47 matches
-
dispar. Sute de furnici se târăsc afară dintr-un arbore - se vor îneca, sau nu - cel mai probabil, o bulă imensă de apă le va ridica deasupra tuturor. Când fiecare om s-așază lent ca la un spectacol de teatru Fojgăiala ușoară și vie a crengilor - la contactul cu geamul, frunzele alunecă; din când în când, mai lasă lipită câte o insectă: plouă. Probabil casa asta își dorește alte ferestre și alte uși. Nu se întâmplă nimic unde bate vântul. Pisik
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
valorile au fost pervertite, dizidența stă la masă cu prostituția, totul este maculat, lumea este decerebrată, spiritul nu mai este capabil să coaguleze o societate tot mai dependentă de showbiz și de lupta disperată pentru supraviețuire. Totul în jur este fojgăială, viermuială, dimensiunea spirituală rămîne o nostalgie a unor vremuri demult dispărute. Postmodernitatea este un timp al vitezei, al mecanicii al alergării pe orizontală, care face abstracție de dimensiunea verticală a existenței umane. În fața acestui climat dezolant ai două posibilități: să
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
Înnebuniți de mânie, demonii se repeziră toți deodată asupra zidurilor, se cățărară pe ele și pe acoperiș, rozând și scurmând cu ghearele, încît nici un colțișor din sfântul locaș nu mai putea fi văzut sub ghemul viermuitor, sub încolăcelile demente, sub fojgăiala furioasă a elitrelor și antenelor. Atunci ușa grea zbură în lături și cei patruzeci de săteni, în cămeșoaie albe, cu fețele și mâinile roșu-străvezii de la lumânările pe care le purtau, ieșiră strânși unii în alții, în frunte cu preotul cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de melancolie, cu femeile lui cu fese tatuate rătăcind randomizat pe străzi umbrite de tei înfloriți, - orașul ar deveni propriul meu corp artificial, l-aș putea numi cu numele meu și l-aș putea umezi cu dorințele mele. Aș controla fojgăiala scorpionilor și vampirilor prin pivnițele lui de piatră de râu, aș calcula traiectoria fiecărui strop de urină țâșnit din meatul bețivului care udă un zid, cu capul sprijinit de cărămida lui înghețată, m-aș juca pasionat cu forma norilor sfâșiați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum fie că era aceeași, și-atunci trebuia să fie deja bătrână, fie era alta, poate fiică-sa. În orice caz, Stănilă recunoscuse în zugrăveala barăcii, la intrare, coama neagră și ochii verzi ca fierea, țâțele globulare, oarbe și hidoasa fojgăială de labe negre din care ieșea bustul monstrului: erau aidoma celor de pe panourile din amintirea sa, de parcă pictorii de bâlci ar fi avut canoanele lor, asemenea zugravilor de biserici. În fine, după ce pe fundalul de cîrpă-nstelată al scenei se mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
va urmări În permanență, să nu participați prin profesie la „istorie”. Veți fi niște cronicari ratați. Cu aerele voastre de asediatori la porțile utopiei, veți simți mereu În ceafă privirea mamelor voastre cu ochii Înlăcrimați de speranță și disperare, În fojgăiala voastră prin această lume de șmecheri și puști de bani gata, Încep să transpire de averi uteciștii, gata să vă Înfigă dinții În gât. Așa Începe prietenia ta cu Oacă. Greu de dus povara unor ulițe de sat, a căpițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mariana, care lega articolele în dosare, într-un fel de arhivă în care nu căuta nimeni niciodată. Băteam cât era ziua de lungă străzile gri, enigmatice ale Bucureștiului, tânjind după alb, sperând într-o zăpadă cu troiene care să oprească fojgăiala neobosită și să lumineze fețele gri-umede ale blocurilor. În weekenduri zăceam în fața hârtiei, căutând zadarnic în pagina albă un punct negru care să-mi lege ițele încurcate într-un nou fir al Ariadnei. Stăteam așa ore în șir, într-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de lacăte, de după care se-aud bîrîituri și fojgăieli... Și Lulu, cu țâțele lui de vată sau de șosete jegoase, cu labele păroase-n pantofi de damă, așteptîndu-te