78 matches
-
subcelular/ cred în prețul ce trebuie plătit/ mă-nchin homeless-ului cu căști pe urechi/ sortând resturile dintr-o pungă albastră/ cred în excavatoarele-abandonate/ pe șantiere/ cred în schimbările la nivel subcelular/ în bătrânele pocăite în Lennon/ și-n iarba fojgăind peste tot” (p. 7). Poemul se intitulează Ieșirea din carapace. O formulă consacrată. (Prin urmare nu e nevoie să mergem cu interpretarea până-ntr-acolo încât să vorbim despre constanta pasiune a lui Manasia pentru amfibieni.) E ciudată, însă, insistența
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
Liderul PNL Crin Antonescu spune că liderii PNȚCD Victor Ciorbea și Aurelian Pavelescu "fojgăie la Cotroceni când li se ordonă" și crede că vizita acestora la Cotroceni este motivată de speranța că Traian Băsescu poate influența justiția în procesele interminabile dintre aripile din partid. Antonescu a fost întrebat într-o emisiune cum comentează afirmația
Antonescu: Ciorbea şi Pavelescu "fojgăie prin curtea Palatului Cotroceni când li se ordonă" () [Corola-journal/Journalistic/47074_a_48399]
-
e că e cu totul deplasat, inacceptabil și în perfectă încălcare a spiritului Constituției ca președintele țării românești să se preocupe de dinamica partidelor, a electoratului. N-am deloc convingerea că vreunul din domnii Ciorbea, Pavelescu, Miluț sau alții care fojgăie prin curtea Palatului Cotroceni atunci când li se ordonă ar reprezenta în vreun fel oamenii cu opțiuni monarhiste cu drept de vot din România, câți or fi ei. Cred că oricum acești oameni dincolo de această convingere pe care ei o au
Antonescu: Ciorbea şi Pavelescu "fojgăie prin curtea Palatului Cotroceni când li se ordonă" () [Corola-journal/Journalistic/47074_a_48399]
-
să circule printre noi, să ne atragă atenția că ne aflăm, totuși, într-o Românie europeană, că cealaltă Românie, care încă nu fusese urîțită de comunism așa arăta/ așa arată în incredibilele ilustrate pe care, arar, le mai răsfoim. Trotuarele fojgăie acum de exemplare imposibile, vara ieșite doar în izmene trei-sferturi și în maieu, iarna în „geci” ca de tablă. Deși nu ne cunoaștem, o să încep să-l salut cu respect pe omul-manechin. Coana Chirița, rotofeia încarnare a pendantismului snob. Numai
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într-un rînjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mîinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcîndu-se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
purtătorilor săi că stînca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vîrfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mîinile, Înainte să apuce vînjoșii lor purtători să-i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atît de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu mine rămaserăm singuri. Nici nu v-aș putea descrie tăcerea intensă a nopții. În insula mea din arhipelagul Paumotu niciodată nu e liniște deplină cum era aici. Se aud veșnic milioane de animale pe plajă, toți crustaceii ăia care fojgăie de colo până colo și mersul grăbit și zgomotos al crabilor de uscat. Din când în când, pe lagună mai auzeai și câte un pește țâșnind din apă, iar câteodată și vreun plescăit înspăimântător când un rechin întunecat pune toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a artei meșterilor care prelucrau aluminiul, rămasă și ea din preistorie când era folosită în penitenciare și dădu să guste din mâncare. Înțepeni la timp! În strachină văzu ceva straniu! În jurul unei bile strălucitoare cam cât un bob de mazăre, fojgăiau niște ființe asemănătoare unor râme verzi. - Băăă, să vezi hai dreacu’ că iar luară fasole dă la bulgari și ne-o dădură hăia, gata plină dă carcalaci. Da’ las’ că nu-i grabă, torn niște oțet pă ei șî-i
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
