1,004 matches
-
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard. Aspectul sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale: Fonemele consonantice ale limbii franceze sunt: Observații: Consoanele în cuvinte: În ortografia franceză, consoanele duble sunt foarte frecvente, fără să corespundă în general unor consoane lungi în pronunțare. Sunt totuși cazuri când consoanele se pronunță lung. Sunt două tipuri de alungire
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Ideogramele (din grecește "ιδεα" idea "idee" + "γραφω" grapho "a scrie") sînt definite ca fiind simboluri grafice care reprezintă cuvinte sau morfeme. În timp ce limbile alfabetice preferă reprezentarea grafică a fonemelor printr-o colecție de simboluri mai mult sau mai puțin fonetice, limbile ideografice au ales ca reprezentare a cuvintelor aceste ideograme, care au capacitatea de a transmite în primul rînd idei, sensuri. Această calitate permite acelorași ideograme să fie folosite
Ideogramă () [Corola-website/Science/298871_a_300200]
-
fiind unica rămășiță a acestei limbi. Graiul goralilor, aparținător dialectului malopolon, are unele influențe din cultura ciobanilor vlahi. Diferențele dintre dialecte și limba standard apar în principal în realizarea unor sunete. De exemplu, în Polonia orientală, Lituania, Belarus și Ucraina, fonemul redat în scris prin litera "ł" se realizează ca (un velarizat), în timp ce în limba standard acest caracter reprezintă sunetul . Dialectul silezian este cel mai diferit din punct de vedere lexical. Are multe cuvinte împrumutate din germană, precum "fojercojg" (brichetă, din
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
acțiune, antiteză, autor, basm popular/cult, comparație, ficțiune, final, gen literar, hiperbolă, imagine artistică, legendă populară/cultă, moduri de expunere (narațiune, monolog, dialog, descriere), momentele subiectului, narator, personaj literar, personificare, repetiție, temă, titlu, versificație (strofă, vers, rimă). Limba română - Sunet, fonem, silabă; despărțirea cuvintelor în silabe - Literele. Alfabetul limbii române - Semnele ortografice (apostroful, bara oblică, blancul, cratima, linia de pauză, punctul, virgula) - Fondul principal de cuvinte - masa vocabularului - Relații semantice: polisemia, omonimia, antonimia - Câmpul lexical și câmpul semantic - Flexiunea numelui (declinare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
cult, comparație, ficțiune, final, gen literar, hiperbolă, imagine artistică, legendă populară/cultă, moduri de expunere (narațiune, monolog, dialog, descriere), momentele subiectului, narator, personaj literar, personificare, repetiție, temă, titlu, versificație (strofă, vers, rimă). Limba română - Stilurile funcționale ale limbii române - Sunet, fonem, silabă; despărțirea cuvintelor în silabe - Literele. Alfabetul limbii române - Semnele ortografice (apostroful, bara oblică, blancul, cratima, linia de pauză, punctul, virgula) - Principiile ortografiei limbii române - Fondul principal de cuvinte - masa vocabularului - Relații semantice: polisemia, sinonimia, omonimia, antonimia, paronimia - Câmpul lexical
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
schimbări cu timp. și s-au îmbinat și monoftongizat la , iar și au fost reduse la . În general, diftongii lungi au devenit scurți și apoi s-au simplificat formând monoftong. este un alofon al când acest sunet este poziționat înainte de . Fonemele consonantice nu au fost supuse schimbărilor atât de turbulente ca a fost în cazul vocalelor și multe dintre ele se atribuie influenței externe. Printre schimbările atestate se pot menționa simplificarea secventei la geminat, iar secvenței formate de consoană oclusivă și
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Jernej Kopitar, de frații Grimm. Principalele opere ale lui Vuk Karadžić: Preluând și propuneri în acest sens apărute mai devreme (1810) la filologul Sava Mrkalj, Vuk Karadžić a simplificat alfabetul chirilic folosit până atunci și l-a adaptat pentru redarea fonemelor limbii sârbe. Definitivând acest alfabet în 1818, Vuk Karadžić a preluat din vechiul alfabet următoarele 24 de litere: А а, Б б, В в, Г г, Д д, Е е, Ж ж, З з, И и, К к, Л л
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
ortografia răspândindu-se în marea masă a populației. Totodată, ea se fixează și se instituționalizează în forma consacrată de Academie, rămânând aproape la fel și la începutul secolului al XXI-lea. Dată fiind complexitatea evoluției scrierii limbii franceze, aproape fiecărui fonem îi corespund mai multe litere sau grupuri de litere și aproape fiecare literă sau grup de litere redă mai multe foneme. Alfabetul latin folosit de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