la fiecare intersecție de culoare, la fiecare colț, ca un semn de circulație sau mai curând ca un idol boit, făcîndu-ți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ce minunată perspectivă de viitor să-l aud pe viitorul-fost prezident Iliescu vorbind dumnealui niște niscaiva ceva indistinct și, în dosul vorbirii dumisale cu iz de ședințe din acelea, știm noi de care de-alea d-ale noastre să auzim fojgăiala harnică, pe din dosul decorului, a inșilor acelora foarte dedați cu toate cele pentru țară. Nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă Merg la o bere cu nenea tehnicianul de la "Romtelecomuri". Ne așezăm. Oftăm nițeluș. Nici nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Nici nu apucăm să ne punem noi posteriorul nădragilor pe scaun că se și repede asupra mesei nenea tehnicianul cu niscaiva reverii. Zice el așa: "ehe, aicea pe vremuri era lume multă, berea ierea șase lei, nu aveai loc, hărmălaie, fojgăială"; eu dau din cap cum că așa-i, și pe dată mi se arată cum anume venea lume multă la această grădină de vară acum atât de melancolic goală; ceva frunze galbene cad, e toamnă, funigeii trec peste plopii înalți
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
al pioaselor și cuvioaselor îndemnuri spre sărăcie din vremurile medievale ale Sfântului Francesco din Assisi? Iacătă, merg agale gândind la asemenea probleme, stau la volanul Daciei mele oarecare și meditez la asemenea afunduri de umanitate și, pe lângă mine, e o fojgăială de autoturisme din astea de dincolo de punctele vamale, toate lucitoare, toate nichelate, toate sforăitoare și nici una, dar absolut nici una, nu ar sta, Doamne ferește, în spatele rulajului meu corect, în limitele de viteză legale. Oarecare. E de bine sau e de rău
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ace, cu umbrela și ziarul subsuoară, așezat la o masă dincolo de geam și aruncându-mi, scurt, o privire de connaisseur. Vreau să spun că nu trebuie să faci cine știe ce excursii inițiatice, explorări aventuroase pentru a vedea lumea în rotirea și fojgăiala ei minunată. E suficient să stai jumătate de oră, undeva în centrul Bucureștiului, la o cafea băută cu atenție distributivă, pentru a-i observa pe conaționalii noștri. Ai zice, parcurgând ziarele centrale și urmărind talk-show-urile de seară, că trăim într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
rog, de ce la voi nu se deretică seara? E păcat cumva? Întrebarea, după părerea Mașei, era destul de Îndrăzneață, așa că femeia căută să-și Îndulcească tonul cu acest „mă rog“, rostit cu oareșicare gingășie. - Pentru că dereticatul, ca, de altfel, și orice fojgăială, tulbură spiritele ce vin să-și găsească odihna noaptea, aciuându-se pe lângă casa omului și ascunzându-se prin diferite unghere... - Despre ce fel de spirite vorbiți și despre ce fel de unghere? De ce vreți neapărat să speriați o femeie neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de insatisfacție și de disconfort lăuntric punea stăpînire pe simțurile lui Noimann. Halucinația Începea după un program prestabilit ce se derula, de fiecare dată, cu o exactitate de ceasornic. Era suficient ca medicul să pună vîrful piciorului pe preș pentru ca fojgăiala din jurul său să capete amploare. Păianjenii apăreau de pretutindeni. Din cutia de scrisori, din tocul ușii, din pereți și din burlane ce, lichefiindu-se, luau o formă din ce În ce mai ondulată. Gulerul și mânecile Îi era pline de păianjeni mai mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pahar. Sincer, cred că s-ar fi simțit mai confortabil într-un scaun electric. Julie și cu mine ne-am așezat comod pe canapea. Ar fi bine să lăsăm totul deoparte și să discutăm tragedia marinarilor, așa tristă cum e. Fojgăiala se diminuă, iar Henry începu timid: —Ei bine... iată-ne! B-b-bine ați venit. Avem în față o carte... hm... minunată și eu - mă scuzați - sper că ați avut timp să citiți o parte din ea... începu el sfios. Deși mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Am auzit că sunt acolo câțiva doctori foarte drăguți. Dintr-odată, toate fetele din încăpere au început să aibă simptome de atac de panică sau de indigestie. Clubul de lectură al lui Julie se transformase în haos. Era o asemenea fojgăială în cameră, încât de-abia mi-am auzit telefonul sunând. Am răspuns repede: —Alo? —Sunt Miriam Covington, sunt asistenta personală a lui Gretchen Sallop-Saxton. Vă fac legătura cu doamna Saxton. N-am apucat să răspund că doamna Saxton a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
