai toți romancierii mijlocului de veac XIX, buna intuiție și adecvarea câtorva scene de moravuri, a unor portrete în tușă satirică. Scriind și roman istoric, P. transpune
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
Dar studiul nu este mai puțin o investigație temeinică asupra unei mari contribuții intelectuale, inseparabilă de fundamentele culturii românești moderne. Și totuși, O. a manifestat cel puțin la fel de concludent și o adevărată pasiune pentru actualitate, concretizată în prestația de ordin foiletonistic. Articolele, cronicile, comentariile și studiile sale au rezultat fie din pregătirea principalelor monografii, fie din supraabundența substanței acestora, înfățișându-se ca nuanțări sau completări, câteodată chiar ca repetări ale sintezelor pe care se fundamentează. Mai multe cărți ilustrează această componentă
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
există înăuntrul microfizicii puterii; ba mai mult, aș adăuga că este unica ființă umană care nu reproduce metafizica puterii. Pentru naratorul și eroii lui Hesse, istoria așa cum o știm este situată într-un trecut cețos și relativ îndepărtat, denumit „epoca foiletonistică”, „tranziția”, o epocă de confuzie, violență, declin spiritual, caracterizată cel mai bine prin fascinația exercitată asupra autorului de filozofia (hegeliană a) istoriei și „foiletonism”. Cu toate acestea, Castalia lui Hesse nu se situează chiar în postistorie, și nici prototipul uman
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să reconstituie atmosfera vieții literare interbelice. Cele mai multe dintre aceste dialoguri au apărut în revista „Ramuri”, fiind apoi adunate într-un volum de Confesiuni literare (1971). În ordinea preferințelor lui A., critica se situa înaintea poeziei. Practicate cu pasiune, exercițiile sale foiletonistice merg îndeobște pe linia criticii estetice a lui M. Dragomirescu. Nu i-au lipsit comentatorului plăcerea întâlnirii cu textul de ținută și nici capacitatea de a i se devota. Informarea „elegantă, distinsă și cuceritoare” ar epuiza rostul cronicii, ierarhizările și
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
mai tîrziu, un Jorge Aldaya fantomatic și famelic s-a Înfățișat la noi acasă, aprins de furie și de turbare. Fumero Îi povestise că Julián Carax urma să se căsătorească cu o femeie bogată, Într-o ceremonie de un fast foiletonistic. Aldaya era ros de cîteva zile bune de viziunile pe seama celui ce-i pricinuise nenorocirea, Înveșmîntat În straie de paradă și călare pe o avere pe care el o pierduse. Fumero nu-i povestise că Irène Marceau, deși femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
analizei în funcție de criteriile impuse de această evoluție, ajungem la calificări, concludente, capabile să reliefeze varietatea originalității care caracterizează fantasticul caragialian. 2.3.1. Primele apariții ale elementelor fantastice În prima fază, remarcăm schițele, creații care izbesc prin aspectul lor apăsat foiletonistic. În acestea, schema alegoric-fabulistică a basmului popular creează impresia că este construită cu scopul special de a potența dintr-un unghi fals și miraculos satira socială. Opere tipice pentru o asemenea formulă sunt Norocul culegătorului, Olga și spiriduș și O
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Întreprins o retrospectivă bibliografică a articolelor apărute pe tema rezistenței armate În 1945-1965, Înregistrîndu-se În 35 de ziare și reviste, apărute În 1990-1994, Între 250 și 400 de articole pe an. Dacă la Început dominau o formă și o tonalitate foiletonistice, ulterior aceste articole Îmbracă o formă mai apropiată de exigențele istoriografice, În care sunt aduse ca surse ale istoriei atât mărturiile orale, cât și cele arhivistice. Purtând Însemnele traziției, fapt ce presupune o serie de metamorfoze și corecții și În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
puterea comunistă, experiențele interne ale protestului, sfârșind în închisoare sau în exil: Paul Goma, Dorin Tudoran, Ion Negoițescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc. "Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Ion Negoițescu au scris, în exil, Istorii ale literaturii române, uneori, prin consecvență foiletonistică, alteori, prin voință de sintetizare, ei au afirmat o bună înțelegere a contextului european. Percepția înaltă și cuprinderea globală nu exclud participarea subiectivă. Critici literari, eseiști, filosofi, Virgil Ierunca, Ion Negoițescu, Monica Lovinescu nu sunt mai puțin admirabili scriitori, definind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fi prăbușit, e sigur că acolo ar fi sfârșit și Mircea Dinescu, Dan Petrescu și toți cei care au riscat un gest protestatar. "Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Ion Negoițescu au scris, în exil, Istorii ale literaturii române, uneori, prin consecvență foiletonistică, alteori, prin voință de sintetizare, ei au afirmat o bună înțelegere a contextului european. Percepția înaltă și cuprinderea globală nu exclud participarea subiectivă. Critici literari, eseiști, filosofi, Virgil Ierunca, Ion Negoițescu, Monica Lovinescu nu sunt mai puțin admirabili scriitori, definind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1912 (o reeditare fără modificări importante a "nuvelelor florentine") a fost preluat tale quale din Scenete și fantezii (culegere apărută un an mai devreme, în 1911), deși pretențiile "psihologului" Lovinescu se arată a fi, aici, mult mai modeste, nedepășind nivelul foiletonistic al schiței sau scenetei cu schepsis moral. Din vechiul jurnal al călătoriei în Italia e reciclat doar un fragment (Cetatea morții), în forma unui discurs prilejuit de contemplarea tabloului Apoteoza Veneției, al lui Paolo Veronese, în care Veneția se prezintă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Jupân Dumitrache, Mitică etc., consumatorii împătimiți de melodrame ca Zița sau ca Victor și Liza din farsa O soacră, au vrednici urmași în mic-burghezii urmuzieni Algazy și Grummer. Cu mijloace particulare, ambii autori ironizează aviditatea pentru pseudocultura de tip gazetăresc, foiletonistic. Balastul, alterarea și saturarea, excrescența, efemeritatea, nonvaloarea sunt mărcile acestei invazii grafologice, sancționată memorabil și definitiv de Caragiale prin frecvent utilizatul termen denigrator de "spanac" și chiar mai drastic de către Urmuz, prin intermediul parabolei ce se întrevede în episodul luptei "uriașe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]