aproape la fel și la începutul secolului al XXI-lea. Dată fiind complexitatea evoluției scrierii limbii franceze, aproape fiecărui fonem îi corespund mai multe litere sau grupuri de litere și aproape fiecare literă sau grup de litere redă mai multe foneme. Alfabetul latin folosit de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme. În tabelele de mai jos se poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme corespund unei grafii, precum și frecvența corespondențelor. În prima coloană, cu majuscule sunt redate arhifoneme
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme. În tabelele de mai jos se poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme corespund unei grafii, precum și frecvența corespondențelor. În prima coloană, cu majuscule sunt redate arhifoneme. /E/, /Œ/ și / O/ pot fi vocale semiînchise sau semideschise, iar / A/ poate fi vocală anterioară (/a/) sau posterioară (/ɑ/). Numai în puține
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme. În tabelele de mai jos se poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme corespund unei grafii, precum și frecvența corespondențelor. În prima coloană, cu majuscule sunt redate arhifoneme. /E/, /Œ/ și / O/ pot fi vocale semiînchise sau semideschise, iar / A/ poate fi vocală anterioară (/a/) sau posterioară (/ɑ/). Numai în puține cazuri face grafia
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
și "ž" apar doar în neologisme. "Ö" și "ü" se pronunță ca și echivalentele lor din limba suedeză și germană. Spre deosebire de germana standard dar la fel ca în finlandeză, "ä" se pronunță / æ/. Vocalele Ä, Ö și Ü sunt clar foneme separate și proprii limbii estone, chiar dacă forma literelor vine din germană. Litera "õ" reprezintă /ɤ/, un /o/ nerotunjit, sunet numit științific vocală semiînchisă posterioară nerotunjită. Acest sunet e aproape identic cu sunetul /ɤ̞/ din limba bulgară, notat cu "ъ
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
bulgară, notat cu "ъ", și cu sunetul notat în limba vietnameză cu "ơ". "Õ" se folosește și pentru a translitera litera chirilică "ы". Deși ortografia limbii estone este în general ghidată pe principii fonetice, cu fiecare grafem corespunzând unui singur fonem, există unele devieri isorice și morfologice de la această regulă, cum ar fi conservarea morfemului la declinarea unui cuvânt (scriind b, g, d acolo unde se pronunță p, k, t) și în folosirea lui „i” și „j”. În scriere, acolo unde
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
englez "pretzel" (covrig) este și marchează numeroase aspecte fonetice ale cuvântului, convenabil de exemplu pentru comparația cu pronunțări în alte limbi; la rândul ei, transcrierea fonetică poate fi amănunțită, , sau mai largă, . O transcriere care se limitează la subsetul de foneme ale limbii engleze este varianta simplificată . În această transcriere se marchează de obicei atât despărțirea în silabe, prin puncte, cât și accentul, printr-o liniuță verticală plasată sus înaintea silabei accentuate. a fost inițial dezvoltat de lingviști britanici și francezi
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
limbă creolă este o limbă simplificată, bazată pe o sintaxă indigenă și cu lexic al limbii cuceritoare. Există creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine. Spaniola folosește alfabetul latin îmbogățit cu litera ñ ("eñe", care reprezintă fonemul /ɲ/) și digramele "ch" (reprezentează fonemul /tʃ/) și "ll" (reprezintă fonemul /ʎ/). Totuși, digrama "rr", care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne (30 cu "k" și "w", care apar doar
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
bazată pe o sintaxă indigenă și cu lexic al limbii cuceritoare. Există creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine. Spaniola folosește alfabetul latin îmbogățit cu litera ñ ("eñe", care reprezintă fonemul /ɲ/) și digramele "ch" (reprezentează fonemul /tʃ/) și "ll" (reprezintă fonemul /ʎ/). Totuși, digrama "rr", care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne (30 cu "k" și "w", care apar doar în cuvintele împrumutate). În timpul celui de-
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
