43 matches
-
rog, de ce la voi nu se deretică seara? E păcat cumva? Întrebarea, după părerea Mașei, era destul de Îndrăzneață, așa că femeia căută să-și Îndulcească tonul cu acest „mă rog“, rostit cu oareșicare gingășie. - Pentru că dereticatul, ca, de altfel, și orice fojgăială, tulbură spiritele ce vin să-și găsească odihna noaptea, aciuându-se pe lângă casa omului și ascunzându-se prin diferite unghere... - Despre ce fel de spirite vorbiți și despre ce fel de unghere? De ce vreți neapărat să speriați o femeie neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de insatisfacție și de disconfort lăuntric punea stăpînire pe simțurile lui Noimann. Halucinația Începea după un program prestabilit ce se derula, de fiecare dată, cu o exactitate de ceasornic. Era suficient ca medicul să pună vîrful piciorului pe preș pentru ca fojgăiala din jurul său să capete amploare. Păianjenii apăreau de pretutindeni. Din cutia de scrisori, din tocul ușii, din pereți și din burlane ce, lichefiindu-se, luau o formă din ce În ce mai ondulată. Gulerul și mânecile Îi era pline de păianjeni mai mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și din rouă, după uragan. Ca un lințoliu de tăcere imens, alb și curat. Lințoliul mării a învăluit Corabia Păcatului și pe Moby Dick! Fecioară prea-sfântă, am scăpat, oare? se roagă Fratele, nevenindu-i să creadă că toate presiunile și fojgăiala încetaseră. Poate că... Da! Poate, poate... Aș...! Da' de unde! Încetișor, fugar, ca o părere, caninii reci ai lui Dănuț îi caută grumazul, apoi urechea, apoi ceafa, tatonând. S-a transformat! Fir-ar... Îl am pe ditamai Contele Ugolino, pe deasupra! se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce minunată perspectivă de viitor să-l aud pe viitorul-fost prezident Iliescu vorbind dumnealui niște niscaiva ceva indistinct și, în dosul vorbirii dumisale cu iz de ședințe din acelea, știm noi de care de-alea d-ale noastre să auzim fojgăiala harnică, pe din dosul decorului, a inșilor acelora foarte dedați cu toate cele pentru țară. Nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă Merg la o bere cu nenea tehnicianul de la "Romtelecomuri". Ne așezăm. Oftăm nițeluș. Nici nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Nici nu apucăm să ne punem noi posteriorul nădragilor pe scaun că se și repede asupra mesei nenea tehnicianul cu niscaiva reverii. Zice el așa: "ehe, aicea pe vremuri era lume multă, berea ierea șase lei, nu aveai loc, hărmălaie, fojgăială"; eu dau din cap cum că așa-i, și pe dată mi se arată cum anume venea lume multă la această grădină de vară acum atât de melancolic goală; ceva frunze galbene cad, e toamnă, funigeii trec peste plopii înalți
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
al pioaselor și cuvioaselor îndemnuri spre sărăcie din vremurile medievale ale Sfântului Francesco din Assisi? Iacătă, merg agale gândind la asemenea probleme, stau la volanul Daciei mele oarecare și meditez la asemenea afunduri de umanitate și, pe lângă mine, e o fojgăială de autoturisme din astea de dincolo de punctele vamale, toate lucitoare, toate nichelate, toate sforăitoare și nici una, dar absolut nici una, nu ar sta, Doamne ferește, în spatele rulajului meu corect, în limitele de viteză legale. Oarecare. E de bine sau e de rău
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mariana, care lega articolele În dosare, Într-un fel de arhivă În care nu căuta nimeni niciodată. BĂteam cât era ziua de lungă străzile gri, enigmatice ale Bucureștiului, tânjind după alb, sperând Într-o zăpadă cu troiene care să oprească fojgăiala neobosită și să lumineze fețele gri-umede ale blocurilor. În weekenduri zăceam În fața hârtiei, căutând zadarnic În pagina albă un punct negru care să-mi lege ițele Încurcate Într-un nou fir al Ariadnei. Stăteam așa ore În șir, Într-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mariana, care lega articolele în dosare, într-un fel de arhivă în care nu căuta nimeni niciodată. Băteam cât era ziua de lungă străzile gri, enigmatice ale Bucureștiului, tânjind după alb, sperând într-o zăpadă cu troiene care să oprească fojgăiala neobosită și să lumineze fețele gri-umede ale blocurilor. În weekenduri zăceam în fața hârtiei, căutând zadarnic în pagina albă un punct negru care să-mi lege ițele încurcate într-un nou fir al Ariadnei. Stăteam așa ore în șir, într-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