simplu: doar ea avea trecute câteva viziuni În CV, fără de care un mistic nu este altceva decât un simplu aplicant Întru cele metafizice. Acest lucru ni s-a revelat În jurul orei 18.12, când Isabella, care ațipise urmărind pe fereastră fojgăiala mașinilor din stradă, a Început să rostească În somn șiruri de cifre. Am vrut s-o trezim, dar un bătrân mecanic ne-a spus, În timp ce nota Înfrigurat, că nu erau numere arbitrare, ci raporturile de compresie ale tuturor motoarelor Renault
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu totul altceva decât ce trăiam eu afară. Am rămas complet dezamăgit de descoperirea făcută. Ceea ce rezulta În urma scrisului meu de copil silitor ce desenează literele cu multă grijă pe foaia liniată a caietului nu intra deloc În rezonanță cu fojgăiala vieții din natură pe care o simțeam În toți porii. Mi s-a părut că scrierea sau, mai exact, transferul realului În semnele scrise - este o biată mistificare, o Îndepărtare nejustificată de sentimentul plenar al existenței. Mai ales, mă umilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de gînd să-și înceapă cariera delincventă. Să zicem că asta ar fi lingurița cu sare amară pe care zeloșii răscolitori de vintre o administrează zilnic unei populații năuce, crezînd că tratamentul oricum face bine, dar zone mai depărtate de fojgăiala diurnă, cele de dorit a se îngriji de transfigurările cît de cît elevate ale realității, suferă, și ele, de aceeași perversă voluptate a adulmecării sordidului. Ocolind genul de proză, cvasigeneralizat, care se hrănește doar cu cernelurile agresivității și grobianismului, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îngăduiau asta celelalte urechi, ale urechiștilor de profesie). Cîteva generații s-au maturizat la școala cozii, gradul de instruire și de perseverență al statului la coadă producînd nu numai străinătății grimasa disprețuitoare și compătimitoare, dar și consoartei dictatorului, asemuind, ciocoiește, fojgăiala mizerabilă din fața dughenelor goale cu cea a sobolilor: ia, uite, Nicule, au ieșit șobolanii... A dispărut această sete masochistă de a sta la coadă? De cîtva timp, în preajma Halei, zilnic, în fața unei intrări de bloc, și-a făcut apariția o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au astăzi profesorii?". Răspunsurile crede mediatizatul profesor analist politic ar putea schița portretul semenilor noștri". Avem politicoase rezerve că domnișoara ce-l învrăjbește, în Războiul Rece, pe Kennedy cu Churchill ar înțelege cam unde bate ancheta de amploare. Cît privește fojgăiala de pe trotuare... Mai bine haideți la o Bergenbier, berea fotbalului românesc. Prietenii știu de ce. 30 august Farmecul discret al Alianței... Ar fi putut fi foarte bine Farmecul discret al burgheziei, nu? Dacă nu ar fi fost Băsescu. Proletarul Băsescu. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o rețea fumegoasă de indivizi lipsiți de talent nu și proști care manipulează, cu o perspicacitate prompt mercantilă, proiecte panstatale, de o vacuitate evidentă, mergînd de la găselnița ultimei bienale venețiene, cu unul din saloanele ei naționale realmente gol, pînă la fojgăieli locale vrute, în ochii acelorași globtrotteri de proiecte, să racodeze, vezi doamne, insuportabila desuetudine periferică la alămurile globale ale nimicului. E o poftă smintită în a pulveriza, a artificializa și ce-a mai rămas natural în ființa ce se confruntă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]