și cu lexic al limbii cuceritoare. Există creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine. Spaniola folosește alfabetul latin îmbogățit cu litera ñ ("eñe", care reprezintă fonemul /ɲ/) și digramele "ch" (reprezentează fonemul /tʃ/) și "ll" (reprezintă fonemul /ʎ/). Totuși, digrama "rr", care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne (30 cu "k" și "w", care apar doar în cuvintele împrumutate). În timpul celui de-al IX-lea Congres al
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine. Spaniola folosește alfabetul latin îmbogățit cu litera ñ ("eñe", care reprezintă fonemul /ɲ/) și digramele "ch" (reprezentează fonemul /tʃ/) și "ll" (reprezintă fonemul /ʎ/). Totuși, digrama "rr", care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne (30 cu "k" și "w", care apar doar în cuvintele împrumutate). În timpul celui de-al IX-lea Congres al Asociației Academiilor Limbii Spaniole în 1994, se
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
celți (indoeuropeni), iberi (neindoeuropeni), celtiberi (rezultați din fuziunea celților cu iberii), fenicieni, vascones (strămoșii bascilor, singurii care au rezistat până azi). De la aceste populații au rămas toponime și hidronime, prefixe și sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice. Prezentarea fonemelor limbii spaniole este foarte dificilă din cauza varietății dialectice. Tabelele de mai jos prezintă sunete care fac parte din standardul spaniol, dar pot să nu existe în unele dialecte din cauza proceselor fonetice precum "yeísmo". Tabelul mai jos afișează fonemele consonantice ale
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
iberice. Prezentarea fonemelor limbii spaniole este foarte dificilă din cauza varietății dialectice. Tabelele de mai jos prezintă sunete care fac parte din standardul spaniol, dar pot să nu existe în unele dialecte din cauza proceselor fonetice precum "yeísmo". Tabelul mai jos afișează fonemele consonantice ale limbii spaniole. În secolul XVI, sistemul consonantic al spaniolei a trecut prin câteva schimbări importante care l-au diferențiat de limbile vecine, precum portugheza sau catalana: Sistemul consonantic al spaniolei medievale este bine păstrat în limba ladino, pentru că
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
ortografie pe deplin fonetică ca de exemplu cea a limbii finlandeze, au produs o ortografie consistentă cu ortografie limbii nordice vechi, ceea ce dă limbii scrise un aspect arhaic, ca cel al limbii islandeze. De exemplu, litera ð nu are un fonem specific atașat ei. În plus, cu toate că litera 'm' corespunde nazalei bilabiale ca de exemplu în limba engleză, ea corespunde și nazalei alveolare în cazul terminația "-um" în cazul dativ. Ortografia lui Hammershaimb a întâlnit o oarecare opoziție datorită complexității sale
Limba feroeză () [Corola-website/Science/300731_a_302060]
-
glob japoneza nu este o limbă ușoară. Stăpînirea limbii japoneze presupune acumularea unor cunoștințe, sprijinite prin exercițiu, în următoarele direcții: gramatica limbii, pronunție, scriere și citire, și vocabular. Pentru vorbitorul de limba română pronunția nu pune mari probleme, cele cîteva foneme japoneze care nu există în limba română fiind relativ ușor de asimilat. (Prin comparație vorbitorii nativi de limba engleză și chineză au de depus un efort relativ mare în această direcție.) Trebuie acordată atenție vocalei u și semivocalei w, consoanelor
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
ei de „sârbisme” și „internaționalisme”, evitarea împrumuturilor, reintroducerea unor cuvinte croate ieșite din uz și crearea de cuvinte noi cu bază slavă. Această secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii croate. Limba croată are 32 de foneme, iar scrierea sa este în mare măsură fonemică. Literele și fonemele corespund între ele în felul următor: Observații: La unele forme ale unor substantive și adjective se intercalează un "a" între două consoane, dar la alte forme acest "a" dispare
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ieșite din uz și crearea de cuvinte noi cu bază slavă. Această secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii croate. Limba croată are 32 de foneme, iar scrierea sa este în mare măsură fonemică. Literele și fonemele corespund între ele în felul următor: Observații: La unele forme ale unor substantive și adjective se intercalează un "a" între două consoane, dar la alte forme acest "a" dispare. De exemplu, rădăcina cuvântului care înseamnă „bătrân” este "starc-", nominativul său
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]