concentrează energiile diabolice: "demonii se repeziră toți deodată asupra zidurilor, se cățărară pe ele și pe acoperiș, rozând și scurmând cu ghearele, încât nici un colțișor din sfântul locaș nu mai putea fi văzut sub ghemul viermuitor, sub încolăcelile demente, sub fojgăiala furioasă a elitrelor și antenelor". Descrierea închide, într-o buclă perfectă, evoluția stilistică a evocării infernului insectivor, pe care o inițiase Costin în tabloul invaziei lăcustelor. Nemairezistând, sătenii, în frunte cu preotul, decid să continue confruntarea afară, unde îngerii nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de lacăte, de după care se-aud bîrîituri și fojgăieli... Și Lulu, cu țâțele lui de vată sau de șosete jegoase, cu labele păroase-n pantofi de damă, așteptîndu-te la fiecare intersecție de culoare, la fiecare colț, ca un semn de circulație sau mai curând ca un idol boit, făcîndu-ți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu totul altceva decât ce trăiam eu afară. Am rămas complet dezamăgit de descoperirea făcută. Ceea ce rezulta În urma scrisului meu de copil silitor ce desenează literele cu multă grijă pe foaia liniată a caietului nu intra deloc În rezonanță cu fojgăiala vieții din natură pe care o simțeam În toți porii. Mi s-a părut că scrierea sau, mai exact, transferul realului În semnele scrise - este o biată mistificare, o Îndepărtare nejustificată de sentimentul plenar al existenței. Mai ales, mă umilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va urmări În permanență, să nu participați prin profesie la „istorie”. Veți fi niște cronicari ratați. Cu aerele voastre de asediatori la porțile utopiei, veți simți mereu În ceafă privirea mamelor voastre cu ochii Înlăcrimați de speranță și disperare, În fojgăiala voastră prin această lume de șmecheri și puști de bani gata, Încep să transpire de averi uteciștii, gata să vă Înfigă dinții În gât. Așa Începe prietenia ta cu Oacă. Greu de dus povara unor ulițe de sat, a căpițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pahar. Sincer, cred că s-ar fi simțit mai confortabil într-un scaun electric. Julie și cu mine ne-am așezat comod pe canapea. Ar fi bine să lăsăm totul deoparte și să discutăm tragedia marinarilor, așa tristă cum e. Fojgăiala se diminuă, iar Henry începu timid: —Ei bine... iată-ne! B-b-bine ați venit. Avem în față o carte... hm... minunată și eu - mă scuzați - sper că ați avut timp să citiți o parte din ea... începu el sfios. Deși mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Am auzit că sunt acolo câțiva doctori foarte drăguți. Dintr-odată, toate fetele din încăpere au început să aibă simptome de atac de panică sau de indigestie. Clubul de lectură al lui Julie se transformase în haos. Era o asemenea fojgăială în cameră, încât de-abia mi-am auzit telefonul sunând. Am răspuns repede: —Alo? —Sunt Miriam Covington, sunt asistenta personală a lui Gretchen Sallop-Saxton. Vă fac legătura cu doamna Saxton. N-am apucat să răspund că doamna Saxton a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe amândoi, porumb din lanul ceapeului Glina și pâine și ouă pe care părințelul le sparge peste salamul din tigaie. Ca să fii fericit trebuie să mănânci de toate. Iar e bine, părințelul arată eliberat de gânduri, Înveselit dintr-o dată de fojgăiala aferată a mâinilor sale printre bucate, dacă nu cumva Îl Înveselește tocmai latura bună a acestei afaceri pe care dau să i-o Înfățișez și-mi ia vorba din gură. — Ei ne iau pe Încredere, Relule, da’ nu te gândi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ace, cu umbrela și ziarul subsuoară, așezat la o masă dincolo de geam și aruncându-mi, scurt, o privire de connaisseur. Vreau să spun că nu trebuie să faci cine știe ce excursii inițiatice, explorări aventuroase pentru a vedea lumea în rotirea și fojgăiala ei minunată. E suficient să stai jumătate de oră, undeva în centrul Bucureștiului, la o cafea băută cu atenție distributivă, pentru a-i observa pe conaționalii noștri. Ai zice, parcurgând ziarele centrale și urmărind talk-show-urile de seară, că trăim într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
se varsă către uriașul estuar al râului Tajo, cel care desparte orașul în două. În mijloc tronează statuia ecvestră a regelui José I, ale cărui veșminte te duc cu gândul la Secolul Luminilor. Contemplăm apele tulburi, sprijiniți de parapetul debarcaderului, fojgăiala bancurilor de pești în căutarea hranei: spinările subțiri și negre, ca niște alge marine, unduindu-se în bătaia valurilor pe care le stârnește elicea vaporașului din apropiere. Uriașul pod suspendat leagă cele două maluri ale râului - splendid simbol al luptei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
situată în fostul Palais Royal (o manifestare a republicanismului extrem). Traversăm o piață interioară, îngrădită de jur-împrejur cu coloane. E frumos, nimic de zis. La etaj, sclipesc candelabre de preț, catifeaua roșie a draperiilor îți fură privirea, lume multă - o fojgăială de nedescris. Evident, noi, scriitorii, suntem doar o parte, aproximativ jumătate, poate mai puțin, dintre cei prezenți. Se fac probe de microfon, invitații formează un semicerc, la o distanță respectuoasă, în fața vorbitorilor. Figura centrală este aici doamna ministru, o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]