a artei meșterilor care prelucrau aluminiul, rămasă și ea din preistorie când era folosită în penitenciare și dădu să guste din mâncare.Înțepeni la timp! În strachină văzu ceva straniu! În jurul unei bile strălucitoare cam cât un bob de mazăre, fojgăiau niște ființe asemănătoare unor râme verzi.- Băăă, să vezi hai dreacu’ că iar luară fasole dă la bulgari și ne-o dădură hăia, gata plină dă carcalaci. Da’ las’ că nu-i grabă, torn niște oțet pă ei șî-i
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
întoarcă-n Miel ...peste ogrăzi - cu fùrie - ning prunii... a dat iarăși chix cu acest hoit lepros (...viermii-l lucrează pasionat și din gros...) iar vremea-și vâră-adânc - în buzunari: tot speră - din îngeri - să facă samsari... de șobolani Îți fojgăie dugheana e-atâta praf de stele negre - slute cine întreabă-acum - senil - de Cosânzeana toți cerberii pe Inorog i-asmute... ...nu știu la ce mai zornăi - iarăși - lanțul că-Ți știm cu toții - dezastruos - bilanțul... TAROT mereu se-ntâmplă ce s-a
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
această îndelednicire de acum de a scrie, ar fi fost o cutezanță. Scrisul, ca și viața, are căi întortocheate, greu de descifrat, e un labirint cu infinități ascunse în textul literar. Deși stau singură la masa de scris, în spatele meu fojgăie o mulțime de alter ego care se iau la harță. Scrisul impune, pe lângă inspirație și un strop de îndrăzneală, efort continuu, chiar și un strop de umilință care să îngăduie exigenței puterea de a anula multe rânduri în favoarea limpezimii și
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]
-
chitara în mână; pe ici, pe colo câte un profesor de filozofie mai distrat, sau altul, de sport, entuziast,încurajându-ne să privim peste gard sau să ne canalizăm agresiunile răzbunându-ne pe minge. Trăiam debusolați, într-un iureș nebun, „fojgăind”, cum ziceam noi ardelenii, printre nuanțe de gri. Dar orașul era doar decorul, nu și responsabilul acțiunii. Este acum o mare ușurare să constat că imaginea Bucureștiului nu se suprapune în memorie peste acea stare de angoasă. Temerea mea cu privire la
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
venetic de-argint înspre stele frânt - logostele mint: nu mai ai mormânt ai nou jurământ pe scara de cânt pământ cu pământ se suie la Sfânt! NEGUSTORILOR DE ZOAIE ARTISTICE zarafi ai vorbelor deșarte strigoi ai bârfelor de noapte toți - fojgăind ca șobolanii rozând la nimburi și grijanii curg zoaie negre de pe voi linchiți la ochi ce curg șuvoi numiți „artistic” ce se vinde - artistu-i spânzurat de grinde...! ...eh - ceasul vostru a trecut curând - vă veți 'frăți c-un Mut: uitați
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
pe lângă mine acele trecătoare momente ale vietii pe care tocmai voiam să le prind în scris și, după un timp, chiar să le văd strălucind în scrierile semnate de alti autori. Deși stau singură la masa de scris, în spatele meu fojgăe o mulțime de alter ego care se iau la harță. Conștientizarea propriei limite este de multe ori apăsătoare și chiar dureroasă. Reușită în scris se plătește în fel și chip și, nu de puține ori, propriile-mi slăbiciuni îmi râd
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
ținută să circule printre noi, să ne atragă atenția că ne aflăm, totuși, într-o Românie europeană, că cealaltă Românie, care nu fusese urîțită de comunism, așa arăta/ așa arată în incredibilele ilustrate pe care, arar, le mai răsfoim. Trotuarele fojgăie acum de exemplare imposibile, vara ieșite doar în izmene trei-sferturi și în maieu, iarna în "geci" ca de tablă. Deși nu ne cunoaștem, o să încep să-l salut cu respect pe omul-manechin. Nu mă pot sustrage, la rîndu-mi, unui pedantism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nesănătoasele influențe ale artei decadente occidentale asupra unora printre care, evident, mă prenumăram -, subminînd astfel ele, influențele strădaniile sănătoase ale Cîntării României! Ciricul însă, în dorul apropiatului 2 Mai, anula pe loc indispoziția. Nimeni, nici chiar dîrlăii cu ochi albaștri, fojgăind pe la colțuri de trotuare, nu puteau împiedica galantul apetit întreținut, constant, de triumviratul Ursachi-Andoni-Gheorghiu în vămuirea trăpașelor ce traversau, pe la vecernie, Piața, notele obținute de acestea făcînd parte, firește, din rigorile meseriei. Ce fascinante erau foaierele Teatrului, candid cotropite în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că ar exista așa ceva. Deocamdată, doar inocența lor primară și calicia în care se zbat nu-i fac apți de terorism sinucigaș. Junele paradigmatic de mai sus poate fi lesne prins într-un ideal portret-robot mai ales vara, cînd trotuarele fojgăie de dîrlăi în izmene scurte, scuipînd de trei ori pe secundă și cînd orașul (care, totuși, nu e unul oarecare) seamănă cu o virtuală Fîșie Gaza (după retragerea israeliană). Cîtă naivitate, în atari date, să-ți mai pui probleme educaționale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Reluîndu-le locul nume frumoase care, slavă domnului, au ornat atît de sonor fotbalul bucureștean interbelic. Ripensia! Ce rezonanță, nu? Da' de unde: dictatura epoleților albaștri n-a cedat nici o santimă din vechiul tupeu. Ținînd cu dinții la gloriosul istoric al cluburilor fojgăind de securime. Nicăieri, în jur, țipenie de etichetă moscovită. Doar un Dinamo Kiev, parcă. Vă imaginați, ceva mai departe, un Dinamo Stockholm? O Steaua Copenhaga? Rîsul lumii. De ajuns, în fine, la recentul show dinamovist din Copou. Să-l luăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intelectualului” păcătuiește prin artificialitate și falsă cerebralitate. Promovarea tradiției folclorice este văzută ca o acțiune de curaj și justiție, aceasta fiind personificată prin imaginea unui mitic Făt-Frumos, „pe jumătate cioban sălbatic”, chemat „să mai ciuntească din cele capete bălăurești care fojgăie în viața noastră literară”. Rubricile revistei adăpostesc texte puternic polemice, conforme unei atitudini antimoderniste: „Vitrina cărții”, „Multe și mărunte”, „Cronică”, „Bibliografie”, „Proză științifică”. În consonanță cu judecățile de valoare emise de I.E. Torouțiu în „Convorbiri literare”, Leca Morariu își exprimă
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
mânecile și s-apucă de treabă. Întâi și-ntâi face lăutoare, apoi iese afară și începe a striga: — Copii, copii, copii! Veniți la mama să vă lăie! Și când se uită fata, ce să vadă? Ograda se umpluse și pădurea fojgăia de-o mulțime de balauri și de tot soiul de jivine mici și mari! Însă, tare în credință și cu nădejdea la Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una și le lă și le îngrijește cât
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
capătul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptorul țărănesc de copt pâine feșteli: a (se) murdări, a (se) mânji; a o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs; fojgăia: (Reg.; Despre vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat) a foi, a mișuna (cu zgomot); găteje: creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc; herghelie: crescătorie de cai, alcătuită din
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
perfect. Deci ai putea să-mi spui? De ce o femeie de vârsta ei se dezbracă și vrea să facă sex tot timpul? Am rămas cu ceașca de cafea în poală, pe jumătate asfixiat de ce putea să însemne patosul napolitan. Locul fojgăia de copii - bebeluși și țângăi, sugari, tineri șleampeți. Mai erau cel puțin trei tipi cu figură de tată în bucătăria de alături, îmbrăcați în maieuri sau halate, aplecați peste sticlele de vin fără etichetă și pastele aburinde din sosul sângeriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Trebuie să prinzi ceva din șiretenia junglei. Acum mă îndreptam, în cușca mea fierbinte, spre țara pieței de carne de pe maidanul din West Village. Aici magaziile din cărămidă roșie adăpostesc carcasele animalelor tranșate și roiurile de șobolani, fauna din Manhattan fojgăind printre cei vii și cei morți. Aici găsești adevăratele vizuini ale curiștilor, la Spike, la Water Closet, la Mother Load. Nimeni nu știe ce se întâmplă în locurile astea. Numai adevărații poponari știu. Până și Fielding pare depășit de problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]